Succesiunea - procedura, acte necesare, moștenitori legali

Una dintre cele mai des apărute proceduri legale, moștenirea sau succesiunea reprezintă modalitatea prin care se poate efectua transferul bunurilor unei persoane care a încetat din viață către una sau mai multe persoane îndreptățite. Transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către succesorii săi se face în acord cu prevederile legale din Codul Civil. 

Este important de știut că odată ce ai drepturi de moștenitor, vei avea și obligații. Moștenirea cuprinde nu numai drepturile de care s-a bucurat defunctul, ci și obligațiile acestuia, așa cum este plata unui împrumut la bancă. 

Sunt multe întrebări și dezbateri asupra acestui subiect și am decis să clarificăm, în subcapitolele următoare câteva aspecte importante precum: ce este o succesiune, cine are și cine nu are dreptul la ea, cum poți să intri în posesia unei moșteniri și cum poți să renunți la o moștenire, și multe alte informații pe cât de interesante, pe atât de utile.

1. Ce este succesiunea?

Succesiunea este o formalitate specifică în cazurile de deces care presupune împărțirea bunurilor între toți moștenitorii persoanei respective. Este vorba despre toate bunurile cunoscute ale unei persoane, fie că sunt mobile sau imobile. Ordinea în care se realizează succesiunea între moștenitorii legitimi este reglementată de Codul Civil.

2. Tipuri de moștenire

Patrimoniul defunctului se transmite prin moştenire legală, în măsura în care cel care lasă moştenirea nu a dispus altfel prin testament. (succesiune legală sau testamentară) 

Prin noțiunea de patrimoniu se înțeleg atât drepturile, cât și obligațiile unei persoane, drepturi și obligații evaluabile în bani.

În același timp, o parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin moştenire testamentară, iar cealaltă parte prin moştenire legală. Cele două feluri de moșteniri pot coexista sau nu.

Moştenirea este legală în cazul în care transmiterea patrimoniului succesoral are loc în temeiul legii - la persoanele, în ordinea şi în cotele determinate de lege. Ea intervine în cazul şi în măsura în care defunctul nu a dispus prin testament de patrimoniul său pentru caz de moarte sau manifestarea sa de voinţă nu poate produce efecte în total sau în parte. Moştenirea este legală şi în cazul în care defunctul a lăsat testament, însă acesta nu cuprinde dispoziţii referitoare la transmiterea patrimoniului succesoral, ci numai alte dispoziţii, de exemplu, cu privire la numirea unui executor testamentar, cu privire la funeralii, înlăturarea de la moştenire a unor rude etc. Cu alte cuvinte, moştenirea este legală fiindcă patrimoniul succesoral se transmite la persoanele, în ordinea şi în cotele determinate de lege, moştenitorii justificând această calitate prin invocarea textelor legale corespunzătoare (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 7-8)

sursa: lege5.ro

În situația în care o persoană are în proprietate o casă de locuit și un teren, dar și un credit bancar, la momentul decesului acesteia către moștenitorii defunctului se vor transmite atât drepturile de proprietate asupra casei și terenului, cât și obligația de a rambursa creditul bancar.

3. Ce condiții trebuie să îndeplinești pentru a putea moșteni?

O persoană poate moșteni dacă:

a) există la momentul deschiderii moștenirii și/sau are capacitatea de a primi liberalități (vezi aici care sunt incapacitățile speciale conform Codului Civil)

b) are vocație succesorală (calitate a unei persoane de a fi îndreptățită să vină la succesiunea unei persoane în temeiul legii sau a unui testament - vezi clase de moștenitori)

c) nu este nedemn ( nedemnitatea succesorala reprezintă o sancţiune civilă în virtutea căreia moştenitorul legal care s-a făcut vinovat de o culpă gravă faţă de defunct sau faţă de memoria acestuia este decăzut, cu efect retroactiv, din dreptul de a-l moşteni); în această situație, putem avea 2 cazuri:

1. persoane nedemne de drept (o persoană condamnată penal pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe cel care lasă moştenirea sau o persoană condamnată penal pentru săvârşirea, înainte de deschiderea moştenirii, a unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe un alt succesibil (moștenitor) care, dacă moştenirea ar fi fost deschisă la data săvârşirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocaţia la moştenire a făptuitorului)
2. persoane nedemne de a moșteni, în termen de un an de la data deschiderii moștenirii (nedemnitatea judiciară); 
1. persoana condamnată penal pentru săvârşirea, cu intenţie, împotriva celui care lasă moştenirea a unor fapte grave de violenţă, fizică sau morală ori, după caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei;
2. persoana care, cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului;
3. persoana care, prin dol sau violenţă, l-a împiedicat pe cel care lasă moştenirea să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul.

d) nu este dezmoștenit (dezmoștenirea reprezintă o instituție civilă prin care o persoană înlătură de la moștenire, în tot sau în parte, pe unul sau mai mulți dintre moștenitori săi legali) 

4. Moștenitori legali

Cum se împart bunurile? Cât moștenește soțul supraviețuitor? Cât moștenesc defuncții defunctului? 

Lucrurile sunt mai simple dacă există un testament, în această situație moștenitorii fiind persoanele menționate în acesta. Însă, în absența testamentului se va recurge la succesiune legală, ceea ce înseamnă că se va ține cont de moștenitorii legali.

Așadar, atunci când o moștenire trebuie împărțită, acest lucru se face ținându-se cont de clasa de moștenitori. Ce înseamnă acest lucru?  Soțul supraviețuitor și rudele defunctului se împart în clase de moștenitori în următoarea ordine:

• clasa întâi - descendenți (copiii)
• clasa a doua - ascendenți și colaterali privilegiați (părinții, frații, surorile, sau copiii acestora);
• ascendenți privilegiați: părinţii (tatăl şi mama) defunctului, din căsătorie, din afara căsătoriei şi din adopţie
• colaterali privilegiați: sunt frații și surorile defunctului și descendenții acestora, până la al patrulea grad
• clasa a treia - ascendenți ordinari (rudele în linie dreaptă ascendentă ale defunctului, cu excepţia părinţilor acestuia; de exemplu: bunicii, străbunicii și stră-străbunicii defunctului, indiferent dacă filiația între ei este din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopție)
• clasa a patra - colaterali ordinari (rudele colaterale ale defunctului, până la gradul al patrulea inclusiv, cu excepţia colateralilor privilegiaţi; de exemplu, unchii și mătușile defunctului - ca rude de gradul 3, precum și verii primari - ca rude de gradul 4)

Soțul supraviețuitor vine la moștenire în concurs cu oricare dintre clasele de moștenitori legali, cota cuvenită fiind:

• 1/4 în concurs cu descendenții (clasa întâi)
• 1/3 în concurs cu ascendenți privilegiați și colaterali privilegiați (clasa a II-a)
• 1/2 în concurs fie numai cu ascendenți privilegiați, fie numai cu colaterali privilegiați (clasa a III-a)
• 3/4 în concurs fie cu ascendenți ordinari, fie cu colaterali ordinari (clasa a IV-a)

Averea se împarte în mod egal între rudele care se regăsesc în aceeași clasă și care au același grad de rudenie. 

Trebuie specificat și faptul că, în situatia în care soții nu au avut copii, iar părinții decedatului nu mai sunt în viață, atunci există posibilitatea ca soțul supraviețuitor să primească întreaga moștenire, doar dacă a fost lăsat un testament în care acest lucru este specificat.

Soțul supraviețuitor are, de asemenea, dreptul la moștenire și în cazul în care cei doi soți se aflau în plin proces de divorț dar care nu s-a finalizat la momentul decesului soțului.

Așa cum am specificat și la subcapitolul 2, succesorii moștenesc nu doar drepturile persoanei care a încetat din viață, cât și obligațiile financiare ale acestuia. 

Atunci când persoana decedată nu are soț/soție, descendenți sau alte rude, bunurile trec în proprietatea statului.

5. Cum și când se poate deschide procedura de succesiune?

Procedura de succesiune poate fi demarată de către moștenitorii defunctului imediat după decesul acestuia. Evident, cu cât se întârzie mai mult începerea succesiunii, cu atât costurile vor fi mai ridicate. 

Potrivit art.69 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale (republicată în Monitorul oficial nr. 732/2011), “procedura succesorală notarială se deschide la cererea oricărei persoane interesate, precum şi a secretarului consiliului local al localităţii în raza căreia se aflau bunurile defunctului la data deschiderii moştenirii”.

În cererea de deschidere a procedurii succesorale vor fi menţionate datele de stare civilă ale defunctului, numele, prenumele şi domiciliul moştenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu menţionarea valorii acestora, precum şi a pasivului succesoral.

Cererea va fi înscrisă în registrul succesoral al notarului public.

În lege este prevăzut un termen de 1 an de la data decesului, denumit termen de opțiune succesorală, timp în care moștenitorii de drept pot decide dacă acceptă sau renunță la moștenire. O asemenea decizie presupune să faci o declarație notarială pentru exprimarea opțiunii succesorale.

Așadar, procedura de succesiune poate fi demarată doar la un birou notarial a cărui activitate aparține de circumscripția judecătoriei unde defunctul a avut ultimul domiciliu.

Dacă moștenitorii se înțeleg între ei și nu își contestă calitatea, notarul poate începe procedura succesorală. În caz contrar se apelează la instanțele judecătorești.

Mai multe detalii legate de procedura succesorală poți citi în Monitorul Oficial  nr. 92 din 16.5.1995, Legea 36 din 1995  actualizată - Legea notarilor publici şi a activităţii notariale.

Descarcă aici modelul de cerere pentru deschiderea procedurii de succesorale.

6. Care sunt actele necesare pentru deschiderea procedurii de succesiune?

Pentru deschiderea succesiunii ai nevoie de următoarele acte în original:

• Certificatul de deces
• Actele de identitate ale tuturor moștenitorilor
• Certificatele de naștere și de căsătorie ale moștenitorilor
• Hotărârile judecătorești sau certificatele de divorț ale moștenitorilor, acolo unde este cazul
• Certificatul de naștere și de căsătorie al soțului în viață/certificatul de deces al soțului/sentința ori certificatul de divorț, acolo unde este cazul
• Adeverința de schimbare a numelui pe cale administrativă, acolo unde este cazul
• Declarațiile de opțiune succesorală, după caz ***
• Testamentul, dacă acesta există
• Procura în formă autentică a persoanelor împuternicite să îi reprezinte pe moștenitori la succesiune, dacă aceștia nu pot fi prezenți în persoană

***Descarcă modelul de declarație de acceptare a succesiunii legale și modelul de declarație de acceptare a succesiunii testamentare.

Pentru a dovedi că bunurile au fost în proprietatea persoanei decedate trebuie să prezinți la procedura succesorală următoarele acte în original:

• Actele de proprietate: contracte de vânzare – cumpărare, contracte de donație, contracte de schimb, acte de dare în plată, certificatele de moștenitor, hotărârile judecătorești și altele, în funcție de caz
• Certificatul de atestare fiscală în cazul bunurilor (mașini, imobile și alte posesiuni ce intră la masa succesorală). Acesta are o valabilitate de doar 30 de zile de la data la care a fost eliberat de către organul fiscal competent al Primăriei din raza ultimului domiciliu al persoanei decedate sau de la locul imobilului
• Documentul de intabulare, planul de amplasament și releveu în cazul imobilelor ce sunt intabulate în cartea funciară
• Actul de concesiune al locului de veci și adeverința eliberată de către administrația cimitirului în care se află amplasat locul, dacă este cazul
• Titlurile la ordin sau la purtător/certificate de acționar/carnetele C.E.C și altel
• Extrasele de cont(uri)

7. Etapele unei succesiuni

Etapele unei succesiuni sunt următoarele:

1. Deschiderea succesiunii

Data deschiderii succesiunii este cea a morţii celui care lasă moştenirea. Dovada morţii se face cu certificatul de deces sau cu o hotărâre judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă.

2. Transmisiunea succesorală sau devoluţiunea succesiunii

Legea reglementează că nimeni nu este obligat să accepte o moştenire care i se cuvine. Așadar, moștenitorul poate accepta pur și simplu moștenirea, sau poate renunța la ea.

3. Împărțeala sau partajul succesoral

Operațiunea juridică ce constă în împărțirea bunurilor aflate în indiviziune (coproprietate), în natură sau prin echivalent, poartă denumirea de împărțeală sau partaj. Partajul proprietăţii moştenite se poate face amiabil, prin buna înţelegere a moştenitorilor (partaj voluntar) sau pe cale judiciară atunci când moştenitorii nu se înţeleg asupra părţii din moştenire care să-i revină fiecăruia.

8. Când se poate suspenda procedura de succesiune?

Conform art. 78 din Legea notarilor Legea 36 din 1995 actualizată, procedura succesorală poate fi suspendată în următoarele situații:

a) au trecut 6 luni de la deschiderea succesiunii şi, deşi au fost legal citaţi, succesibilii nu s-au prezentat ori au abandonat procedura succesorală, fără a cere eliberarea certificatului de moştenitor şi există dovada că cel puţin unul dintre ei a acceptat moştenirea;

b) succesibilii îşi contestă unii altora calitatea sau nu se înţeleg cu privire la compunerea masei succesorale şi la întinderea drepturilor care li se cuvin;

c) moştenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada că s-au adresat instanţei de judecată pentru stabilirea drepturilor lor.

În încheierea de suspendare se consemnează elementele care au rezultat din dezbateri, până la momentul suspendării, cu privire la identitatea celor prezenţi, opţiunea succesorală a acestora şi compunerea masei succesorale.

În cazurile prevăzute la alin. 1 lit. b), notarul public stabileşte prin încheiere masa succesorală, cu precizarea bunurilor sau a drepturilor care se contestă, întinderea drepturilor moştenitorilor şi motivele neînţelegerii, îndrumând părţile să soluţioneze neînţelegerile dintre ele pe cale judecătorească.

În cazurile de suspendare a procedurii succesorale prevăzute la alin. 1 lit. a) şi b), dacă nu s-a făcut dovada că cei în cauză s-au adresat instanţei sau cei interesaţi n-au cerut repunerea pe rol a cauzei, notarul public va stabili taxele succesorale provizorii şi onorariile şi le va comunica organelor financiare.

La cererea părţilor, notarul public va putea repune pe rol dosarul succesoral oricând, dacă se constată încetarea cauzelor care au determinat suspendarea lui.

(sursa: legeaz.net)

9. Când se pierde dreptul la moștenire?

“Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.

În cazul cînd moştenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său, din motive de forţă majoră, instanţa judecătorească, la cererea moştenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data cînd a luat sfîrşit împiedicarea”

(art 700, Cod Civil)

Astfel, nicio persoană nu este obligată să moștenească, având dreptul de a renunța la moștenire. Dacă moștenitorul nu acceptă succesiunea, în termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii, va pierde dreptul la moștenire. 

Dacă moștenitorul care cunoștea calitatea sa de succesibil nu a renunțat în mod oficial la succesiune, dar nici nu a adoptat nicio poziție în decurs de 1 an de la decesul defunctului, el poate pierde dreptul la moștenire. Totuși, în acest timp de 1 an, moștenitorul poate oricând să accepte succesiunea, excepția fiind cazul în care alți moștenitori de drept au acceptat succesiunea înaintea lui.

“În tot timpul în care prescripţia dreptului de a accepta nu este dobândită în contra erezilor ce au renunţat, ei au încă facultatea de a accepta succesiunea, dacă succesiunea nu este deja acceptată de alţi erezi. Nu se pot vătăma însă drepturile care ar fi dobîndite de alte persoane asupra bunurilor succesiunii, sau prin prescripţie, sau prin acte valabile, făcute de curatorele succesiunii vacante”

(art 701, Cod Civil)

10. Se poate face succesiunea fără toți moștenitorii?

După expirarea termenului legal de un an, timp în care unii dintre moștenitori nu au răspuns citațiilor notarului, nu au întreprins alte acțiuni care să arate că ar dori să primească moștenirea, dar nici nu au dat o declarație expresă de renunțare, acești moștenitori sunt prezumați renunțători la moștenire și vor fi decăzuți din dreptul de a mai moșteni. Astfel, bunurile rămase se împart între cei care au acceptat moștenirea.

Există cazuri când, deși toți moștenitorii au acceptat succesiunea, nu se înțeleg;  în această situație, aceștia vor fi obligați să meargă în instanță pentru dezbaterea succesiunii, neputând astfel finaliza procedura la notar.

11. Cât moștenesc copiii după moartea unui părinte?

Copiii defunctului, indiferent de numărul lor, vin la moștenirea părintelui fie singuri, fie împreună cu soțul supraviețuitor al defunctului (dacă există). Dacă vin singuri la moștenire, ei își împart moștenirea conform numărului de copii ai defunctului, în părți egale. Dacă vin la moștenire în concurs cu soțul supraviețuitor copii moștenesc, împreună, 3/4 din bunuri.

Există cazuri în care părintele ar vrea dezmoștenirea unui copil însă legea prevede că un copil va avea mereu dreptul să moștenească, numai că i se înjumătățește cota pe care ar fi trebuit să o primească.

Dacă unul sau mai mulți dintre copii a decedat înaintea părintelui, în locul acestora urcă proprii moștenitori pentru a culege cota ce li s-ar fi cuvenit dacă ar fi fost în viață. (sursa: aici)

11. Taxa de succesiune

Cea mai des întâlnită întrebare despre succesiunea la notar este: Cât costă această procedură?

Costurile nu sunt fixe, ele sunt în funcție de valoarea bunurilor moștenite și de tarifele practicate de biroul notarial la care mergi. E important de știut că fiecare notariat are propriile tarife, deci acestea sunt variabile.

Deși există un tarif minim legal stabilit pentru taxa de succesiune de la 500 lei+ tva (suma variază în funcție de valoarea bunurilor lăsate moștenire), iar eliberarea certificatului de moștenitor de 300 lei + tva, costurile pot fi, altminteri, variabile de la un birou notarial la altul.

Taxele notariale se împart între toți moștenitorii. Dacă există un singur moștenitor, evident acesta va suporta toate taxele. 

Taxele notariale se calculează în funcție de valoarea tuturor bunurilor mobile și imobile. Pentru bunurile imobile, valoarea este stabilita de Grila Notarială, așa că evaluarea unui imobil (casa, teren, apartament, spațiu comercial etc.) se face doar conform acestor grile.

În cazul în care succesiunea se dezbate în mai puțin de 2 ani de la deces, nu se plătește impozit la stat. Dacă succesiunea are loc după 2 ani de la deces, se plătește 1% impozit din valoarea bunurilor imobile.

În cazul în care succesiunea se dezbate în fața instanței, taxele sunt calculate în funcție de durata procesului, numărul de moștenitori și alte proceduri juridice necesare. 

12. Renunțarea la succesiune

Declaraţia de renunţare la succesiune reprezintă un document care se face numai în formă autentică la orice notar public şi prin care un moştenitor are posibilitatea, în termenul de opţiune succesorală de un an de la data decesului defunctului sau în celelalte situaţii prevăzute de Art. 1103 din noul Cod Civil, să renunţe la succesiunea acestuia din urmă. Ca efect al declaraţiei de renunţare, partea sa va proveni moştenitorilor pe care i-ar fi înlăturat de la moştenire sau celor a căror parte ar fi diminuat-o dacă ar fi acceptat moştenirea. Astfel, renunţarea la moştenire nu se poate face în favoarea unui singur moştenitor, ea va fi împărțită tuturor moştenitorilor care acceptă succesiunea.

Cetăţenii români domiciliaţi în străinătate pot da declaraţia de renunţare la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României.

Renunţarea la succesiune este reglementată de Art. 1120 şi următoarele din noul Cod Civil. Aceasta se înscrie într-un registru special notarial.

Descarcă de aici modelul de declarație pentru renunțarea la succesiunea legală și de aici modelul de declarație pentru renunțarea la succesiunea testamentară.

Acte necesare pentru declarația de renunțare la succesiune:

• actul de identitate al persoanei care renunţă la moştenire  (original)
• certificatul de naştere al moştenitorului (original)
• certificatul de deces al defunctului (original)

Dacă certificatul de deces original se află în posesia altui moştenitor, puteţi solicita eliberarea unui alt certificat la serviciul de stare civilă al primăriei. Certificatul de deces se eliberează la cerere membrilor familiei sau altor persoane îndreptăţite. 

13. Certificatul de moștenitor versus certificatul de calitate de moștenitor

Certificatul de moștenitor este documentul care atestă că o persoană a primit în posesie bunuri în urma unui act de moștenire (de succesiune). Prin urmare, el a dobândit parte din averea persoanei defuncte. Actul atestă astfel calitatea lui de moștenitor și implicit de proprietar al bunurilor primite.

Certificatul de moștenitor se primește în urma realizării succesiunii, adică împărțirea bunurilor între persoanele care au acest drept legal. Acesta se eliberează de către notar, în urma procedurii de succesiune și după achitarea taxelor notariale. În cazul în care moștenitorii nu se înțeleg între ei, notariatul nu poate elibera certificat de moștenitor pentru fiecare, urmând ca drepturile acestora să fie rezolvate de către instanța judecătorească.

Descarcă un model de certificat de moștenitor.

Certificatul de calitate de moștenitor este unul preliminar, care atestă drepturile tuturor moștenitorilor, adică îi menționează pe toți aceștia, relația de rudenie cu defunctul și cotele ce le revin fiecăruia. El poate fi eliberat de notar pentru ca moștenitorii să poată face dovada statutului lor până se încheie acțiunea de succesiune, în cazul în care durata ei de desfășurare se întinde ca timp din cauza unor factori, ca de exemplu nu s-a făcut dovada existenței unor bunuri din averea defunctului.

În concluzie, în urma deschiderii succesiunii și după finalizarea ei de către notarul public competent teritorial (potrivit domiciliului defunctului), se eliberează certificatul de moștenitor, un act oficial care face dovada predării bunurilor defunctului către fiecare dintre moștenitorii legali.

Succesiunea pe scurt

Așadar, o succesiune reprezintă o procedură complexă, ce presupune multe acte, sunt implicate mai multe instituții ale statului și pentru care ai nevoie de un notar cu experiență. 

Potrivit legii, moștenirea poate fi de două feluri. Moștenirea de tip testamentar apare atunci când defunctul a lăsat un testament și sunt respectati întocmai termenii impuși de către acesta. Printr-un asemenea testament, persoana decedată împarte bunurile după propria voință, către unul sau mai mulți dintre succesorii săi.

Moștenirea legală apare atunci când nu există un testament. În aceste condiții, sunt respectate prevederile legale de acordare și de împărțire a moștenirii între succesorii recunoscuți prin lege.

Renunțarea la moștenire este un act juridic solemn. Potrivit art. 1120 alin. 2 Cod civil, „Declaraţia de renunţare se face în formă autentică la orice notar public sau, după caz, la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, în condiţiile şi limitele prevăzute de lege.” 

Dacă avem situația specială în care moștenitorul decedează la rândul lui, fără să fi apucat să accepte moștenirea înainte de deces, moștenitorii acestuia vor avea dreptul doar la partea care le revine conform legii care reglementează ordinea în care se produce succesiunea.

Durata unei succesiuni depinde de data la care este deschisă, dar și de înțelegerea dintre moștenitori. Daca aceștia nu se pot pune de acord, atunci tot procesul va dura mai mult timp.

Dacă ți-a fost de ajutor acest articol, te invităm să citești și articolul Testamentul - definiție, acte necesare, forme și revocare, unde vei găsi informații utile și interesante despre acest document.