Calendarul Ortodox Mai 2025

În tradiția populară românească, lunii mai i se mai spune și Florar, Frunzar sau Luna ierburilor, întrucât aceasta este luna în care natura se trezește efectiv la viață. Vegetația parcă explodează, pomii prind culoare și viață prin frunze și flori, se intensifică muncile agricole și țăranii se apucă serios de treabă în grădini. O serie de obiceiuri și tradiții sunt caracteristice acestei luni.

Armindenul, numită și ”ziua pelinului” sau ”ziua bețivilor”, se serbează în zonele rurale la data de 1 mai și semnifică, în tradiția populară, începutul verii și un simbol al vegetației, care proteja recoltele și animalele. Denumirea de Arminden provine de la numele profetului Ieremia din calendarul creștin. Se obișnuiește să se mănânce miel și caș și să se bea vin roșu cu pelin.

Urcatul oilor la stână sau măsura oilor a rămas până în zilele noastre o complexă sărbătoare pastorală care se desfășoară la începutul lunii mai, odată cu formarea stânelor sau cu deplasarea turmelor în zona pășunatului de vară. 

Ziua de 12 mai, în care este sărbătorit Sf. Gherman sau, pe scurt, Gherman (Hărmanul viermilor) cum este amintit în Calendarul popular, trebuie respectată cu sfințenie, deoarece se crede că, dacă oamenii lucrează azi, legumele le vor fi mâncate de viermi. Ghermanul era serbat în special de agricultori și de crescătorii de animale, spunându-se că această divinitate poate influența în bine creșterea semănăturilor și poate apăra animalele de viermi. 

Iată care sunt cele mai importante sărbători creștine ale lunii mai și ce alte obiceiuri și tradiții regăsim în aceste zile.

Principalele sărbători creștine din luna mai:

2 mai - Aducerea moaştelor Sf. Ier. Atanasie cel Mare; Sf. Ier. Atanasie al III-lea (Patelarie), Patriarhul Constantinopolului
3 mai - Sfântul Irodion de la Lainici, Sfinții Mucenici Timotei și Mavra
7 mai - Arătarea semnului Sfintei Cruci pe cer la Ierusalim
8 mai - Sfântul Apostol și Evanghelist loan
12 mai - Sfântul Mucenic Ioan Valahul
15 mai - Sfântul Pahomie cel Mare; Sfântul Ierarh Iacob Putneanul, mitropolitul Moldovei
16 mai - Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit; Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihastria Putnei
17 mai - Sfântul Apostol Andronic și soția sa Iunia
21 mai - Sfinții Împărați Constantin și Elena
25 mai - A treia aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul
29 mai - Înălțarea Domnului (Ispasul); Ziua Eroilor

2 mai - Aducerea moaştelor Sf. Ier. Atanasie cel Mare; Sf. Ier. Atanasie al III-lea (Patelarie), Patriarhul Constantinopolului

Sfântul Atanasie al Alexandriei a fost episcop al Alexandriei și un mare teolog din secolul al IV-lea. Este numit de asemenea Atanasie cel Mare a cărui prăznuire se face în data de 18 ianuarie, iar pomenirea aducerii moaștelor sale în data de 02 mai. 

Atanasie a luptat toată viața lui împotriva arianismului. Pe data de 9 mai 328 i-a urmat lui Alexandru al Alexandriei ca episcop de Alexandria, devenind cel de-al 20-lea patriarh al bisericii din Alexandria, poziție pe care a avut-o timp de 45 de ani, din care 16 i-a petrecut în exil. Locul înmormântării Sfântului Atanasie a fost ţinut secret de creştinii alexandrini, de teama arienilor. Papa Shenouda III a readus sfintele sale moaște în Egipt pe data de 15 mai 1973, după vizita de la Vatican și întâlnirea cu papa Paul al VI-lea. Astăzi ele sunt păstrate în noua catedrală coptă Sfântul Marcu din Deir El-Anba Rowais, Abbassiya din Cairo, Egipt. (sursa: aici)

Sfântul Ierarh Atanasie Patelarie, Patriarhul Constantinopolului s-a născut în anul 1560, într-o localitate din insula Creta, și a trecut la cele veșnice în ziua de 2 mai 1654, a treia zi a Sfintelor Paști, în Mănăstirea Schimbarea la Față, din orașul Lubensk, Ucraina. Ultimele sale cuvinte au fost rostite în genunchi: "Doamne, primește sufletul meu!"

S-a dovedit a fi un talentat orator, precum și un bun cunoscător al teologiei, al matematicii, al retoricii, al gramaticii, al știintelor practice, al astronomiei și al artelor. Îndată ce a rămas orfan de tată, tânărul Alexie a îmbrățișat viața monahală. 

A fost mitropolit al Tesalonicului, Patriarh al Constantinopolului, precum şi păstor al credincioşilor de la Dunărea de Jos la jumătatea secolului al XVII-lea. În municipiul Galaţi, două biserici îl au ca ocrotitor pe acest Sfânt Ierarh, biserica „Sf. Nicolae şi Sf. Atanasie Patelarie“ din centrul municipiului şi biserica din lemn „Sf. Atanasie Patelarie“ din cartierul Micro 17. 

3 mai - Sfântul Irodion de la Lainici, Sfinții Mucenici Timotei și Mavra

Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici s-a născut în București, în anul 1821, și a primit la botez numele de Ioan. Pe data de 3 decembrie 1846, sub numele de Irodion, a intrat călugăr în Mănăstirea Cernica, al cărei stareț era Calinic. La câteva zile a fost numit preot și duhovnic pentru întreaga obște a mă­năstirii. 

Când Calinic este hirotonit episcop la Râmnicu Vâlcea în 1850, acesta îi ia cu sine pe alți ucenici și pe Irodion, pe care, în anul 1854 îl numește stareț al schitului Lainici. A păstorit cu mici întreruperi vreme de  41 de ani, între anii 1854-1900. Sfântul Irodion ajunsese să fie căutat de mulți credincioși, făcând minuni încă din timpul vieții: alunga duhurile rele, de multe ori le spunea oamenilor păcatele lor și ale înaintașilor lor. Pe 3 mai 1900, Sfântul Irodion a trecut la Domnul. După moartea sa, la mormântul său s-au petrecut numeroase minuni. 

Sfinții Mucenici Timotei și Mavra au avut parte de moarte martirică în anul 286, în vremea persecuțiilor din timpul împăratului Diocletian. Aceștia erau creștini, căsătoriți de 20 de ani și nu au vrut să renunțe la credința în Hristos. Au fost prinși și duși înaintea guvernatorului cetății Tebaida, Arianus care a poruncit să îi supună la numeroase chinuri. Timotei si Mavra au fost răstigniți față în față. 

7 mai - Arătarea semnului Sfintei Cruci pe cer la Ierusalim

Arătarea semnului Sfintei Cruci pe cer la Ierusalim s-a întâmplat în dimineața zilei de 7 mai 351, în timpul împăratului Constantius al II-lea (337-360), fiul Sfântului Constantin cel Mare. Crucea luminoasă s-a întins de la Golgota și până la Muntele Măslinilor, pe o distanță de aproximativ 9 km, strălucind mai tare decât soarele. Sfânta Cruce a rămas pe cer timp de 7 zile.

Împăratul Constantius era un mare susținător al ereziei ariene, iar Biserica era secerată de o luptă între ortodocși și ereticii arieni. Patriarhul de atunci, Sfântul Chiril al Ierusalimului, a înțeles semnul. Amenințat cu exilul, el a cerut în rugăciune ajutor, iar răspunsul a fost această minune. Patriarhul i-a scris o scrisoare împăratului Constantius, îndemnându-l să părăsească erezia ariană. 

Potrivit istoricilor Sozomen și Socrate, această minune a dus la convertirea multor păgâni și iudei la creștinism. De asemenea, mulți arieni au părăsit erezia, întorcându-se la Biserica Ortodoxă. 

Citește și articolul Arătarea semnului Sfintei Cruci pe cer la Ierusalim.

8 mai - Sfântul Apostol și Evanghelist loan

Sfântul Ioan, Evanghelistul și Teologul, a fost unul dintre cei doisprezece Sfinți Apostoli ai Domnului nostru, Iisus Hristos și unul dintre cei patru evangheliști. El a lăsat ca moștenire tuturor credincioșilor scrierile sale canonice, nou-testamentare: Evanghelia, trei Epistole și Apocalipsa și tot el este acela care a vestit lumii că „Dumnezeu este iubire” și „Dumnezeu este lumină”.

Sfântul Apostol Ioan este prăznuit de trei ori pe an, însă în ziua de 8 mai este sărbătorit în cinstea minunii care are loc, în fiecare an, în această zi, la mormântul său. O pulbere fină țâșnește din mormânt la suprafață, având proprietăți tămăduitoare pentru trup și suflet. Poporul o numește „mană”.

12 mai - Sfântul Ioan Valahul

Sfântul Ioan Valahul s-a născut în anul 1644, din părinți creștini. La vârsta de 15 ani ajunge rob la turci, iar pe drumul spre Constantinopol, Ioan omoară un păgân care voia să îl cumpere pentru a-l sodomiza. Agarenii, păzitorii robilor, l-au legat pe Ioan în lanțuri și l-au dat în stăpânirea femeii păgânului ucis. Aceasta a fost fermecată de frumusețea lui Ioan și i-a făgăduit că dacă va renunța la credința creștină îl va lua de bărbat. Timp de 2 ani, Ioan a refuzat închinarea la idoli și propunerea femeii, care a poruncit ca acesta să fie supus la diverse chinuri, iar în cele din urmă să îl spânzure în data de 12 mai 1662. 

15 mai - Sfântul Pahomie cel Mare; Sfântul Ierarh Iacob Putneanul, mitropolitul Moldovei

Sfântul Pahomie este întemeietorul și organizatorul vieții monahale de obște. S-a născut în ținutul Tebaidei Egiptului, în jurul anului 292, din părinți păgâni. A fost luat forțat în armată și a participat la diferite campanii de război. În timpul acestor campanii, cunoaște mulți creștini și impresionat de viața acestora, primește botezul în cetatea Oxirinhos, din Tebaida de Sus. Acesta a ctitorit şapte mănăstiri, având peste trei mii de ucenici. Sfântul Pahomie cel Mare a plecat în pace la Domnul în anul 347. 

Sfântul Ierarh Iacob s-a născut la 20 ianuarie 1719 într-o familie de credincioși din Bucovina. La numai 12 ani a intrat în viaţa monahală, iar formarea sa duhovnicească este legată de obştea Mănăstirii Putna și a Sihăstriei Putnei, dar şi de Mitropolitul Antonie al Moldovei (1730-1740), al cărui ucenic a fost. A fost hirotonit preot la numai 17 ani, apoi a fost ales egumen al Mănăstirii Putna la vârsta de 25 de ani. În anul 1745 a fost ales episcop de Rădăuţi, unde a tipărit un Liturghier slavo-român și a înfiinţat o şcoală pentru învăţarea limbilor slavonă, greacă și română. Reuşind să deschidă o tipografie, în perioada 1750-1760 a tipărit 15 cărţi de slujbă şi învăţătură în limba română, care s-au folosit în bisericile şi mănăstirile din toate ținuturile locuite de români. Pe lângă purtarea de grijă faţă de Mănăstirea Putna şi aşezămintele ei, Mitropolitul Iacob a ajutat şi alte mănăstiri şi biserici, cum ar fi Mănăstirea Doljeşti, biserica Sfântul Dumitru din Suceava, Catedrala episcopală din Suceava şi Catedrala mitropolitană din Iaşi, Mănăstirea şi spitalul Sfântul Spiridon din Iaşi și altele. Pe 15 mai 1778, a trecut cu pace la Hristos Domnul. A fost înmormântat în pridvorul mănăstirii sale de la Putna, ca nou ctitor al ei.

16 mai - Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit; Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihastria Putnei

Preacuviosul Părinte Teodor Sfințitul a fost ucenicul marelui Pahomie iar după moartea acestuia, în anul 347 a fost ales stareț al mănăstirilor din Tabena Egiptului. S-a născut în Tebaida de Sus, din părinți creștini. A fost unul dintre marii părinți nevoitori ai Egiptului, ucenicul iubit și cel care a preluat conducerea celor 10 mănăstiri înființate de Sfântul Pahomie cel Mare, după moartea acestuia. Se stinge din viață la 16 mai 367, iar trupul său a fost înmormântat lângă trupul Sfântului Pahomie.

Cuviosul Sila s-a născut în jurul anului 1697 și a intrat din copilărie în mănăstire, la Schitul Orășeni din Botoșani, iar în perioada 1710–1715, a stat la Schitul Sihăstria Putnei.  Devine egumen al schitului în toamna anului 1753, numit fiind de către însuși mitropolitul Iacob Putneanul al Moldovei. Împreună cu mitropolitul Iacob, egumenul Sila a întreprins ample lucrări de amenajare a schitului. Vechea şi micuța biserică de lemn (care avea acum un secol şi jumătate) a fost mutată în livada cu meri, iar noua biserică a fost construită de data aceasta din piatră de râu. Lucrarea s-a finalizat după patru ani de muncă împletită cu rugăciune. Sfântul locaș a primit hramul „Buna Vestire”, fiind sfinţit în 1758 de episcopul Dosoftei Herescu al Rădăuților (1750-1789), el însuși călugărit aici, la Sihăstria Putnei.

Ultimii opt ani de viață ai stareţului Sila au fost deosebit de grei, fiind nevoit să îndure multe lipsuri din cauza schimbărilor de ordin politic. La 10 martie 1781, după 27 de egumenie, bătrânul cuvios Sila se retrage de la conducerea schitului, lăsându-l ca urmaş pe ieroschimonahul Natan. A mai trăit doi ani în schit, iar la 23 aprilie 1783 a trecut la cele veşnice, în vârstă de peste 81 de ani, dintre care peste 70 i-a petrecut în nevoinţă la Sihăstria Putnei.  (sursa: aici)

Sfântul Cuvios Paisie s-a născut în anul 1701 și a intrat de tânăr în viața monahală. Pentru vrednicia sa a fost hirotonit diacon, apoi preot, și a ajuns egumen la Mănăstirea Sfântul Ilie, de unde a trecut la Mănăstirea Râșca. După o vreme a venit la Schitul Sihăstria Putnei, viețuind întru adâncă smerenie.  Deși nu a fost stareț al Sihăstriei, el era un rugător înfocat, sprijinind în credința ortodoxă pe toți, mai ales în vremea stăpânirii străine. De asemenea, el primise de la Dumnezeu darul înainte-vederii, care, adăugându-se celorlalte virtuți, l-a făcut să fie cinstit de către toți ca un mare părinte duhovnicesc. Împreună cu stareții Sila și Natan a fost martor al greutăților din anii de stăpânire austriacă, dar s-a dovedit un nevoitor plin de râvnă. A trecut cu pace la cele veșnice în data de 16 decembrie 1784. (sursa: aici)

Sfântul Cuvios Natan s-a născut în anul 1717, fiind originar din Pașcani. A fost mai întâi viețuitor și eclesiarh la Mănăstirea Putna, unde a fost hirotonit diacon, apoi preot. Dornic de mai multă rugăciune și liniște, s-a retras la Sihăstria Putnei, unde a primit schima cea mare cu numele de Natan. Cuviosul Natan a fost cunoscut ca un duhovnic foarte iscusit, fiindu-i părinte duhovnicesc și marelui mitropolit Iacob Putneanul. Se îndeletnicea cu caligrafierea de manuscrise și cu alcătuirea pomelnicelor ctitoricești. În anul 1781 a fost rânduit stareț de către Cuviosul Sila, care se pregătea pentru trecerea la cele veșnice. Deși lipsurile și greutățile erau tot mai mari din pricina ocupației habsburgice, ieroschimonahul Natan a continuat lucrarea duhovnicească a înaintașului său, călăuzind obștea încredințată lui spre păstorire timp de trei ani și jumătate. La capătul unei vieți închinate lui Dumnezeu, după ce a purtat cu multă răbdare și necontenită rugăciune povara grea a bolilor, Cuviosul ieroschimonah Natan s-a mutat la Domnul, a doua zi după sărbătoarea Nașterii Mântuitorului Hristos, pe 26 decembrie 1784. (sursa: aici)

17 mai - Sfântul Apostol Andronic și soția sa Iunia

Sfinții Andronic și Iunia s-au dovedit a fi vindecători de toate bolile și suferințele. Sfânta Iunia este singura femeie care a fost trecută în rândul apostolilor pe când Sfântul Apostol Andronic este unul din Apostolii care a propovăduit în zona de vest tării noastre, mai exact zona Bihorului.

Sfântul Andronic a fost hirotonit episcop al Panoniei, fără a avea tronul episcopal într-un loc anume. El călătorea și predica Cuvântul pe întreg cuprinsul Panoniei. Împreună cu Sfânta Iunia, a luptat împotriva închinării la idoli și vindecau prin Sfântul Duh toate bolile și suferințele din popor.

În timpul domniei împăratului Traina, care era un înverșunat prigonitor al creștinilor, Andronic ajunge în Evghenia unde primește mucenicescul sfârșit împreună cu Iunia și alți propovăduitori ai creștinismului. Trupurile lor au fost aruncate în câmp pentru a fi mâncate de fiare. Creștinii din acea zonă le-au strâns și le-au îngropat cu cinste noaptea în ascuns. (sursa: aici)

21 mai - Sfinții Împărați Constantin și Elena

În ziua premergătoare luptei cu Maxentiu, fiul împăratului Constantius Chlorus și al Elenei, Constantin a văzut pe cer o cruce luminoasă și o inscripție: In hoc signum vinces (prin acest semn vei birui). Noaptea, în vis, i se descoperă Hristos și-l îndeamnă să pună semnul sfintei cruci pe toate steagurile armatei sale. Constantin va ieși biruitor din luptă.

În anul 313 va da un decret prin care va opri prigonirea creștinilor și astfel, creștinismul devine religie permisă în imperiu. Religia creștină va deveni religie de stat, în vremea împăratului Teodosie cel Mare (379-395).

În tradiția ortodoxă, Împăratul Constantin este amintit și pentru convocarea primului sinod ecumenic din istorie, în anul 325. La acest prim sinod s-au pus bazele învățăturii creștine și primele canoane ale religiei creștine. Tot în cadrul Conciliului de la Niceea s-a stabilit și principiul alegerii datei Paștelui ca fiind în prima duminică după luna plină de după echinocțiul de primăvară. Iar acest lucru s-a păstrat până în zilele noastre. 

Împăratul Constantin a murit în anul 337, la zece ani de la trecerea la cele veșnice a mamei sale. 

Împărăteasa Elena, mama sfântului Constantin, este cea care a descoperit pe dealul Golgotei, crucea pe care a fost răstignit Hristos. A zidit Biserica Sfântului Mormânt, Biserica din Bethleem, pe cea din Nazaret și multe alte sfinte locașuri. Ea a fost şi rămâne un simbol de puritate, dragoste părintească, nădejde şi credinţă autentică. Pentru grija pe care a arătat-o săracilor şi oamenilor simpli, pentru preocuparea faţă de problemele creştinismului, dar şi pentru evlavia şi credinţa puternică, împărăteasa Elena este cinstită ca sfântă în întreaga creştinătate. A murit la scurt timp după întoarcerea dintr-un pelerinaj în Țara Sfântă, la vârsta de 80 de ani.

Iată câteva tradiții și obiceiuri specifice acestei zile:

• În calendarele populare, această zi era cunoscută mai degrabă sub numele de „Constantin Graur” sau „Constantinu Puilor”, pentru că, din această primă zi a verii, păsările din pădure încep să-şi înveţe puii să zboare
• Podgorenii respectă ziua de Constantin Graur în ideea că, dacă vor munci, graurii le vor distruge strugurii.
• Un alt obicei spune că femeile, pentru a alunga duhurile rele şi necurate, tămâie şi stropesc cu aghiasmă.

Citește mai multe despre această sărbătoare și tradițiile ei în articolul Sfinții Constantin și Elena.

25 mai - A treia aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul

În timpul luptei împotriva sfintelor icoane, capul Sfântului Ioan a fost îngropat la Comane, de unde a fost adus în Constantinopol, de către Sfântul Ignatie (860), în vremea împăratului Mihail. Aceasta este cea de-a treia și cea din urmă aflare a cinstitului cap. În această zi Sfântul Ioan mijlocește în mod deosebit pentru toți cei care îl cinstesc cu evlavie și cu dragoste, dăruindu-le daruri duhovnicești și binecuvântare.

Viața Sfântului Ioan Botezătorul este o pildă vie pentru toți credincioșii, prin credința sa, pentru rugăciunile și viața sa curată, prin curajul său neclintit în fața conducătorilor vremelnici și pentru smerenia și ascultarea sa față de Dumnezeu. 

Citește mai multe despre Sfântul Ioan Botezătorul în articolele:

• Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul

• Sfântul Ioan Botezătorul

• Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul - Sânzienele (Drăgaica)

29 mai - Înălțarea Domnului - Ziua Eroilor

În fiecare an, la 40 de zile de la Sfintele Paști, Biserica Ortodoxă sărbătorește praznicul Înălțării Domnului. Potrivit rânduielilor bisericești, este ziua în care Iisus Hristos s-a înălțat la ceruri, în timp ce își binecuvânta ucenicii și s-a așezat de-a dreapta Tatălui.

Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 și 2001, sărbătoarea Înălțării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor și Sărbătoare Națională Bisericească. Astfel, în toate bisericile, mănăstirile și catedralele ortodoxe din țară și străinatate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuți de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credință, libertate, dreptate și pentru apărarea țării și întregirea neamului.

În ziua acestui praznic, abundă obiceiurile și practicile magice legate de cultul morților. Se credea că, în drumul către cer, sufletele morților puteau rămâne pe pământ, transformându-se în strigoi ce provocau neajunsuri oamenilor și animalelor. De aceea în ziua de Ispas (Înălțarea Domnului) se practică, și astăzi, ritualuri magice de apărare. 

Citește mai multe în articolul Înălțarea Domnului - Ziua Eroilor.

Dacă ți-a fost util acest articol sau vrei să adaugi o completare, lasă-ne comentariul tău mai jos.