Sfântul Mina

Sfântul Mare Mucenic și făcător de minuni Mina (cunoscut și ca Sfântul Mina Egipteanul sau Sfântul Mina cel din Cotiani) este considerat a fi protectorul celor păgubiți, al celor care au pierdut ceva sau care au fost înșelați. Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sf Mina în ziua de 11 noiembrie, iar credincioșii romano-catolici în data de 24 noiembrie. 

De origine egipteană, Sf Mina s-a născut în apropiere de Memphis, străvechea capitală a faraonilor și a trăit în timpul împăraților romani Diocletian și Maximian. A crescut într-o atmosferă creștină, beneficiind de o educație aleasă, însă a rămas orfan la vârsta de 11 ani. Și-a închinat viața rugăciunii și postului, fiind prețuit și respectat de toți cei care îl cunoșteau. Deoarece nu a acceptat să se închine idolilor și să renunțe la viața creștină, i-au fost tăiate mâinile și picioarele și ulterior capul. 

Mai multe informații despre viața Sf Mina, precum și minunile săvârșite de acesta le vei afla citind în continuare acest articol.

 

Viața Sfântului Mare Mucenic Mina

Principalele date despre viața Sfântului Mina ne sunt relatate de sinaxarul egiptean. Mama sa Eufemia nu avea niciun copil, însă s-a rugat într-o zi la icoana Maicii Domnului la o slujbă de la biserica din Attrib. În timpul rugăciunii sale puternice, a auzit o voce dinspre icoană spunând “Amen”. Întorcându-se acasă și povestind soțului său (Eudoxius) cele întâmplate acesta a spus “Fie Voia Domnului.”  Astfel, Domnul le-a dăruit un băiețel, căruia i-au pus numele Mina, iar ulterior au mai avut încă doi copii un băiețel și o fetiță.

După moartea părinților încă din copilărie, Sfântul Mina și-a dedicat viața rugăciunii și postului și în scurt timp a ajuns în același post ca și tatăl său (rang înalt în armata imperială romană). Deoarece orașul în care slujea devenise păgân și trebuia să se închine idolilor, Sf Mina nu a suportat această idee și s-a retras timp de cinci ani în deșert cinstindu-L și iubindu-L pe Dumnezeu din toată inima sa. Într-una din zile, a văzut cerurile deschizându-se și mucenicii purtând cununi minunate. A auzit o voce zicând: “Tot cel ce se ostenește pentru numele Domnului Iisus va primi astfel de cununi”. Atunci, Sfântul s-a întors în orașul pe care îl guvernase, mărturisind numele Domnului Iisus Hristos.

Pentru că a refuzat să renunțe la credinţa în Hristos, Sfântul Mina a avut parte de un sfârșit tragic, fiindu-i tăiate mâinile și picioarele, și ulterior capul.

După anul 318, când pe tronul Imperiului roman ajunsese Constantin cel Mare (acesta promulgase în 313  Edictul de la Milano, prin care religia creștină intra în legalitate pe întreg cuprinsul imperiului), creștinii au scos moaștele sfântului din pământul Frigiei și le-au dus în locul său de naștere, în Egipt, și anume la Alexandria. Mai târziu, pe locul unde au fost îngropate, a fost ridicată o biserică în cinstea Sf. Mina. În această biserică s-au săvârșit multe minuni, dăruindu-se creștinilor multe vindecări și mult ajutor. Aceste minuni sunt istorisite de Sf. Timotei, arhiepiscopul Alexandriei. 

La Biserica Sfântul Mina există, din 2006, 23 de clopote care pot cânta peste 1.000 de melodii. Clopotele, turnate la atelierele Grassmaryt din Austria, sunt acţionate prin telecomandă, datorită unui sistem GPS conectat la satelit. De asemenea, şi ceasul de pe peretele clopotniţei este conectat la satelit, indicând întotdeauna ora exactă. 

Moaște ale Sf. Mare Mucenic Mina se află în mai multe locuri ale lumii creștine.

În România, biserica „Sfântul Mucenic Mina - Vergu” din București păstrează fragmente din moaștele Sf. Mina. Ele au fost aduse de la Muntele Athos și de la Mănăstirea „Sfântul Mina” din Egipt în anul 1874. 

Credincioșii se pot închina la moaștele Sf. Mina și în Catedrala mitropolitană din Iași. În această catedrală, alături de moaștele altor 32 de sfinți, se află și un fragment din moaștele Marelui Mucenic Mina.

Şi în Biserica „Sfântul Mina” din cartierul Obcine (Suceava) se află două fragmente din moaștele Sf. Mina. Ele au fost aduse din Grecia, în august 2001, de către Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților. (sursa: aici)

Minunile Sfântului Mare Mucenic Mina

"Pe mucenicul Mina nu-l cunoaște nimeni, dar l-am văzut toți, căci ni s-a arătat, în vis sau aievea, pe pământ, în aer și pe apă, noaptea sau ziua, tuturor celor care l-am chemat în ajutor“ – a menționat cuviosul Dorotei, stareț al schitului atonit Prodromu.

Sfântul Mare Mucenic Mina a fost supranumit Făcătorul de Minuni, deoarece a intervenit în nenumărate situații și i-a ajutat pe cei aflați la necaz sau care i-au cerut ajutorul. A salvat vieți, a vindecat boli, i-a ajutat pe cei păgubiți să își recupereze pagubele etc.

Din momentul în care sicriul cu trupul Sfântului Mina a fost așezat într-o grădină frumoasă din regiunea Marriott, zona lacului Bayad, o serie de minuni s-au întâmplat acolo cu mijlocirea mucenicului. 

Una dintre minuni a avut loc în urma luptei dintre locuitorii din Pentapolis și orășenii din jurul Alexandriei. Aceștia din urmă au luat trupul sfântului mucenic cu ei în luptă la comanda guvernatorului, pentru a îi ocroti împotriva barbarilor. După câștigarea luptei, guvernatorul nu a mai vrut să înapoieze trupul Sfântului locului de unde îl luase, însă pe drumul lor de întoarcere, au trecut pe lângă zona lacului Bayad de unde fusese luat trupul. Cămila care îl transporta a refuzat să meargă mai departe, îngenunchind și suportând loviturile ce i-au fost date. O altă cămilă a fost încercată, însă fără niciun rezultat. Astfel, guvernatorul a înțeles că aceasta este voința Domnului și au făcut un sicriu din lemn de esență tare, în care au pus sicriul de argint. Ulterior, au așezat sicriul la locul lui, au cerut binecuvântarea Sfântului Mina și s-au întors în Alexandria.

O altă minune a avut loc în momentul în care Domnul a dorit să dezvăluie locul unde era trupul Sfântului Mina și a făcut-o într-un chip minunat. Un miel bolnav de râie a alunecat într-o fântână aflată lângă locul unde era îngropat trupul Sfântului Mina. Ieşind din apă, mielul s-a rostogolit prin nisipul din acel loc şi s-a vindecat pe loc. Păstorul, uimit, a început să ia din nisip, să îl amestece cu apa şi să ungă cu el orice miel bolnav şi acesta se vindeca imediat.

Auzind de această minune, împăratul Constantinopolului, care avea o singură fată și care era bolnavă de lepră, a trimis-o pe aceasta la locul unde era trupul Sfântului Mina. Discutând cu păstorul, fata a luat nisip, l-a umezit cu apă şi s-a dat pe trup, dormind peste noapte în acel loc. În timpul somnului, ea l-a văzut pe Sfântul Mina care i-a zis: „Trezeşte-te devreme şi sapă în acest loc şi vei găsi trupul meu!”. Când s-a trezit, fata era vindecată şi, începând să sape, a găsit trupul Sfântului. Degrabă a trimis vorba tatălui ei despre cele întâmplate. Acesta s-a bucurat nespus, mulţumind şi aducându-I laude lui Dumnezeu. În semn de recunoştinţă şi nu numai, împăratul a dat bani şi a trimis oameni, care au construit o biserică în acel loc, în cinstea slăvitului Mucenic Mina.

Mai târziu, în timpul domniei împăraţilor romani Arcadius şi Honorius, aceştia au hotărât construirea unui oraş impresionant exact în acel loc, oraş care s-a numit Abu Mena („abu” înseamnă „părinte, sfânt”). Acest oraş avea să devină vestit în întreaga lume creştină, ca un loc de mângâiere, izbăvire, tămăduire, ocrotire şi salvare. Va fi unul dintre cele mai căutate locuri ale creştinătăţii în perioadă secolelor V-VII (d. Hr.).

Mulţimi de oameni bolnavi veneau aici, din cele patru zări ale pământului, rugându-l pe Marele Mucenic să mijlocească pentru ei, pentru familiile lor şi pentru prieteni şi mulţi îşi aflau rezolvarea problemelor cu care veniseră cu mijlocirea Sfântului Mina.

În semn de binecuvântare, ei duceau acasă de aici mici sticluţe ceramice, umplute cu apa dintr-un izvor făcător de minuni sau cu ulei de la candela ce ardea lângă trupul Sfântului. Pe fiecare faţă, era reprezentat Sfântul Mina, purtând o tunică şi având la picioare două cămile. De-a stânga şi de-a dreapta capului era scris în limba greacă: "O AGIOS MENAS” (Sfântul Mina).

Aceste sticluţe au fost descoperite de către arheologi în diverse locuri, surprinzătoare prin răspândirea lor: Heidelberg - Germania, Milano - Italia, Dalmata - Iugoslavia, Marsilia - Franţa, Dengela - Sudan, Ierusalim - Ţara Sfântă şi la Tomis (Constanţa) - România.

La venirea arabilor în Egipt, o parte dintre aceştia au atacat oraşul şi biserica, acestea fiind distruse şi rămânând în timp doar ruinele. Acum, în acel loc, se află o impresionantă mănăstire, construită de răposatul papă Kyrillos al VI-lea, conducătorul Bisericii Copte, unde odihnesc, spre veşnică închinare, moaştele Sfântului Mare Mucenic Mina. (sursa: aici)

Se spune despre Sfântul Mina că este apărătorul celor păgubiți datorită unei minuni săvârșite. 

Iată ce notează scrierile ortodoxe despre minunea săvărşită de Sfântul Mina. “Mergând odată un creştin ca să se închine în biserica Sfântului Mina, a fost găzduit la o casă de străini. Stăpânul acelei case, cunoscând că găzduitul avea bani, s-a sculat în miezul nopţii şi l-a omorât. Apoi, tăindu-l bucăţi l-a pus într-o coşniţă şi a ascuns-o în cămara din casa sa. În vreme ce ucigaşul se afla în nevoinţă şi în ingrijorare, cum, unde şi când să se ducă să ascundă părţile celui ucis, i s-a arătat Sfântul Mina, călare în chip de ostaş. Gazda a fost întrebată ce a făcut cu străinul care găzduise la ea. Ucigaşul a mărturisit că nu ştie nimic. Atunci sfântul, pogorându-se de pe cal, a intrat înăuntrul camerei celei mai ascunse şi, aflând coşniţa şi scoţând-o, s-a uitat la ucigaş si i-a zis: "Cine este acesta?" Iar ucigaşul de frică, a căzut la picioarele sfântului. Iar sfântul, punând la loc toate membrele celui ucis şi rostind o rugăciune, a înviat mortul şi i-a zis lui: "Dă laudă lui Dumnezeu". Iar mortul, ridicându-se ca din somn şi cugetând cele ce a pătimit de la cel ce-l găzduise şi cum a câştigat viaţa a doua oară, a slăvit pe Dumnezeu; iar mulţimea se închina ostaşului ce se arătase şi care-l înviase. Şi după ce s-a ridicat de jos ucigaşul, a luat sfântul banii de la el şi i-a dat omului pe care-l înviase, zicându-i: "Du-te frate în calea ta”. Şi a încălecat şi s-a făcut nevăzut.” (fragment preluat - sursa: aici) 

11 Noiembrie - Ziua Tâlharilor 

În calendarul popular ziua de 11 noiembrie mai este denumită și ziua tâlharilor, fiind sărbătorită atât de tâlhari cât și de cei păgubiți. Este ziua în care se desfășoară multe practici cu caracter magic pentru recuperarea pagubelor, întoarcerea faptelor, a lucrurilor furate, dar și practici folosite pentru împăcarea îndrăgostiților și întoarcerea inimilor celor ursiți.

În această zi femeile se duceau la biserică și aprindeau lumânările la capetele care se lipesc de sfeșnic. Procedau astfel intenționat greșit, sperând că în acest mod schimbă gândurile dușmanilor și întorc afecțiunea flăcăilor doriți de fete. În această zi se plăteau și acatiste pentru măritiș, pentru aflarea unor taine. Se pare că și tâlharilor le este frică în această zi să facă rele, motiv pentru care se abțin.

Mii de oameni, fiecare cu durerea pierderii a ceva, sunt prezenți în 11 noiembrie la Biserica ”Sfântul Mina”, din București, cu credința că vor recăpăta ce au pierdut, dacă se roagă la moaștele mucenicului Mina. Sf. Mina este și cel care îi apără pe călători de hoți.

 

Acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina

Acatistul Sf. Mina este o rugăciune alcătuită din mai multe cântări de laudă care se citește în momente grele, când te simți pierdut sau neputincios, sau când ai probleme familiale sau profesionale. Citind și rostind acest acatist vei reuși să îți găsești pacea interioară și să aduci liniște sufletului tău. Acatistul se citește timp de 40 de zile, reprezentând unul dintre cele mai puternice acatiste.

 

Troparul

Mucenicul Tău, Doamne, Mina întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Condac 1:

Folositor și ajutător mare te-ai arătat lumii în primejdii, mucenice, că pe mulți i-ai izbăvit de pagube: furii urmărind, pierderile depărtându-le și celor ce aleargă la tine cu credință, împlinind cererea lor; pentru aceasta te rugăm, fii milostiv și nouă care îți cântăm: Bucură-te Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule.

 

Icos 1:

Întrupându-Se Cuvântul lui Dumnezeu, s-a luminat făptura, și printr-Însul a izvorât mulțimea mucenicilor, care au pătimit până la sânge, făcându-se apărători neputincioșilor; pentru aceasta îți cântăm:

Bucură-te, stea neapusă;

Bucură-te, rază de nematerialnic foc;

Bucură-te, lumina celor păgubiți;

Bucură-te, căderea celor răpitori;

Bucură-te, taina care destăinuiește nelegiuirea;

Bucură-te, stavilă care oprești rătăcirea;

Bucură-te, stâlp care împiedici necuviința;

Bucură-te, adânc care pierzi lăcomia;

Bucură-te, suflare care întărești inimile suferinzilor;

Bucură-te, mâna care descoperi prădăciunile;

Bucură-te, lanț care fereci pe făptuitorul celor rele;

Bucură-te, negură care întuneci gândurile necurate;

Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

 

Condac 2:

Biruitor grabnic te-ai făcut prigonitorilor celor ce voiesc a răpi munca săracului amărât de soartă și a stinge ființa lui, fiind amenințat de întâmplări; pentru aceasta cântăm: Mărire ție, mucenice, și lui Dumnezeu laudă: Aliluia!

 

Icos 2:

Să nu se învrednicească nelegiuiții a ne supune sub picioarele lor, sfinte, când se pornesc asupra noastră ca valurile mării ce vin spumegând pe aripile vânturilor turbate; ci să cadă ca spicele țarinii de la fața ta și noi să te binecuvântăm, zicând:

Bucură-te, nădejdea noastră cea tare;

Bucură-te, căderea nelegiuiților vrăjmași;

Bucură-te, îngrădirea nesățioaselor fiare;

Bucură-te, înfrânarea mândrilor răpitori;

Bucură-te, că se cutremură cei ce calcă poruncile tale;

Bucură-te, că se ticăloșesc cei ce nu cinstesc minunile tale;

Bucură-te, că se chinuiesc cei ce nu cheamă într-ajutor numele tău;

Bucură-te, că se tulbură cei ce te amărăsc;

Bucură-te, că se laudă cei ce îți mulțumesc ție;

Bucură-te, că de mila ta toată făptura se veselește;

Bucură-te, că de îngrozirea ta toți cei ce au greșit se pocăiesc;

Bucură-te, al umiliților izbăvitorule;

Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

 

Condac 3:

Dreptatea și pacea având în cugetul tău, ai părăsit tabăra Frigiei, nemaiputând suferi ca să vezi închinarea idolească; pentru aceasta, suindu-te în munte, cu post și cu rugăciuni ți-ai curățit sufletul de păcate și te-ai întărit în credința Domnului nostru Iisus Hristos, cântând: Aliluia!

 

Icos 3:

Păgânii, nemairăbdând urmările tale cele sfinte, prin care se defăima înșelăciunea lor cea idolească, căci propovăduind credința lui Hristos poporului și dovedind că El este Dumnezeu, Care face minuni, iar nu pietrele și arama, te-au supus chinurilor ce le-ai primit cu dragoste; pentru aceasta îți cântăm:

Bucură-te, cel ce ai fost frecat peste tot trupul cu târsâne;

Bucură-te, cel ce ai fost ars pe urmă cu foc;

Bucură-te, cel ce ai răbdat usturimea ciulinilor;

Bucură-te, că ai fost străpuns peste tot cu sulițe;

Bucură-te, că ai suferit pe tâmplele tale ciocane de fier;

Bucură-te, că și alte chinuri ai suferit cu răbdare;

Bucură-te, că n-ai cârtit împotriva lui Dumnezeu pentru pătimirea ta;

Bucură-te, că mai ales te-ai luptat cu bucurie împotriva trupului și a sângelui;

Bucură-te, că Alexandria s-a îngrozit de credința ta cea tare;

Bucură-te, că tiranii erau mustrați de cutezarea ta;

Bucură-te, că nemaiavând cu ce te spăimânta, au poruncit de te-a tăiat cu sabia;

Bucură-te, că mulți din privitori te binecuvântau, zicând:

Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

 

Condac 4:

Fericita credință a Răsăritului ridicând în sfârșit crucea între popoarele păgânești, după căderea tiranilor vrăjmași ai creștinătății, s-a zidit în Alexandria biserica ta, sfinte, de către un iubitor de Hristos cetățean, în vremea lui Constantin împăratul; și acolo s-au adus rămășițele moaștelor tale, cărora ne închinăm cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icos 4:

Glas ridicând către tine grăim: Grăbește, sfinte, a ne apăra; nu ne dezlipi nădejdile de mila ta cea mare; că unde vom năzui afară de tine să ne liniștim, după noianul păcatelor noastre, decât, după Mântuitorul și preacurata Lui Maică, la tine cel ce ai pătimit cu dragoste pentru Hristos și pentru a noastră mântuire; tinde-ți mâna ta spre noi, mucenice, ca să te binecuvântăm cântând:

Bucură-te, aflătorul lucrurilor pierdute;

Bucură-te, aducătorul lor în starea în care au fost;

Bucură-te, lauda cetățenilor cinstiți cu fapta;

Bucură-te, fericirea negustorilor cu bune măsuri;

Bucură-te, păzitorul neadormit al satelor și al orașelor care suferă de pagube;

Bucură-te, scăparea celor amenințați de văpaie și de vifor;

Bucură-te, ușurarea popoarelor ce se amărăsc de năvălirile grozave și de asupririle nedrepte;

Bucură-te, povățuitorul drumeților ce te cer în ajutor;

Bucură-te, izbăvirea oamenilor de moarte năpraznică;

Bucură-te, scăparea corăbiilor cuprinse de vijelie și de furtuni;

Bucură-te, mângâierea a tot sufletul asuprit și amărât;

Bucură-te, și al nostru apărător grabnic în suferință;

Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

 

Condac 5:

Hrană de mântuire vieții noastre trimite-ne nouă de la Dumnezeu, sfinte, ca să nu pierim de mulțimea patimilor ce se îndesesc în noi cu prisosință, că păcătoși suntem; dar care păcat sau ce mulțime de greșeli poate covârși vreodată nemărginita milostivire a lui Dumnezeu, având rugători cetele mucenicilor, cu care dimpreună cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icos 5:

Inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi, zice împăratul și prorocul David. Pentru aceasta, smerindu-ne până la moarte, cădem către tine, Mare Mucenice Mina, să te rogi lui Dumnezeu pentru noi păcătoșii ca să ne liniștească durerile, biruind pe vrăjmașii, care se luptă împotriva legilor Lui. Apropie-te, dar, sfinte, apropie-te de noi cei ce pătimim, ca să mărim minunile tale, cântând:

Bucură-te, mijlocitor fierbinte al celor suferinzi către Dumnezeu;

Bucură-te, stăruitor grabnic către Dânsul;

Bucură-te, ajutor puternic pentru cei ce păzesc poruncile Lui;

Bucură-te, nădejde nerușinată a creștinilor;

Bucură-te, tămâie bineprimită la cer în rugăciune;

Bucură-te, vas ales al Sfintei Treimi;

Bucură-te, cel ce nu voiești răutățile oamenilor;

Bucură-te, cel ce plângi pentru nepriceperea lor;

Bucură-te, cel ce pururea îi îndemni la fapte bune;

Bucură-te, că îi povățuiești a viețui în unire și dragoste;

Bucură-te, că pe mulți i-ai adus la pocăință;

Bucură-te, că pentru toți te rogi pururea;

Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

 

Condac 6:

Evreul care era asuprit de creștin, prin tăinuirea banilor ce îi lăsase spre păstrare la el până la întoarcerea sa, s-a botezat văzând minunea, când i-ai descoperit adevărul; iar creștinul, îngrozindu-se de fapta ce făcuse spre vătămarea sufletului pentru iubirea de argint, s-a pocăit, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icos 6:

Pe călcătorul de jurământ creștin și vicleanul prieten al iudeului, ieșind din biserica ta, unde mărturisise neadevărul, că nu are știință de acei bani, l-a răpit calul; și pierzând în cale inelul și o cheiță, cu acelea tu te-ai arătat femeii lui acasă, ca să trimită bărbatului ei aurul iudeului, precum a și urmat și îndată s-a descoperit vicleșugul; de aceea cântăm ție:

Bucură-te, vădirea vicleșugului tăinuit;

Bucură-te, aflarea aurului răpit;

Bucură-te, rușinea faptelor rele;

Bucură-te, amărăciunea urmării lor;

Bucură-te, împlinirea datoriilor creștine;

Bucură-te, creștinătorul iudeului rătăcit;

Bucură-te, pocăința creștinului pierdut;

Bucură-te, lauda Bisericii Răsăritului;

Bucură-te, că prin a ta minune s-a arătat puterea darului;

Bucură-te, că prin a ei lucrare două suflete s-au izbăvit;

Bucură-te, a lui Hristos vrednicule lăudător;

Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

 

Condac 7:

Lanțurile fermecătoare ale diavolului cu care înfășoară sufletele cele slabe spre a le trage la el, cum s-ar putea sfărâma de nu am avea cugetul lucrător spre mântuire; acesta dar, întărându-se de către puterea sfinților mucenici aleși de Dumnezeu, risipește negura înșelăciunii și dezleagă legăturile vicleanului prin pocăință, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icos 7:

Slavă Ție, Împărate Sfinte, Dumnezeule atotputernice, Care dintre noi oamenii și pentru noi ai ales pe sfinții Tăi mucenici și apostoli, ca să ne izbăvească de cursele vrăjmașului și să ne împărtășească de bunătățile Tale cele nemărginite; ca în acest chip să se preaslăvească numele Tău cel întru tot Sfânt, și să cântăm:

Bucură-te, Mina cel de toți iubit;

Bucură-te, mucenic preafericit;

Bucură-te, luptător neostenit;

Bucură-te, viteaz neobosit;

Bucură-te, cuget neprihănit;

Bucură-te, priveghetor neadormit;

Bucură-te, doctor iscusit;

Bucură-te, judecător nemituit;

Bucură-te, sprijinitor nepărtinitor;

Bucură-te, dar nesfârșit;

Bucură-te, de daruri dătătorule;

Bucură-te, de multe minuni făcătorule;

Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

 

Condac 8:

Numele tău, mai mult decât oricare altul dintre sfinți, s-a făcut creștinilor mai dorit, Mina, pentru aflarea grabnică și îndestularea a orice păgubiri suferite de dânșii; pentru care și astăzi pătimind cei ce stau înaintea icoanei tale cu credință, se roagă a te milostivi spre ei, mângâindu-i și îndeplinind cererea lor, ca să-ți aducă laudă, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icos 8:

Obosiți de valurile întâmplărilor ce vin asupra noastră, nu ne putem lupta și nici nu suntem vrednici de milostivire, pentru că pocăință nu avem, adâncindu-ne în gânduri și în fapte urâte; pentru aceasta cădem înaintea ta, să ne izbăvești de ispitele ce ne apasă și să ne întărești în dragostea lui Dumnezeu, ca să scăpăm de vrăjmași și să-ți cântăm:

Bucură-te, turn de tărie;

Bucură-te, rază de bucurie;

Bucură-te, ancoră tare;

Bucură-te, zid de scăpare;

Bucură-te, gând întăritor;

Bucură-te, liman izbăvitor;

Bucură-te, lumină sfântă;

Bucură-te, armă nebiruită;

Bucură-te, înger ceresc;

Bucură-te, dar dumnezeiesc;

Bucură-te, al creștinilor apărătorule;

Bucură-te, al săracilor miluitorule;

Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

 

Condac 9:

Patimile cu care tu ai pătimit să ne fie în ajutorul patimilor noastre și rănile trupului acoperământ durerilor ce ne tulbură toată odihna; dă-ne dar în primejdii, răbdarea ta, sfinte, ca printr-însa să dobândim mântuirea sufletului și întărirea neputințelor noastre spre a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icos 9:

Cu sângele tău cel curs pentru dragostea lui Hristos, spală întinăciunea păcatelor noastre, preafericite, și cu mulțimea minunilor schimbă cugetele celor ce ne prigonesc, spre a nu fi osândiți cu nedreptate și să nu întunece adevărul pricinilor, ce avem după a lor plăcere, că tu ești cel ce descoperi toate nelegiuirile și ție se cuvine a cânta:

Bucură-te, mângâierea celor asupriți în judecăți;

Bucură-te, biruința ostașilor ce se luptă pentru credință;

Bucură-te, pământ roditor de fapte bune;

Bucură-te, floare frumoasă din părțile Siriei;

Bucură-te, mărgăritar ales de Dumnezeu;

Bucură-te, trandafir mirositor între spinii idolești;

Bucură-te, piatră scumpă din comorile Egiptului;

Bucură-te, dar prin care s-a împlinit menirea magilor de la Răsărit;

Bucură-te, cedru crescut între cedrii Libanului;

Bucură-te, câmp adăpat de apele Iordanului;

Bucură-te, strajă neadormită mănăstirilor din Muntele Sfânt;

Bucură-te, povățuitor osârdnic celor ce merg la mormântul Mântuitorului;

Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

 

Condac 10:

Rămășițele călătorului omorât de gazda făcătoare de rău, spre a-i lua aurul cu care mergea la biserica ta, tăindu-l bucăți și îngropându-l în grădina sa, tu l-ai dezgropat a doua zi, refăcându-l precum a fost și dându-i viață, de care minune îngrozindu-se ucigașul, a căzut la picioarele tale cu lacrimi rugându-se să nu-l pierzi. Iar călătorul, deșteptat ca din vis după moarte, a dat lui Dumnezeu laudă, cântând: Aliluia!

 

Icos 10:

Sârguința vinovatului a fost zadarnică de a putea ascunde uciderea acelui străin, pe care, înnoptând la dânsul, l-a găzduit; că tu, urmându-i nevăzut, pentru dragostea ce avea către tine, te-ai arătat a doua zi ca un ostaș împărătesc, cerând să-ți dea pe călător; despre care tăgăduind că nu ar avea știință, i-ai descoperit fapta și l-ai mustrat cumplit. Pentru aceasta cântăm ție:

Bucură-te, minune mai presus de toate minunile;

Bucură-te, cel care ai primit darul de a reface și a da viață trupului tăiat în bucăți;

Bucură-te, că vinovatul s-a îngrozit de puterea ta;

Bucură-te, că ucisul nu cunoștea de ce este mustrat el, spăimântându-se;

Bucură-te, că fapta aceasta n-ai voit să o descoperi îndată;

Bucură-te, că prin iconomia ta amândoi să găseau uimiți;

Bucură-te, prin care călătorul și-a îndeplinit voința, închinându-se ție;

Bucură-te, că și făgăduinței lui a urmat, aducând în biserica ta mari daruri;

Bucură-te, al tuturor celor ce aleargă la tine, mângâietorule;

Bucură-te, al celor ce te cinstesc mărite izbăvitorule;

Bucură-te, al fetelor sărace înzestrătorule;

Bucură-te, al celor căzuți în datorii grele ușurătorule;

Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule

 

Condac 11:

Taina aceasta mare a sfintei pronii, care prin tine s-a săvârșit, Mina, putându-se reface trupul cel tăiat în bucăți al călătorului ucis și a se aduce iarăși la viață, este de nepătruns; pentru care, minunându-ne de darul ce ți s-a dat ție de la Dumnezeu, cu credință cântăm: Aliluia!

 

Icos 11:

Iubitor de sine Eutropie a făgăduit un vas de argint pentru biserica ta. Și făcând două deopotrivă, acel cu numele tău i s-a părut mai frumos decât acel pentru dânsul; drept care a hotărât să-l oprească pentru sine. Tu însă, nesuferind înșelăciunea aceasta, ai luat vasul de la sluga lui când se spăla în corabie și cu dânsul dimpreună l-ai ținut în mare până când s-a mustrat Eutropie însuși de lăcomia sa; pentru aceasta cântăm ție:

Bucură-te, că îndată ai scos pe sluga cu vasul din mare;

Bucură-te, că sluga întreg și nevătămat s-a înfățișat stăpânului său;

Bucură-te, că el, mulțumind lui Dumnezeu, a și dus vasul la biserică;

Bucură-te, mustrătorul lui Eutropie pentru îndrăzneala ce făcuse;

Bucură-te, îndreptătorul purtării sale celei lacome;

Bucură-te, scăparea slugii de la moarte pentru nevinovăția sa;

Bucură-te, că prin aceasta ai vrut să arăți puterea adevăratei credințe;

Bucură-te, că pentru faptă, iar nu pentru lucru ai înfrânt voința cea rea;

Bucură-te, că lui Dumnezeu s-a adus prin aceasta laudă;

Bucură-te, că numele Lui s-a preaslăvit prin facerea minunilor tale;

Bucură-te, că pentru Dânsul ai pătimit, ca să biruiești cu Dânsul;

Bucură-te, mucenice prea folositorule;

Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

 

Condac 12:

Văzându-se Sofia, o femeie oarecare din părțile Fecozaliei, care venea la biserica ta să se închine, amenințată a fi batjocorită pe cale de un oștean, a cerut de la tine ajutor cu glas, și îndată ai izbăvit-o de năvălirea aceluia, vădindu-l cu rușine către mai mulți; după care femeia a dat lui Dumnezeu laudă, cântând: Aliluia!

 

Icos 12:

Șchiopul și o femeie mută, care de mult timp stăteau lângă biserica ta cu alți bolnavi așteptând vindecarea, te-au văzut la miezul nopții, zicând: șchiopule, scoală pe femeia aceea și mergi de aici; la care cuvinte, mâhnindu-se șchiopul, pentru că s-a crezut depărtat de tine, nu făcea nicio mișcare; tu însă, repetând porunca, el a trebuit să asculte și îndată s-au văzut amândoi vindecați; pentru aceasta cântăm ție:

Bucură-te, că șchiopul, spăimântându-se, a fugit;

Bucură-te, că muta, spăimântându-se, a vorbit;

Bucură-te, că și alți bolnavi ai tămăduit;

Bucură-te, că pe necredincioși i-ai smerit;

Bucură-te, că pe iubitorii de Hristos i-ai veselit;

Bucură-te, că pe străini i-ai adăpostit;

Bucură-te, că pe flămânzi i-ai hrănit;

Bucură-te, că pe văduve le-ai miluit;

Bucură-te, al celor din primejdii apărătorule;

Bucură-te, al celor prădați îndestulătorule;

Bucură-te, al Sofiei izbăvitorule;

Bucură-te, al asupriților mângâietorule;

Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

 

Condac 13:

O, Preafericite Mucenice Mina! Ascultă rugăciunea noastră ce-ți aducem din toată inima, ca să ne izbăvești pe noi de boli și de primejdii, spre a cinsti pomenirea ta și a mărturisi minunile, pe care cu puterea darului Sfântului Duh, le faci nouă celor ce cu credință cântăm: Aliluia! Acest Condac se zice de trei ori.

 

Apoi se zice iarăși Icosul întâi: Întrupându-Se Cuvântul lui Dumnezeu... și Condacul întâi: Folositor și ajutător…

 

Icos 1:

Întrupându-Se Cuvântul lui Dumnezeu, s-a luminat făptura, și printr-Însul a izvorât mulțimea mucenicilor, care au pătimit până la sânge, făcându-se apărători neputincioșilor; pentru aceasta îți cântăm:

Bucură-te, stea neapusă;

Bucură-te, rază de nematerialnic foc;

Bucură-te, lumina celor păgubiți;

Bucură-te, căderea celor răpitori;

Bucură-te, taina care destăinuiește nelegiuirea;

Bucură-te, stavilă care oprești rătăcirea;

Bucură-te, stâlp care împiedici necuviința;

Bucură-te, adânc care pierzi lăcomia;

Bucură-te, suflare care întărești inimile suferinzilor;

Bucură-te, mâna care descoperi prădăciunile;

Bucură-te, lanț care fereci pe făptuitorul celor rele;

Bucură-te, negură care întuneci gândurile necurate;

Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

 

Condac 1:

Folositor și ajutător mare te-ai arătat lumii în primejdii, mucenice, că pe mulți ai izbăvit de pagube: furii urmărind, pierderile depărtându-le și celor ce aleargă la tine cu credință, împlinind cererea lor; pentru aceasta te rugăm, fii milostiv și nouă care îți cântăm: Bucură-te Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule.

Rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Mina

“O, preasfinte și întru tot lăudate, Mare Mucenice Mina, și de minuni făcătorule; primește această rugăciune de la mine nevrednicul robul tău, căci către tine ca la un adevărat izvor de tămăduiri și grabnic folositor și ajutător preaminunat scap eu ticălosul și către sfânt chipul icoanei tale cu lacrimi fierbinți mă rog ție; vezi, sfinte, paguba mea, vezi sărăcia și ticăloșia mea; vezi bubele și rănile trupului și sufletului meu. De aceea mă rog ție, fericite și sfinte Mina, grăbește de mă ajută cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni și mă sprijinește pe mine robul tău. Ia aminte la suspinele mele și nu mă trece cu vederea pe mine ticălosul și scârbitul, că știu, sfinte al lui Dumnezeu, că de ai și pătimit suferințe grele și chinuri înfricoșătoare de la cei fără de lege pentru dragostea lui Hristos, dar prin acele suferințe astăzi viețuiești luminat și ai aflat dar de la Dumnezeu, fiindcă ne-am încredințat că și după mutarea ta din viața aceasta trecătoare, cine a năzuit la sfântă biserica ta și cu credință ți s-a rugat, nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat pe tine întru ajutor și nu l-ai auzit? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni făcătorule, și tu l-ai trecut cu vederea? Sau cine în pagube fiind și alergând spre ajutorul tău, nu i-ai descoperit paguba lui?

Minunile și ajutorul tău m-au făcut și pe mine ticălosul și scârbitul, ca să alerg la ajutorul tău. Am auzit de neguțătorul acela din pământul Isauriei, care venea la biserica ta spre rugăciuni, nu numai că ai vădit pe ucigașul său și l-ai scos din paguba lui dându-i îndărăt punga cu galbeni; dar, o! minune, că și din mort și tăiat în bucăți, tu l-ai vindecat și l-ai făcut sănătos.

Asemenea și lui Eutropie, din mare i-ai scos sluga cu vasul cel de aur ținut în mâini, fiindcă îl făgăduise bisericii tale. Tot așa și femeia Sofia, care venea spre închinare în sfânt locașul tău, nu numai că a fost izbăvită de ostașul acela ce o silea spre păcat, dar și pe ostaș, după cuviință l-ai certat. La fel și șchiopul care venea la sfântă biserica ta spre închinare, cu rugăciune îndată l-ai tămăduit. Asemenea și femeii celei mute, i-ai deschis graiul și vorbea curat. De asemenea, atunci când evreul dăduse prietenului său creștin o pungă cu galbeni pe care creștinul tăgăduia că a primit-o, jurând pentru aceasta chiar în biserica ta, tu nu numai că ai izbăvit pe creștin de jurământ, dar și evreul, văzând minunea ta, a crezut întru tine și a venit la credința creștină. 

Aceste minuni ale tale, sfinte, m-au făcut și pe mine a crede că la orice facere de bine ești gata ajutător și grabnic folositor și minunat. De aceea, încredințat sunt că tot cel ce aleargă la tine, cerând cu credință ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta și eu cred că tu același ești, sfinte, ca atunci și astăzi, că oricine a alergat la tine nu s-a întors neajutat. Pentru aceeea și eu acum, fiind scârbit și în pagubă, alerg la tine cu credință și cu lacrimi, îngenunchind, și mă rog ție, Sfinte și Mare Mucenice Mina, ca să te rogi pentru mine păgubașul și scârbitul, lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui ce n-a trecut cu vederea rugăciunea ta cea mucenicească, ci te-a ascultat și te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri. Către Acela roagă-te ca să fiu și eu ajutat și miluit, pentru rugăciunile tale, și din pagube și necazuri izbăvit, ca să laud și bine să cuvântez și să slăvesc întrutotlăudatul și preaputernicul nume al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”

Ziua de 11 noiembrie este notată în calendarul ortodox ca fiind sărbătoare cu cruce neagră. Sfântul Mina este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi ai creştinătăţii, ocrotitorul celor păgubiţi, mare făcător de minuni şi grabnic ajutător la vreme de necazuri. În această zi, cel mai important pare a fi ritualul lumânărilor întoarse. Numai lumânările sfințite, din biserică, din ceară curată, au efect. În unele zone ale țării, se practică acest ritual pe o perioadă îndelungată. Mai exact, vreme de 40 de zile, așa încât ultima zi să pice de ziua sfântului. Se începe cu aprinderea unei lumânări, în prima zi. Apoi, două, a doua zi, și tot așa, până la 40. Unele persoane folosesc 3 sau 33 de lumânări, altele 40. 

În ziua de 11 noiembrie se ține post negru și se citește Acatistul Sfântului Mina. Acatistul Sfântului Mina se citește atât sub forma unei slujbe în biserică ci și acasă de către orice credincios care vrea să închine o rugăciune către Sfântul grabnic ajutător la vreme de necaz.

Adauga un comentariu

Trimite comentariul tau