Pomenirea morților

Creștinismul reprezintă o religie a dragostei, a iubirii și a bucuriei, credința noastră fiind izvor nesecat de bucurie. A fi creștin, adică om adevărat, înseamnă să fii iubitor și drept, perseverent în dragostea față de Dumnezeu și de oameni, gata oricând să împlinești doar fapte bune.

Una dintre practicile cultice obișnuite ale Bisericii Ortodoxe este pomenirea credincioșilor, vii și adormiți, la diferite slujbe religioase și în anumite momente ale acestora. În acest articol vom dezbate subiectul pomenirii morților, semnificația acestui obicei și perioadele în care se realizează.

Pomenirea morților reprezintă grija celor vii pentru sufletul celor trecuți la cele veșnice și constă în jertfe ce sunt aduse în numele celor morţi. Pomenirile sau praznicele celor adormiți se mai numesc şi parastase. Numele de parastas vine din limba greacă şi înseamnă a mijloci, a sta în locul cuiva, de la faptul că noi, cei vii, mijlocim la Dumnezeu pentru cel mort. Astfel, avem speranța că Dumnezeu va ierta păcatele pe care cel mort le-a făcut în decursul vieţii sale. De aceea, când cineva primeşte ceva dat şi slujit la Biserică sau acasă, el spune, pentru cel mort: Dumnezeu să-l ierte, sau bogdaproste. (bogdaproste înseamnă slăvit să fie Domnul).

Scurt istoric

Încă din secolul al IV-lea, numele credincioșilor (vii și morți) se scriau pe diptice. Acestea erau niște tăblițe ce se puteau închide ca o carte și aveau interiorul cerat pentru scris și exteriorul împodobit cu ornamente. Astăzi, numele acestora este scris pe pomelnic (o coală de hârtie), în partea stângă numele celor vii și în partea dreaptă numele celor care nu mai sunt, specificând clar „vii” si „adormiţi”. Când o asemenea listă se dă preotului pentru a fi pomenită timp de 40 de zile, sau mai precis la 40 de Liturghii, ea se cheamă sărindar, de la un cuvânt neogrec τα σαρανταρια - ta sarantaria, care înseamnă un grup de 40. În limba slavonă sărindarul se numește soroc. (sursa https://www.crestinortodox.ro) 

Când se face pomenirea generală a morților?

Biserica Ortodoxă a consacrat pentru pomenirea generală a morților o zi liturgică pe săptămână, și anume sâmbăta, căci în ebraică “sâmbătă” înseamnă “odihnă”, căci şi Dumnezeu S-a odihnit în ziua a 7-a. Este ziua în care Iisus Hristos a stat cu trupul în mormânt şi cu sufletul în iad, ca să-i elibereze pe drepţii adormiţi.

Există deci, sâmbetele în care se face pomenire de obşte, numite în popor “Moşi” şi sâmbetele din Postul Mare. Acum sunt pomeniţi şi toţi cei care au murit în condiţii grele şi neaşteptate, pretutindeni şi neştiuţi de nimeni. Prin aceste slujbe de pomenire, Biserica ajută aceste suflete să aibă parte de o judecată mai uşoară şi să dobândească un loc în Împărăţia lui Dumnezeu. Moşii de iarnă marchează începutul sâmbetelor morţilor, în număr de şapte, care se vor încheia sugestiv cu Sâmbăta lui Lazăr, înainte de Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor.

Iată care sunt zilele de pomenire generală a morților stabilite de Biserica Orotodoxă pe parcursul unui an:

• Moșii de iarnă: sâmbăta dinaintea duminicii lăsatului de sec de carne sau a Înfricoşatei judecăţi; 
• Moşii de vară: sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt, anterioară sărbătorii Rusaliilor; 
• Moşii de toamnă (între 26 octombrie şi 8 noiembrie); 
• Moșii de Florii sau Sâmbăta lui Lazăr
• 6 august, Schimbarea la Față a Domnului și Probejania
• Paștele Blajinilor sau Paștele Morților, luni și marți după Duminica Tomei
• Înălțarea Domnului sau Moșii de Ispas
• Ziua Hramurilor Bisericești

Mai multe detalii despre zilele de pomenire generală a morților vei găsi în articolul 10 Întrebări Frecvente Despre Parastase și Pomeni

Când se face pomenirea individuală a morților?

Biserica a rânduit ca fiecărui om, după slujba de înmormântare să i se facă pomenire la 3, 9, 40 de zile, apoi la 3, 6 şi la 9 luni, la un 1 an şi din an în an până la 7 ani. Nu este nimeni oprit, ba chiar este indicat să se facă pomenire celui răposat la ziua de naştere sau cea onomastică şi ori de câte ori se simte această nevoie. În cazul în care creştinul a murit în casă la 9 zile se face şi Aghiasmă. Până la 40 de zile familia răposatului are datoria de a veni la biserică cu o sticlă de vin şi o colivă (din fructe, grâu etc.) împlinind astfel 7 slujbe (Sfinte Liturghii) până în ziua a 39-a; apoi se face ridicarea de Panaghie. Aceasta se poate săvârşi mai devreme cu 2-3 zile, dar nicidecum mai târziu de a 39-a zi, pentru că atunci sufletul merge la Judecata particulară. Toate calculele acestea se fac din ziua morţii. (sursa https://petrusipavel.ro) 

Pentru a nu greși în ceea ce privește organizarea parastaselor, este indicat a lua legătura mai întâi cu preotul pentru a stabili cu exactitate data și ora săvârșirii pomenirii.

Conform Bisericii Ortodoxe, soroacele de pomenire a morților se realizează astfel:

• la 3 zile după deces (de obicei, în aceeași zi cu ziua înmormântării), în cinstea Sfintei Treimi și în amintirea Învierii Domnului în cea de-a treia zi
• la 9 zile după deces, în amintirea ceasului al nouălea, când Domnul, înainte de a muri pe cruce, a făgăduit tâlharului raiul pe care ne rugăm să-l moştenească şi morţii noştri
• La 40 de zile (sau şase săptămâni), în amintirea Înălţării la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile după Înviere, “pentru ca tot aşa să se înalţe şi sufletul răposatului la cer”
• La 3, 6 și 9 luni, în cinstea Sfintei Treimi
• La 1 an, după exemplul creştinilor din vechime care în fiecare an prăznuiau ziua morţii martirilor şi a sfinţilor, ca zi de naştere a lor pentru viaţa de dincolo
• În fiecare an, până la 7 ani de la moarte, ultima pomenire anuală amintind de cele 7 zile ale creaţiei.

De obicei, soroacele nu se fac în orice zi a săptămânii, ci mai ales marţea, joia şi sâmbăta.

Mai multe detalii despre zilele de pomenire individuală a morților vei găsi în articolul 10 Întrebări Frecvente Despre Parastase și Pomeni

Când nu se fac parastase?

Există anumite zile și perioade în an când nu se fac parastase. Acestea sunt:

• În Duminicile de peste an. Ziua de Duminică este cunoscută ca fiind ziua Învierii Domnului, o zi dedicată bucuriei și, în niciun caz, o zi tristă
• Perioada dintre Nașterea Domnului și Botezul Domnului. (20 decembrie - 07 ianuarie); 
• Perioada dintre Învierea Domnului și Sărbătoarea Rusaliilor; totuși, există biserici și preoți care fac parastase, dar niciodată înainte de Duminica Tomei (imediat următoarea după Paști); de asemenea, ziua Înălțării este o altă excepție, deoarece în această zi se pomenesc cei adormiți și eroii
• La praznicele împărătești și sărbătorile mari; praznicele împărătești reprezintă cele 13 sărbători închinate Domnului și Maicii Domnului
• Sfintele Paști
• 8 septembrie, Nașterea Maicii Domnului
• 14 septembrie, Înălțarea Sfintei Cruci
• 21 noiembrie, Intrarea Maicii Domnului în Biserică
• 25 decembrie, Nașterea Domnului (Crăciunul)
• 6 ianuarie, Epifania, Botezul Domnului
• 2 februarie, Întâmpinarea Domnului
• 25 martie, Bunavestire
• Duminica Intrării Domnului în Ierusalim (Duminica Floriilor)
• Patruzeci de zile după Paști, Înălțarea Domnului
• Cincizeci de zile după Paști, Pogorârea Duhului Sfânt
• 6 august, Schimbarea la Față
• 15 august, Adormirea Maicii Domnului
• În timpul Postului Mare,  nu se face parastas în zilele de rând (luni, marţi, miercuri, vineri), deoarece în aceste zile nu se face liturghie obişnuită sau deplină. In timpul acestei perioade, accentul este pus pe patimile Mântuitorului și pe moartea Sa. O practică devenită tradițională este pomenirea colectivă a morților din Joia Mare. În restul zilelor, nu se fac parastase.

Dacă una dintre zilele în care se fac parastase cade într-o perioadă sau într-o zi în care acest lucru nu este permis, parastasul se va organiza mai devreme. De asemenea, dacă ziua de pomenire a unui răposat cade în aceeași zi cu o zi de pomenire colectivă a morților, parastasul se va putea face în acea zi.

Ce se duce la biserică pentru pomenirea morților?

Se crede că în sâmbăta morților spiritele celor decedați se întorc pe pământ pentru a se hrăni cu aburii mâncărurilor preparate de familiile acestora. Cel mai important lucru pe care îl putem face pentru pomenirea celor adormiți este ca aceștia să fie pomeniți la Sfânta Liturghie. Așadar, pomenirea lor poate fi însoțită prin parastase, pomeni, milostenii sau lucruri împărțite. 

În ziua de pomenire a adormiților, credincioșii duc la biserică pentru amintirea celui decedat: colivă, colac și o sticlă de vin, fiecare însoțite de câte o lumânare care se aprinde în timpul slujbei de pomenire. De asemenea, se înmânează preotului dinainte de slujbă pomelnicul pe care sunt trecuți cei adormiți, o lumânare aprinsă și un colăcel. Totodată, pot fi pregătite de acasă câteva pachete cu alimente pentru a fi date de pomană imediat după sfințirea acestora. 

Pentru pomenire este foarte important să folosești lumânări din ceară curată, fabricate după ritualul creștin, și nu cumpărate de oriunde. Iar dacă ai mai mulți adormiți de pomenit, le poți face un pomelnic comun.

Rugăciunea - cel mai important aspect

Să reținem un aspect deosebit de important: rugăciunea. Pomenirea morților nu este un moment de fală și mândrie. Este un moment în care ne purtăm cuviincios, civilizat, cu smerenie și respect atât față de răposat cât și față de Dumnezeu. Cei mai autorizați pentru a te sfătui cum trebuie să procedezi la aceste slujbe speciale sunt preoții și slujitorii bisericii. Nu lăsa obiceiurile necreștine să distrugă solemnitatea rugăciunii pentru cei adormiți.

Mai multe detalii despre parastase și pomeni, ce anume să împarți și unde poți organiza un parastas, vei găsi în articolul 10 Întrebări Frecvente Despre Parastase și Pomeni