10 întrebări frecvente despre parastase și pomeni

Fie că avem bani sau nu, suntem învățati sau analfabeți, buni sau răi, cu toții părăsim această viață într-o zi și ne prezentăm în fața lui Dumnezeu. Acolo va avea loc judecata Sa, unde vom primi răsplata cuvenită. Legătura celor morți cu cei vii nu încetează niciodată. Creştinii nu-şi uită morţii după îngroparea lor, ci se preocupă de rugăciuni pentru ei şi de pomenirea numelui lor. 

Când o persoană dragă moare, familia acestuia trece prin momente de durere și deznădejde greu de suportat. Totodată, apare și deruta dată de sumedenia de obiceiuri și tradiții, păreri diferite venite din partea rudelor sau prietenilor în legătură cu ceremonia înmormântării. Ce trebuie să pregătești? Ce se dă de pomană? Când se dă de pomană? Cui? Unde? și câte și mai câte întrebări.

Îți oferim câteva răspunsuri la cele mai frecvente întrebări ce pot apărea legate de parastas și pomeni. Vei afla ce este un parastas, ce reguli și restricții există cu privire la perioada în care poți pomeni morții, cum trebuie să te comporți la o slujbă de pomenire a morților și alte câteva informații utile.

1. Ce este parastasul? Semnificație și importanță

Slujba care se face pentru cei răposați poartă denumirea de parastas. Aceasta provine din grecescul parastasis care înseamnă a sta în rând cu cineva, a sta alături de cineva, a mijloci pentru cineva. Creștinii au încrederea că prin post, rugăciune, priveghere îi putem aminti pe cei dragi nouă care ne-au părăsit și putem face ceva pentru sufletele lor. Cât timp suntem în viață ne putem ocupa singuri de sufletele noastre prin credința pe care o avem în Dumnezeu. Avem încrederea că rugăciunile noastre ne sunt ascultate. După moarte, însă, nu mai putem face acest lucru. Cei adormiți își doresc să fie amintiți și să ne pese de sufletele lor. Astfel, ne rugăm mereu și îi pomenim în rugăciunile noastre pentru a le fi iertate păcatele. 

2. Când se fac parastasele după deces la ortodocși?

Pentru a nu greși în ceea ce privește organizarea parastaselor, este indicat a lua legătura mai întâi cu preotul pentru a stabili cu exactitate data și ora săvârșirii pomenirii. Sunt anumite zile în care se fac parastase și la un anumit interval de timp, precum și zile în care Biserica Ortodoxă interzice slujbele de pomenire a morților.

Conform Bisericii Ortodoxe, soroacele de pomenire a morților se realizează astfel:

• la 3 zile după deces (de obicei, în aceeași zi cu ziua înmormântării), în cinstea Sfintei Treimi și în amintirea Învierii Domnului în cea de-a treia zi; e importantă această pomenire la 3 zile deoarece sufletul a ajuns prima dată la Dumnezeu şi e bine să ne rugăm ca Dumnezeu să-l binecuvânteze cu linişte şi cu pace şi cu darul Sfântului Duh. Începând cu ziua a treia, sufletul trebuie să treacă şase zile prin rai, însoţit de 7 îngeri buni, ca să vadă toate frumuseţile raiului (24 vămi ale văzduhului).
• la 9 zile după deces, în amintirea ceasului al nouălea, când Domnul, înainte de a muri pe cruce, a făgăduit tâlharului raiul pe care ne rugăm să-l moştenească şi morţii noştri; în ziua a noua, sufletul este adus de înger a doua oară la Scaunul Prea Sfintei şi de viaţă făcătoarei Treimi. Şi după ziua a noua, sufletul este blagoslovit de Dumnezeu şi este trimis să meargă prin iad treizeci de nopţi şi treizeci de zile. (Arhimandrit Cleopa Ilie)
• La 40 de zile (sau şase săptămâni), în amintirea Înălţării la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile după Înviere, “pentru ca tot aşa să se înalţe şi sufletul răposatului la cer“; în ziua a patruzecea sufletul este adus de îngeri a treia oară la Scaunul Prea Sfintei şi de viaţă făcătoarei Treimi. De aceea, în ziua a patruzecea se face pomenire de patruzeci de zile pentru cel mort. Şi atunci se face judecata particulară a sufletului, adică judecata prin care rânduieşte Dumnezeu unde va sta sufletul până la judecata universală, sau la bine, sau la rău. (Arhimandrit Cleopa Ilie)
• La 3, 6 și 9 luni, în cinstea Sfintei Treimi
• La 1 an, după exemplul creştinilor din vechime care în fiecare an prăznuiau ziua morţii martirilor şi a sfinţilor, ca zi de naştere a lor pentru viaţa de dincolo
• În fiecare an, până la 7 ani de la moarte, ultima pomenire anuală amintind de cele 7 zile ale creaţiei.

De obicei, soroacele nu se fac în orice zi a săptămânii, ci mai ales marţea, joia şi sâmbăta.

La aceste zile de pomenire individuală a celor răposaţi, Biserica Ortodoxă a stabilit zilele de pomenire generală a morţilor, şi anume: 

• Moșii de iarnă: sâmbăta dinaintea duminicii lăsatului de sec de carne sau a Înfricoşatei judecăţi; Legătura dintre pomenirea morților de sâmbătă și Înfricoșătoarea Judecată de duminică se referă la faptul că fiecare om, viu sau adormit, va trebui să ia parte la judecată. Pentru cei ce au murit nepregătiți, astfel de pomeniri și rugăciunile spuse în timpul slujbelor sunt benefice atât pentru cei ce le fac, cât și pentru cei pentru care sunt făcute.
• Moşii de vară: sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt, anterioară sărbătorii Rusaliilor; în această zi, legătura cu cei morți este întărită și sunt pomeniți toți morții, străbunii cu familiile lor
• Moşii de toamnă (între 26 octombrie şi 8 noiembrie); în această zi, ne rugăm atât pentru cei din iad, cât și pentru cei din rai
• Moșii de Florii sau Sâmbăta lui Lazăr: Legătura dintre acest eveniment și pomenirea morților își află explicația în credința că Dumnezeu va ierta păcatele celor adormiți și îi va învia la viața veșnică așa cum l-a înviat pe Lazăr.
• 6 august, Schimbarea la Față a Domnului și Probejania: Schimbarea la Faţă a Domnului este praznic mare, împărătesc, şi pentru creştinii ortodocşi şi pentru catolici, iar semnificaţia religioasă a sărbătorii este relevarea naturii divine a Mântuitorului, când apostolii s-au convins că Iisus Hristos nu este doar un prooroc, ci însuşi Fiul lui Dumnezeu. În tradiţia populară, Probejania marchează despărţirea de vară şi schimbarea veşmintelor, naturii şi ale oamenilor, cu cele ale toamnei.
• Paștele Blajinilor sau Paștele Morților, luni și marți după Duminica Tomei: în general, slujba ținută în această zi se realizează direct la mormintele celor adormiți; după ce preotul sfințește alimentele și îi pomenește pe cei răposați, rugându-se pentru ei împreună cu rudele, mâncarea este împărțită tuturor celor prezenți. 
• Înălțarea Domnului sau Moșii de Ispas: are loc de regulă joia și legenda spune că Ispas a fost de față la Înălțarea Mântuitorului la cer, martor la ridicarea sufletelor morților și că era un om vesel și credincios. De aceea, toți oamenii încearcă să fie bine dispuși de Ispas și, prin ofrande ritualice specifice, să-și pomenească moșii și strămoșii, ale căror suflete se înalță în această zi la ceruri.
• Ziua Hramurilor Bisericești: Orice lăcaş de cult ortodox poartă numele unui praznic împărătesc, al unei sărbători a Maicii Domnului sau a unui sfânt. De exemplu, Biserica Sfânta Treime, Biserica Înălţarea Domnului, Biserica Adormirea Maicii Domnului sau Biserica Sfântul Nicolae, ori biserici ale altor sfinţi. Aceasta înseamnă că respectivele biserici sunt aşezate sub patronajul acestor sfinţi, purtându-le numele. Acest sfânt se numeşte cu un termen slavon hram şi biserica îl primeşte odată cu momentul sfinţirii locului pe care ea urmează să fie construită şi, mai ales, în momentul sfinţirii ei.

Este de dorit ca pomenirile să se facă legate de săvârşirea Sfintei Liturghii, aceasta fiind cea mai importantă slujbă de mijlocire pentru cei morţi. Dacă nu este posibil de fiecare dată, cel puţin la 40 de zile, la un an şi la şapte ani, ar fi de dorit ca parastasul să urmeze după Sfânta Liturghie.

3. Când nu se fac parastase? 

Există anumite zile și perioade în an când nu se fac parastase. Acestea sunt:

• În Duminicile de peste an. Ziua de Duminică este cunoscută ca fiind ziua Învierii Domnului, o zi dedicată bucuriei și, în niciun caz, o zi tristă
• Perioada dintre Nașterea Domnului și Botezul Domnului. (20 decembrie - 07 ianuarie); 
• Perioada dintre Învierea Domnului și Sărbătoarea Rusaliilor; totuși, există biserici și preoți care fac parastase, dar niciodată înainte de Duminica Tomei (imediat următoarea după Paști); de asemenea, ziua Înălțării este o altă excepție, deoarece în această zi se pomenesc cei adormiți și eroii
• La praznicele împărătești și sărbătorile mari; praznicele împărătești reprezintă cele 13 sărbători închinate Domnului și Maicii Domnului
• Sfintele Paști
• 8 septembrie, Nașterea Maicii Domnului
• 14 septembrie, Înălțarea Sfintei Cruci
• 21 noiembrie, Intrarea Maicii Domnului în Biserică
• 25 decembrie, Nașterea Domnului (Crăciunul)
• 6 ianuarie, Epifania, Botezul Domnului
• 2 februarie, Întâmpinarea Domnului
• 25 martie, Bunavestire
• Duminica Intrării Domnului în Ierusalim (Duminica Floriilor)
• Patruzeci de zile după Paști, Înălțarea Domnului
• Cincizeci de zile după Paști, Pogorârea Duhului Sfânt
• 6 august, Schimbarea la Față
• 15 august, Adormirea Maicii Domnului
• În timpul Postului Mare,  nu se face parastas în zilele de rând (luni, marţi, miercuri, vineri), deoarece în aceste zile nu se face liturghie obişnuită sau deplină. In timpul acestei perioade, accentul este pus pe patimile Mântuitorului și pe moartea Sa. O practică devenită tradițională este pomenirea colectivă a morților din Joia Mare. În restul zilelor, nu se fac parastase.

Daca una dintre zilele în care se fac parastase cade într-o perioadă sau într-o zi în care acest lucru nu este permis, parastasul se va organiza mai devreme.

De asemenea, dacă ziua de pomenire a unui răposat cade în aceeași zi cu o zi de pomenire colectivă a morților, parastasul se va putea face în acea zi.

4. Unde se face un parastas și câte pachete se împart?

Pomenile sau parastasele se pot face fie în biserică, dacă este posibil, după Sfânta Liturghie, fie acasă sau la mormântul răposatului. Se pot face însă și în alte locuri: la sfințirea unei fântâni, la sfințirea unei troițe, la sfințirea unei biserici etc.

De cele mai multe ori, familia decide câte pachete alege să dea de pomană. Biserica nu are o regulă anume în această privință. Se pot face pachete într-un număr multiplu al lui 3 (3, 6, 9, 12 sau 24), dar nu este absolut nicio greșeală dacă se oferă mai multe sau mai puține.

5. Cum te porți la o slujbă de pomenire a morților? Ce să spui când dai de pomană și ce să spui când primești?

Participarea la o slujbă de pomenire a morților este un moment în care se cere seriozitate și pioșenie. Nu se fac glume în niciun fel, nu se râde și nu se vorbește fără rost. Toți participanții sunt datori să aibă un comportament respectuos, să mănânce cu bună-cuviință și să se roage pentru cei pomeniți. Când se bea, nu se urează “Noroc”, ci “ Dumnezeu să-l / să o ierte!”. De asemenea, când primești un vas, îmbrăcăminte sau orice altceva de pomană, nu se spune “Mulțumesc”, ci “Dumnezeu să primească!” .

Obiceiul de a varsa vin din pahar la pomană nu își are rostul. Se consideră a fi lipsit de bună-cuviință, murdărind fără rost covorul ori altceva acasă sau la biserică. Dacă cineva se îmbată la pomană, păcatul este atât al aceluia, cât și al celui care i-a dat băutura peste măsură.

Preotul Alexandru Stănciulescu-Bârda precizează: “sufletul este duh, spirit, și el n-are nevoie să consume hrană sau băutură materială, n-are nevoie să îmbrace haine materiale, să folosească bani etc. Este bine să știm că hrana, băutura și îmbrăcămintea sufletului celui decedat sunt rugăciunile și faptele bune săvârșite de cei rămași în viața pământească pentru el… Faptul că dai mâncare celui flămând, băutură celui însetat, îmbrăcăminte celui gol, piese de mobilier, bani sau altceva celui sărac în numele unui decedat se numește milostenie și ea este adevărată mană cerească pentru un suflet aflat în lumea de dincolo….Important este să dai de pomană pentru sufletul celui decedat, să dai cu bunăvoință și să nu socotești asta ca o povară, ca o corvoadă pentru tine.”

Ce spunem când dăm de pomană?
Când dăm de pomană, facem un act de milostenie pentru ajutorarea celor vii și pentru sufletul celor morți. Când împărțim este bine să îi spunem celui care primește “primește această pomană pentru sufletul ……….- și se precizează pentru cine se face pomana (soțul/soția, fiul/fiica, mama/tatăl etc)”. 

Ce spunem când primim de pomană?
Cel care primește va spune: “Bogdaproste! Să fie primit!” (bogdaproste însemnând Dumnezeu să îl / o ierte!).

6. Pomana de 40 de zile sau Slujba de ridicare a Panaghiei

Una dintre cele mai importante pomeni pentru sufletul răposatului este pomana de 40 zile care, așa cum îi zice și denumirea, se face la 40 de zile de la moartea persoanei. Pomana de 40 de zile este aceeași cu parastasul de 6 săptămâni, de cele mai multe ori fiind aleasă o dată aproximativă cât mai apropiată de o zi de weekend când la biserică se fac slujbe mai mari și cunoscuții persoanei decedate pot veni la pomana organizată de familie.

Până în ziua a 40-a, rudele celui decedat plătesc la biserică slujbe și pomeniri cât mai multe pentru acesta, iar în cea de-a 40-a zi are loc slujba la biserică, rugăciunea la mormânt, urmate de pomana acasă sau la restaurant. După pomenirea de 40 de zile, este bine să se dea preotului un pomelnic pentru patruzeci de zile (numit sarindar), ori pentru un an, pe care acesta să-l pomenească la toate sfintele liturghii pe care le săvârșește în sfânta biserică.

Parastasul de 40 de zile se calculează totdeauna de la moartea celui credincios. În principiu este bine ca soroacele de pomenire a celor răposați să le săvârșim exact în ziua în care ele se împlinesc, de la moartea celui pomenit.  Dacă există excepții, este post și familia dorește să facă pomenirea cu mâncare de dulce, sau apar alte probleme, este bine ca slujba de pomenire să aibă loc înainte, și nu după cele 40 de zile. Deoarece această a 40-a zi reprezintă ziua în care sufletul se prezintă la judecata particulară, dacă nu poate fi îndeplinit acest soroc chiar atunci, mai bine mai înainte, pentru ca sufletul să meargă în fața lui Dumnezeu cu rugăciunile noastre.

Ce se dă de pomană la pomana de 6 săptămâni?

Pentru această pomană se pregătesc vase cu mâncare și băutură (se dau 6, 12 sau 24 de vase, Biserica nu cere un număr clar), se împart oamenilor săraci hainele și încălțămintea rămase de la cel răposat împreună cu unele obiecte personale ce pot fi utilizate, iar în numele lui se fac milostenii. Toate darurile care se dau de pomană sunt de cele mai multe ori sfințite de către preot printr-o rugăciune specială aflată în Molitfelnic.

7. Parastasul de 1 an - ce se împarte la parastasul de 1 an și câte pachete se fac?

La 1 an de la trecerea la cele veșnice, dacă ne luăm după exemplul vechilor creștini care prăznuiau Ziua Morții Martirilor și a Sfinților în fiecare an, se ajunge în a fi drept ziua de naștere a lor pentru viața de dincolo. 

La 1 an de la moarte se face pomenire la Biserică şi la mormânt urmate de un praznic, și, dacă există posibilitatea să dai de pomană.

Ce se împarte la pomana de 1 an?

• o colivă;
• o sticlă de vin;
• 6 / 12 / 24 vase cu mâncare (şi căni);
• trei căpeţele (sau măcar colaci obişnuiţi);
• lumânări;
• tămâie;
• prosoape pentru preoţi;
• 6 / 12 / 24 de batiste;
• haine noi și încălțăminte (pentru îmbrăcat și încălțat o persoană).

8. Parastasul de 7 ani - ce se împarte la parastasul de 7 ani și ce haine se dau de pomană?

Termenul de 7 ani când se face ultima pomenire anuală a mortului, e număr sfânt, amintind de cele șapte zile ale creației. Totodată, se consideră că în acest al 7-lea an, trupul mortului e cu totul prefăcut în țărână. De aceea, tot acum se poate face dezgroparea osemintelor dacă se dorește.

Din punct de vedere al pomenii, aceasta este similară celei de la 1 an. 

9. Ce se împarte la parastasele de 3, 6 și 9 luni?

Pentru slujba parastasului, orice creștin aduce o colivă, colac sau prescură, vin, lumânări, tămâie și cărbuni. Se mai obișnuiește să se ofere și un prosop care ne aduce aminte de persoana în numele căreia s-a dat pentru a o pomeni.

La aceste soroace de pomenire, se pot împărți pachete cu mâncare, în special nevoiașilor. În general, acestea conțin colivă, colac, lumânare, un fruct, legume, un preparat gătit și o băutură. Cine dorește, poate organiza o masă fie acasă, fie la restaurant, după slujba de la cimitir.

10. Coliva - ce semnificație are și cum se face?

Coliva a fost introdusă în practica Bisericii după minunea ce a avut loc la împlinirea a 50 de ani de la moartea Sfântului Teodor Tiron, în vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363). Acesta a vrut să îi batjocorească pe creștini, dând ordin să fie stropite toate proviziile de alimente cu sângele jertfit idolilor în prima săptămână a Postului Mare. Însă, Sf. Teodor i-a apărut în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului și i-a poruncit acestuia să îi anunțe pe creștini să nu cumpere nimic și mai degrabă să mănânce grâu fiert cu miere (colivă). 

La început coliva a servit ca hrană, ulterior la pomenirea morților. Aceasta se prepară în toate țările de religie ortodoxă. Coliva reprezintă nemurirea sufletelor noastre, după trecerea în Viața de Apoi. 

Coliva este totodată o expresie materială a credinței noastre în nemurire și înviere, fiind făcută din boabe de grâu, pe care Domnul însuși le-a înfățișat ca simboluri ale învierii trupurilor: așa cum bobul de grâu, ca să încolțească și să aducă roada, trebuie să fie îngropat mai întâi în pământ și să putrezească, tot așa și trupul omenesc mai întâi se îngroapă și putrezește, pentru ca să învie apoi. (sursa https://www.crestinortodox.ro)

Pentru prepararea colivei ai nevoie de:

• grâu din comerț (arpacaș)
• zahăr
• miez de nucă
• esență de rom/vanilie
• coajă de lămâie

Ingredientele se fierb, amestecă și se decorează cu pesmet, zahăr pudră, cacao sau alte decoruri dulci. Coliva este un preparat de post și poate fi făcută oricând în timpul anului.

Cititorii noștri ne-au mai adresat și alte întrebări privind obiceiurile de pomenire ale celor dragi care ne-au părăsit, dintre care am selectat câteva:

• Pomana de trei săptămâni - ce zice Biserica Ortodoxă? 

Soroacele de pomenire individuală a morților în Biserica Ortodoxă sunt următoarele:

• la 3 zile după moarte
• la 9 zile după moarte
• la 40 de zile (6 săptămâni)
• la 3, 6 și 9 luni
• la 1 an 
• în fiecare an, până la 7 ani de la moarte
  

Sunt zone în care se face parastas și la trei săptămâni, dar acesta nu este neapărat necesar.

• Când se dau haine de pomană?

La Parastasul de 40 de zile, se pregătesc hainele defunctului (se spală, se calcă și se împachetează) pentru a fi sfințite și, mai apoi, date nevoiașilor și nu numai. Atenție, se dau de pomană doar cele mai bine întreținute articole vestimentare și de încălțăminte, bijuterii și accesorii.

La Parastasul de 1 an, se dau de pomană pentru defunct haine noi, set complet. E important să se aleagă o persoană de aceeași talie și aproximativ vârstă cu defunctul.

• Se dau de pomană articole casnice sau obiecte de mobilier?

În anumite zone, există împământenit obiceiul de a da de pomană și mobilă, pături, lenjerii de pat sau obiecte electrocasnice. Trebuie știut că Biserica Ortodoxă nu cere acest lucru. Cei care dau de pomană trebuie să se gândească că orice ar dărui cuiva care chiar are nevoie, va fi bine primit. Orice pomană, indiferent cât de mare sau mică, mai mult sau mai puțin valoroasă ca bani, însă necesară celui căruia i se oferă, se face cu sufletul, din inimă și fără a aștepta ceva în schimb. Rugăciunile pentru iertarea păcatelor celui decedat și cele pentru liniștea sufletească cântăresc și acestea foarte mult în păstrarea memoriei celui care ne-a părăsit.

Pomenirea morţilor este un moment de reflecţie şi pentru fiecare dintre noi. Potrivit învăţăturii şi credinţei creştine, viaţa omului nu se sfârşeşte o dată cu moartea trupului, iar sufletul îşi continuă existenţa şi dincolo de hotarele vieţii pământeşti. Este important să ne gândim la cei dragi nouă trecuți în neființă și să ne rugăm pentru sufletele lor din când în când. Chiar dacă nu reușești să respecți totul ca la carte, atunci când îți îndrepți gândurile și atenția către pomenirea celor dragi ție, fă-o cu dragoste și respect. 

Dacă ești în căutare de restaurante sau firme de catering ce oferă meniuri parastas și pomană poți accesa cu încredere categoria de pe site.

Cine dă de mâncare celui flămând, de băut celui însetat, de îmbrăcat celui gol, acoperiş celui străin, slujeşte Domnului, întrucât Domnul se identifică cu toţi cei aflaţi în categoriile menţionate mai sus. Cine merge la cel bolnav şi la cel din închisoare, la Domnul merge. Şi în Sfânta Scriptură stă scris: „Cel ce are milă de sărman împrumută Domnului şi El îi va răsplăti fapta lui cea bună” (Pilde 19,17)