Viața și minunile Sfântului Nectarie Taumaturgul de la Eghina

Praznicul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, “conducătorii cetelor de Îngeri”, este urmat de praznicul unuia dintre cei mai mari sfinți contemporani, Sfântul Nectarie Taumaturgul, cunoscut în întreaga lume pentru darul vindecării. În majoritatea spitalelor din România, în special la secția de oncologie, găsești în cabinetele medicilor sau la camera de urgență icoana Sfântului Nectarie din Eghina. S-a vorbit mult și, în continuare, sunt amintite des minunile Taumaturgului din timpul vieții sale și chiar și de după moartea lui. 

Sfântul Ierarh Nectarie este cunoscut în special pentru vindecările miraculoase de cancer și nu numai. Termenul de „taumaturg” provine din grecescul “thaûma”, care înseamnă „minune” și “érgon”, care înseamnă „muncă” sau „lucrare”. Taumaturgia este, așadar, abilitatea sau puterea cuiva de a face minuni.

În continuare vei afla aspecte din viața Sfântului Nectarie, precum și câteva din minunile sale . Dacă vrei să citești Acatistul Sfântului Ierarh Nectarie și rugăciunea către acesta, găsești aici.

Viața Sfântului Ierarh Nectarie, Taumaturgul de la Eghina

Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul s-a născut la 1 octombrie 1846, în orășelul Silivria, pe țărmul Mării Marmara. La botez a primit numele de Anastasie, iar primii ani de școală i-a făcut în orășelul natal. A fost hirotonit diacon în 1877, când primește și numele de Nectarie. A studiat la Facultatea de Teologie din Atena, iar în 1886 este hirotonit preot și arhimandrit. În anul 1889 este hirotonit episcop, pentru ca patru ani mai târziu să-i fie încredințată conducerea Seminarului Teologic Rizareion din Atena. 

Despre Sfântul Nectarie se spune că este un mare Părinte al Bisericii Ortodoxe, care a trăit 74 de ani, ducând o viață în slujba lui Dumnezeu, plină de roadele Duhului Sfânt. A postit, a privegheat și s-a rugat, devenind om al lui Dumnezeu "pătimind și învățând cele dumnezeiești". A predicat, a spovedit, a povățuit, s-a jertfit pentru aproapele. Milosteniile și minunile sale sunt nenumărate. Prezența sa aduce liniște și pace în inimile tuturor. Este cu adevărat mare, pentru că a câștigat cu smerenia cele înalte. A fost arhiereu al Celui Preaînalt, însă nu s-a dat înapoi nici de la a lucra în grădină, a face curățenie, a repara încălțăminte și a ajuta la lucrările de construcție până la bătrânețe. A fost clevetit mult, dar a răbdat fără să cârtească, s-a rugat, a iertat și a mulțumit lui Dumnezeu pentru toate. A fost un următor credincios al blândului și smeritului Iisus, pentru care Biserica l-a canonizat în anul 1961. (sursa: aici)

Viața sa a fost caracterizată de multe minuni, iar toți cei care veneau și primeau sfaturi de la el, îl priveau ca pe un sfânt deosebit și simțeau că în el lucrează harul divin.

În anul 1904 a construit o frumoasă mănăstire în insula Eghina din apropiere, dându-i hramul „Sfânta Treime”.

Când a simțit că nu mai are mult de trăit, în timpul unui pelerinaj cu Icoana Maicii Domnului din insula Eghina, Sfântul Nectarie le-a spus ucenicilor că în scurt timp va pleca la Domnul ceea ce s-a și întâmplat. Îmbolnăvindu-se după puțină vreme, a fost dus la un spital din Atena. Răbdând boala și durerile cu asumare deplină, după aproape două luni de suferinţă, Sfântul şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, pe 8 noiembrie 1920.

În ziua înmormântării sale, mulți dintre cei care au venit să-și ia rămas-bun de la el au văzut cum de pe fața sa izvora mir și, mai mult decât atât, acesta îi inunda părul și barba. După ce au trecut aproximativ cinci luni de la momentul înmormântării, voind obștea mănăstirii din Eghina să mute sfintele oseminte pentru a realiza noul mormânt le-au găsit pe acestea întregi, mirosind a mir și a bună mireasmă. Astfel, au hotărât să le așeze în chilia lui timp de două zile, iar când cavoul a fost gata, monahiile l-au îmbrăcat pe Sfântul Nectarie cu veșminte noi și l-au pus, la loc, în cimitir.

Astăzi, Moaştele Sfântului Nectarie se găsesc la Mănăstirea sa din Eghina, unde un pelerinaj impresionant are loc în fiecare an, iar mâna lui stângă se află în Sfântul Munte Athos, în Biserica Mănăstirii Marea Lavră. Un fragment din Moaștele Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul se află la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, loc în care mii de credincioși vin să îi ceară ajutorul și milostivirea în lupta lor sau a celor apropiați cu această boală cumplită, cancerul.  (sursa: aici)

Minunile Sfântului Nectarie Taumaturgul

Datorită viețuirii sale curate și staturii sale duhovnicești înalte, Dumnezeu i-a dăruit Sfântului Nectarie Harul Sfântului Duh, așa cum citim în viața sa din Sinaxar: “mulţi bolnavi şi săraci alergau la biserica mănăstirii din Eghina şi cereau ajutorul lui. Mai ales după Primul Război Mondial, numeroşi săraci şi bolnavi, lipsiţi de orice ajutor, veneau la el ca la părintele lor sufletesc. Iar Sfântul Nectarie a dat poruncă maicilor ce se nevoiau în mănăstirea sa să împartă la cei lipsiţi orice fel de alimente şi să nu păstreze nimic pentru ele, căci Dumnezeu, prin mila Sa, îi hrănea şi pe unii şi pe alţii.”

Părintele Nectarie - izvorâtor de mir

Imediat după moartea sfântului, trupul acestuia a fost scos din spital și mutat în biserica spitalului. Toți credincioșii care veneau să își ia rămas bun de la acesta, au văzut mir binemirositor izvorându-i de pe față, datorită căruia părul și barba îi erau cu totul ude. De la biserică și până la Mănăstirea de la Eghina, sicriul cu trupul acestuia a răspândit o mireasmă plăcută tot drumul. A fost îngropat în curtea Mănăstirii, lângă un pin și, după cinci luni, când s-a vrut mutarea parțială a trupului pentru construirea unui cavou de marmură, trupul a fost găsit întreg și nevătămat. Aceeași mireasmă plăcută a fost simțită, iar trupul sfântului a rămas intact vreme de douăzeci de ani. Toți cei care veneau să se închine și să se roage se minunau să îl vadă pe sfânt parcă dormind și nicidecum mort. 

Vindecă oameni, exorcizează și cheamă ploaia

Într-o casă din satul Digheliotica Egiou, trăia o femeie cu soțul ei și cei patru copii, crescuți foarte evlavioși și cu mare credință în Dumnezeu. Femeia era bolnavă de cancer, într-un stadiu foarte grav, aflându-se pe moarte. Chiar și pe patul de moarte, femeia își îndemna copiii să se roage la icoana Sfântului Nectarie aflată în casa lor. Într-o noapte, femeia l-a visat pe Sfântul Nectarie, iar în zilele următoare când a mers la doctor a aflat că s-a vindecat și că nu mai există nicio urmă de cancer.

După o secetă foarte lungă în Eghina, Sfântul Nectarie a reușit prin rugăciunile sale să pornească ploaia care a ținut vreme de o săptămână.

O altă minune din timpul vieții sale a fost când a pășit pe insula din Eghina și a vindecat un tânăr posedat de duhul cel rău.

Puterea moaștelor Sfântului Nectarie 

Se spune că imediat după moartea Sfântului Nectarie la spital, vesta acestuia a fost pusă de asistente pe picioarele unui bărbat paralizat. Acesta și-a revenit ca prin minune și a început să meargă.

O femeie bolnavă de cancer s-a uns cu ulei din candela aprinsă la moaștele Sfântului Nectarie și s-a vindecat. 

Un monah a fost depistat cu mai multe boli grele și a fost programat la București pentru o operație la fiere și stomac. Știind despre Moaștele Sfântului Nectarie, aflate la Mănăstirea Radu Vodă, monahul a mers să se închine și să se roage pentru ajutor. Simțind o mângâiere deosebită din partea sfântului, monahul a plecat spre casă, simțindu-se încă foarte rău. A două zi, însă, nici semn de durere, nicăieri. 

O sumedenie de credincioşi suferinzi s-au vindecat, în ultimii ani, după ce s-au rugat la moştele Sfântului Nectarie din Eghina. Este vorba despre oameni bolnavi de diabet, de cancer, boli de ochi, dureri de oase sau articulare, care rugându-se la moaştele Sfântului, au fost vindecați în mod miraculos. De asemenea, mulți vorbesc despre oameni care au ieşit din depresii şi au scăpat de diferite vicii, cum ar fi alcoolul, tutunul, drogurile sau jocurile de noroc, doar prin puterea rugăciunii la Sfântul Nectarie.

Dacă știi și tu altă minune săvârșită de Sfântul Nectarie sau dacă vrei să ne împartășești părerea despre acesta, lasă-ne un comentariu mai jos!