Cine poate da de pomană pentru sufletul celui decedat?

Milostenia în numele celor răposați poartă denumirea de “pomană”. Multe persoane oferă anumite daruri pentru cei trecuți în lumea de dincolo, precum: alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, articole casnice etc. Toate aceste daruri pot fi oferite oricând, însă, de cele mai multe ori, ele se împart atunci când răposatul este pomenit în biserică. Slujba de pomenire pentru cei adormiți se numește parastas. 

Pomana este dovada dragostei celor rămași aici pentru cei plecați în eternitate. Este un semn al credinței că viața noastră continuă și că un nou capitol începe.

Atunci când se dă ceva pentru cel trecut la cele veșnice se spune: “Să fie pentru sufletul….” și i se rostește numele celui răposat, pentru ca acesta să fie pomenit și în rugăciunile celor care au primit de pomană. 

Văduvă, femeie curată sau fecioară? Cine poate da de pomană?

Dacă ar fi să ne luăm după vorbele bătrânilor, doar o văduvă cu experiență poate da de pomană. Nicidecum o tânără sau o femeie însărcinată, chiar dacă au un decedat în familie. Dintotdeauna oamenii mai în vârstă au considerat că știu foarte bine răspunsul la această întrebare având în vedere experiența lor de viață.

Totuși, dacă asculți preoții, aceștia sunt de părere că oricine poate da de pomană. Nu contează dacă ești căsătorit sau nu, văduv sau văduvă, cu probleme de sănătate etc. Pomana este un act de milostenie, de binefacere care poate fi făcut de oricine. În Biblie nu se specifică nicăieri cine, ce și cât să se dea de pomană. Important este să faci acest gest din inimă, să te gândești la cel răposat și să te rogi pentru acesta. Fiecare creștin va da de pomană în funcție de bugetul pe care îl are. 

Ține cont de zilele de post!

Nu da pomană de dulce în zilele de post. Este foarte important să cunoști perioadele de post astfel încât pachetele pentru parastas pe care le pregătești să fie corespunzătoare.

Biserica a rânduit următoarele perioade când trebuie făcut parastas:

• La 3 zile după moarte (care coincide, de regulă, cu ziua înmormântării), în cinstea Sfintei Treimi și a Învierii din morți a Mântuitorului a treia zi
• La 9 zile după moarte, "ca răposatul să se învrednicească de părtășia cu cele 9 cete îngerești și în amintirea ceasului al nouălea, când Domnul, înainte de a muri pe cruce, a făgăduit tâlharului raiul pe care ne rugăm să-l moștenească și morții noștri". 
• La 40 de zile (sau șase săptămâni), în amintirea Înălțării la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile dupa Înviere, "pentru ca tot așa să se înalțe și sufletul răposatului la cer". 
• La trei, șase și nouă luni, în cinstea Sfintei Treimi
• La un an, după exemplul creștinilor din vechime care în fiecare an prăznuiau ziua morții martirilor și a sfinților, ca zi de naștere a lor pentru viața de dincolo. 
• În fiecare an, până la 7 ani de la moarte, ultima pomenire anuală amintind de cele 7 zile ale creației. (sursa: aici)

Parastasele se fac de obicei sâmbăta

Ziua din timpul săptămânii închinată pomenirii celor răposați este sâmbăta, însă poți da de pomană ori de câte ori simți nevoia. Familia trebuie să aiba grijă ca răposatul să fie pomenit cât mai mult cu putință în cadrul Sfintei Liturghii. De aceea, după pomenirea de 40 de zile, este bine să se dea preotului un pomelnic pentru patruzeci de zile (numit sărindar), ori pentru un an, pe care acesta să-l pomenească la toate sfintele liturghii pe care le săvârșește în sfânta biserică. 

Când dai de pomană, caută-i pe cei nevoiași, pe cei bolnavi sau pe orfani, adică pe aceia care au cu adevărat nevoie de alimente, haine sau alte obiecte. Dacă ai întrebări sau vrei să te consulți cu cineva în legătură cu acest subiect, poți vorbi cu preotul sau duhovnicul tău.

Pentru mai multe informații legate de pomeni și parastase, citește și articolul 10 Întrebări Frecvente despre Parastase și Pomeni

Dacă vrei să ne comunici părerea ta referitoare la acest articol, lasă-ne comentariul tău mai jos.