Sfântul Ioan Gură de Aur

Sfântul Ioan Gură de Aur, cunoscut și ca Ioan Hrisostom, s-a născut în jurul anului 349 în Antiohia (astăzi Antalya, în sudul Turciei) și este prăznuit pe data de 13 noiembrie. Încă de la o fragedă vârstă a rămas orfan de tată (Secundus) și a fost educat creștinește de mama sa, Antusia. A fost botezat la vârsta de 20 de ani și a avut parte de cei mai renumiți dascăli din Antiohia: Libaniu și Andragatie.

În 374, după moartea mamei sale, Antusia, Ioan s-a retras în munții Antiohiei, unde a dus patru ani o viață severă sub conducerea unui ascet, iar după aceea, s-a retras doi ani într-o peșteră. Se întoarce în Antiohia în 380, iar în 381 Meletie (episcop creștin al Antiohiei) l-a făcut diacon. Timp de 10 ani, înaintea diaconatului, el a fost preocupat de problema monahismului și a fecioriei, cărora le-a consacrat mici tratate. Tratatul său „Despre preoție”, scris în cei șase ani de diaconat, este o capodoperă a literaturii patristice în care Sfântul Ioan Hrisostom scoate în evidență sublimitatea Tainei Preoției. (sursa: aici)

Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur reprezintă una din cele mai importante figuri ale patrologiei creștine, considerat sfânt deopotrivă în Biserica Răsăriteană și în Biserica Apuseană, care îl venerează cu titlul de doctor al Bisericii. 

Pentru că a criticat traiul luxos și abuzurile curții imperiale, a fost exilat de două ori: în 403 și 406. Atunci când a fost trimis în exil, credincioșii din Constantinopol mărturiseau: "Mai de folos era ca soarele să-și oprească razele lui decât să tacă gura lui Ioan".

Sfântul Ioan Gură de Aur a trecut la cele veșnice pe 14 septembrie 407, la Comana, în Pont. Înainte de a trece la cele veșnice a rostit: "Slava lui Dumnezeu pentru toate".

 

Viața Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur

Din momentul în care a fost numit predicator al bisericii mari în 386, Sfântul Ioan Gură de Aur și-a îndeplinit cu deosebit zel și conștiinciozitate îndatoririle de predicator. De altfel, perioada aceasta, 386-397, a fost deosebit de fructuoasă pentru el, întrucât cele mai vestite omilii ale sale aparțin acestei etape din activitatea sa.

După moartea patriarhului Nectarie al Constantinopolului (+397), împotriva voinței sale, Ioan este ales urmașul acestuia. Este adus în capitală din porunca împăratului Arcadiu, iar Teofil al Antiohiei a fost obligat să-l hirotonească episcop, la 26 februarie 398.

Sfântul Ierarh suprimă luxul reședintei episcopale, introducând traiul modest și auster monahal, iar bogățiile aflate aici le folosește spre a-i ajuta pe cei săraci și nevoiași și pentru spitale. Interzice preoților să folosească darurile pentru cei săraci în propriul lor interes, iar călugărițelor și diaconeselor să locuiască la clerici. Văduvelor le cere purtare ireproșabilă. Lupta sa îndreptată împotriva corupției și a depravării i-a adus mulți dușmani, inclusiv la curtea împărătească. Împărăteasa Eudoxia a cerut împăratului Arcadiu să-l trimită pe Ioan în exil, pe motiv că și-a preluat funcțiile sacerdotale în mod ilegal, iar împăratul îi poruncește să nu mai slujească, însă Ioan refuză să se supună. 

Ioan este arestat, iar după Rusalii a fost trimis în exil. Viața în exil nu a fost deloc ușoară. În pofida bolii care îi măcina trupul, Sf. Ioan s-a dăruit trup și suflet activității pastorale, reputația sa atrăgând un număr din ce în ce mai mare de credincioși. Întrucât popularitatea sa era în creștere și în condițiile nemiloase de exil, inamicii săi intervin pe lângă împărat, care îl trimite într-un loc cu totul neprielnic pentru sănătatea deja șubrezită a marelui Ierarh, și anume la Pityum, un orășel pe malul răsăritean al Mării Negre. El nu rezistă călătoriei și decedează la Comana în Pont, la 14 septembrie 407.

Rămășițele sale pământești au fost aduse la Constantinopol și așezate în Biserica Sf. Apostoli în 438. (sursa: aici)

 

Omiliile Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur

Sfântul Ioan Gură de Aur a devenit foarte cunoscut datorită elocvenței cu care vorbea în public. Întâi de toate, Sf. Ioan Gură de Aur a fost el însuși un mare cunoscător al Sfintei Scripturi. El cunoștea Biblia pe de rost. O citează, o explică, o comentează și recomandă permanent citirea acesteia. El rupea din timpul stabilit servirii mesei pentru a studia, a aprofunda și a tâlcui Scriptura, deoarece se simțea întru totul răspunzător în fața poporului, în ceea ce privește cunoașterea acesteia, și astfel nici o parte din ea nu a rămas necunoscută Sfântului Părinte. S-a spus despre el că era omul unei singure Cărți și că Biblia sa nu era niciodată închisă. (sursa: aici)

Cele mai valoroase lucrări ale sale sunt Omiliile (cuvântări bisericești) la diferite cărți ale Bibliei. Sfântul Ioan insista foarte mult asupra milosteniei și se îngrijea foarte mult de nevoile duhovnicești și materiale ale săracilor. A predicat mult împotriva abuzurilor de bogăție și de dreptul de proprietate. Majoritatea temelor abordate în cuvântările lui erau prin excelență sociale, explicând cum ar trebui să trăiască creștinii. Omiliile sale păstrează caracterul de lucrări profund spirituale și pline de o grijă părintească față de persoanele mult iubite.

 

Acatistul Sfântului Ierarh Gură de Aur

Tropar:

Din gura ta ca o lumină de foc strălucind harul, lumea a luminat. Vistieriile neiubirii de argint lumii a câștigat. Înălțimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Iar prin cuvintele tale învățându-ne, Părinte Ioane Gură de Aur, roagă pe Cuvântul, Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

 

Condac 1:

Pe luminătorul a toată lumea, pe stâlpul și întărirea Bisericii, pe povățuitorul pocăinței și tămăduitorul bolnavilor, pe apărătorul și binefăcătorul celor necăjiți, pe Sfântul Ioan, trâmbița cea frumos glăsuitoare și gura cea de miere izvorâtoare, pe învățătorul nostru cel cu mintea și cuvintele de aur, veniți, binecredincioșilor, să-l lăudăm. Să aprindem făcliile dragostei celei luminătoare, aducându-i această cântare: Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!

 

Icos 1:

Luminătorule și învățătorule, Părinte, cel ce cu învățăturile tale ai luminat toată lumea, luminează-ne și pe noi prin ru­găciunile tale, ca să-ți aducem această cântare de laudă:

Bucură-te, Ioane, fericite slujitor al Domnului Iisus Hristos;

Bucură-te, că din copilărie ai fost binecredincios;

Bucură-te, că din gura ta râuri de învățătură au izvorât;

Bucură-te, că prin tine Dumnezeu S-a preaslăvit;

Bucură-te, că prin minunile tale înțelepții s-au rușinat;

Bucură-te, că înțeleptul Artemie prin tine s-a botezat;

Bucură-te, că poporul de bucurie către tine a strigat;

Bucură-te, că ai fugit de slava omenească;

Bucură-te, că ai iubit viața monahicească;

Bucură-te, al necăjiților mângâietor;

Bucură-te, al săracilor ocrotitor;

Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!

 

Condac 2:

După trecerea din viața aceasta a maicii tale, Antuza, ai împărțit averea săracilor și, părăsind lumea, te-ai sălășluit în mănăstire, unde, după multe nevoințe și osteneli, te-ai învrednicit a vorbi cu Apostolii Ioan și Petru, al căror dar ai dobândit și cu care împreună cânți lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icos 2:

Dar de la Dumnezeu ai primit, Sfinte Ioane, a lega și a dezlega păcatele oamenilor; dezleagă dar și lanțul greșelilor noastre și cu dragostea lui Dumnezeu ne leagă, ca, unindu-ne într-un glas, să mărturisim pe Dumnezeu în Treime și pe tine să te lăudăm așa:

Bucură-te, că în chip îngeresc te-ai îmbrăcat;

Bucură-te, că, în mănăstire fiind, multe osteneli ai răbdat;

Bucură-te, că pe monahul cel căzut l-ai ridicat;

Bucură-te, că darul lui Dumnezeu prin tine a lucrat;

Bucură-te, noule Daniile, că minunată vedenie ai avut;

Bucură-te, împreună vorbitorule cu Apostolii Petru și Ioan;

Bucură-te, că Ioan prin scrisoare te-a îmbărbătat;

Bucură-te, că de la Apostoli ai primit binecuvântare sfântă;

Bucură-te, că răbdarea ta a fost nemărginită;

Bucură-te, al pocăinței învățătorule;

Bucură-te, al bunei credințe mărturisitorule;

Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!

 

Condac 3:

Minunata vedenie de care te-ai învrednicit, Părinte, a avut-o și bătrânul Isihie, îmbunătățitul monah; și, povestind fraților celor iscusiți, se minunau de acest dar pe care te-ai învrednicit a-l primi și cu bucurie slăveau pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

 

Icos 3:

Dumnezeu S-a preaslăvit prin facerea minunilor tale, Părinte, că pe mulți i-ai vindecat cu rugăciunile tale; pe Arhelau de lepră l-ai curățit, monahului Evclie vederea i-ai luminat și pe femeia Hristina ai scăpat-o de boală; pe leul cel fioros cu semnul Crucii l-ai omorât; pentru acest noian de minuni te lăudăm, Părinte, zicând așa:

Bucură-te, tămăduitor fără de plată al trupurilor;

Bucură-te, cel ce multe boli degrab le-ai vindecat;

Bucură-te, că de tine toată suflarea s-a minunat;

Bucură-te, luminătorul ochilor trupești și sufletești;

Bucură-te, că neputințele și bolile degrab le izgonești;

Bucură-te, mustrătorul celor fără de lege;

Bucură-te, îndreptătorul celor ce au greșit;

Bucură-te, stâlp neclintit al Bisericii;

Bucură-te, lauda cea aleasă a ierarhilor;

Bucură-te, că, întrarmat cu puterea Crucii, duhurile rele ai alungat;

Bucură-te, că neprețuita diademă a arhieriei de la Hristos ai luat;

Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!

 

Condac 4:

Se cuvenea ca lumina aprinsă să fie pusă în sfeșnic să lumineze tuturor. Pentru aceasta, prin rânduiala lui Dumne­zeu, ai fost adus din pustie în cetate, în slujba Bisericii așezat și prin porunca îngerului ai fost sfințit. Iar la hirotonia ta un porumbel pe deasupra capului tău zbura, pe care văzându-l Flavian patriarhul, împreună cu cei ce erau de față, cu frică și cu bucurie au strigat: Aliluia!

 

Icos 4:

Supunându-te voii lui Dumnezeu, ai lăsat pustia și pe monahii cei împreună viețuitori, pe care văzându-i plângând din pricina despărțirii, i-ai mângâiat cu mireasma învățăturii tale și i-ai îndemnat să aibă iubire unii către alții. Iar noi, de bucurie pentru chemarea ta, te lăudăm, zicând așa:

Bucură-te, învățător blând și sfânt;

Bucură-te, că tu singur ai fost numit „Gură de Aur”;

Bucură-te, cel ce prin rânduiala lui Dumnezeu ai primit darul cinstitei arhierii;

Bucură-te, podoaba curăției, mărturisită de minunata arătare a porumbelului celui alb;

Bucură-te, că de a ta vedenie toți s-au înspăimântat;

Bucură-te, că poporul de bucurie slavă Domnului a dat;

Bucură-te, că pentru sufletele omenești grijă ai purtat;

Bucură-te, că prin dulci cuvinte pe toți i-ai învățat;

Bucură-te, că, pentru frumusețea cuvintelor, de popor ai fost iubit;

Bucură-te, că o femeie „Gură de Aur” te-a numit;

Bucură-te, al sufletelor omenești înfrumusețătorule;

Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!

 

Condac 5:

Multe sunt minunile tale, Părinte Ioane, că pe pruncul femeii Evclia cu semnul Crucii l-ai tămăduit și pe femeia bogatului eretic, ce avea o cumplită boală, cu același semn al biruinței și prin stropirea cu apă sfințită ai vindecat-o, și de eresul cel pierzător de suflet pe amândoi i-ai scăpat. Iar templul cel idolesc surpându-se, a nimicit pe toți ereticii care ți se împotriveau și ceilalți botezându-se, cu bucurie slăveau pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

 

Icos 5:

Învățătorule și de minuni făcătorule, Părinte, tămăduiește patimile sufletelor și ale trupurilor noastre și ne învață cum să ne păzim de smintelile ereticilor care hulesc Biserica. Iar tu, prin învățătura ta, să-i întorci la dreptmăritoarea credință, ca, unindu-ne glasurile prin dragoste, să te lăudăm, cântând:

Bucură-te, că pe fiul Evclei l-ai scăpat de fierbințeală;

Bucură-te, că pe femeia ereticului ai izbăvit-o de boală;

Bucură-te, că femeia și bărbatul ei de eres s-au lepădat;

Bucură-te, că prin puterea Crucii în Biserică au intrat;

Bucură-te, făcătorule de bine al tuturor;

Bucură-te, că ereticii asupra ta s-au ridicat;

Bucură-te, că tu pentru ei lui Dumnezeu te-ai rugat;

Bucură-te, că prin învățăturile tale mulți eretici s-au botezat;

Bucură-te, că foștii eretici împreună cu dreptmăritorii au cântat;

Bucură-te, al Bisericii lui Hristos păzitorule;

Bucură-te, al dreptei credințe apărătorule;

Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!

 

Condac 6:

Pentru minunile și învățăturile tale, Părinte, ai fost chemat de Arcadius împăratul la tronul arhiepiscopal al Constanti­nopolului, fără de voia ta; însă, cu smerenie, făcând ascultare, ai primit jugul arhieriei, iar dregătorii, împreună cu poporul primindu-te cu dragoste și cu bucurie, cântau lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icos 6:

Nu ne pricepem ce să lăudăm mai mult, Părinte Gură de Aur: vrednicia pentru care ai fost ales sau răbdarea pe care ai avut-o după primirea tronului arhieresc. Că pe cât a fost de mare bucuria începutului slujirii, pe atât de mult a crescut ura potrivnicilor; pentru aceasta și noi, văzând răbdarea ta, te lăudăm, zicând:

Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, că pentru minunile tale erai cinstit de tot poporul;

Bucură-te, că pentru învățăturile tale la tronul arhieresc ai fost chemat;

Bucură-te, că împăratul Arcadius mult te-a iubit;

Bucură-te, că tot Constantinopolul cu bucurie te-a primit;

Bucură-te, că de sfântul sobor arhiepiscop ai fost sfințit;

Bucură-te, că în arhiereasca demnitate cu vrednicie ai slujit;

Bucură-te, că fără părtinire pe toți i-ai învățat;

Bucură-te, că eresurile și răutatea le-ai dezrădăcinat;

Bucură-te, că și pe împărăteasa Eudoxia, pentru lăcomie, o ai mustrat;

Bucură-te, că văduvelor și săracilor ai fost sprijinitor;

Bucură-te, că celor neputincioși ai fost ajutător;

Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!

 

Condac 7:

Mustrat-ai, Sfinte Ioane, pe Pavlichie lacomul, cel ce răpise banii văduvei celei sărace, și pe împărăteasa Eudoxia, pentru că luase via văduvei, ai certat-o; pentru aceasta ai fost dușmănit de toți cei ce lucrau fărădelegea, iar săracii și năpăstuiții, pentru dreptatea ce le făceai, te lăudau și pe Dumnezeu slăveau, cântând: Aliluia!

 

Icos 7:

Împlinitu-s-au cu tine, Bunule Părinte, cuvintele Mântuitorului, căci tu pentru dreptate ai fost grăit de rău și izgonit de potrivnicii care urau faptele tale cele bune, printre care Teofil cel zavistnic și împărăteasa Eudoxia, de la care multe rele ai pătimit; pentru aceasta, văzând răbdarea ta, te lăudăm, zicând așa:

Bucură-te, Sfinte Ioane, că întru tine cuvintele Mântuitorului s-au împlinit;

Bucură-te, că pentru dreptate de Teofil ai fost prigonit;

Bucură-te, primitorul călugărilor celor izgoniți;

Bucură-te, apărătorul văduvelor și al săracilor asupriți;

Bucură-te, că pentru via văduvei Eutropia, ca și Ilie, pe împărăteasă ai mustrat;

Bucură-te, că ai răbdat cu tărie mânia împărătesei;

Bucură-te, că mulți la izgonirea ta nu s-au învoit;

Bucură-te, că proorocia lui Epifanie cu tine s-a împlinit;

Bucură-te, al cuvântului lui Dumnezeu propovăduitorule;

Bucură-te, al smereniei iubitorule;

Bucură-te, de Dumnezeu încununate ierarhe;

Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!

 

Condac 8:

Izgonit fiind, Sfinte, stăteai în chiliile arhierești, și, împreună cu episcopii cei ce erau cu tine, mâhnindu-te de răutatea lui Teofil și de schimbarea împăratului cu mânie asupra ta, ai zis: Fraților, rugați pe Dumnezeu pentru mine și nu vă depărtați de la Bisericile voastre, că mie mi s-a apropiat vremea de primejdii și, multe necazuri primind, mă voi duce de aici, iar voi pomeniți-mă în rugăciunile voastre, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icos 8:

Adunându-se dușmanii tăi în sobor nedrept asupra ta, Sfinte, și învoindu-se împăratul Arcadius cu dânșii, a crezut clevetirilor lor și la judecată hotărând izgonirea ta, te-au dat ostașilor, care, pe ascuns luându-te, au mers pe mare, spre Prenet. Atunci s-a făcut cutremur mare în cetate și a căzut o parte din palatele împărătești, din care pricină înspăimântându-se împăratul, și de teama mulțimii, a poruncit să te aducă înapoi. Alergând poporul înaintea ta, te lăuda, zicând unele ca acestea:

Bucură-te, Părinte Ioane, cel ce ai fost izgonit pe nedrept;

Bucură-te, că pe ascuns ai fost scos afară din cetate;

Bucură-te, că, pentru nedreptatea ce ți s-a făcut, poporul s-a revoltat;

Bucură-te, că de cutremur o parte din palate s-au surpat;

Bucură-te, că potrivnicii tăi din cetate au fugit;

Bucură-te, că în bunătatea și iubirea ta pe aceștia i-ai iertat;

Bucură-te, păstorule bun, care nu părăsești oile tale;

Bucură-te, că împăratul, căindu-se, a poruncit să te întoarcă din cale;

Bucură-te, că poporul după tine multe lacrimi a vărsat;

Bucură-te, că, întorcându-te, iarăși tronul ți-ai luat;

Bucură-te, că în cântări de psalmi ai fost întâmpinat;

Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!

 

Condac 9:

Ieșind poporul întru întâmpinarea ta cu cântări și cu făclii și, ducându-te în biserică, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate cele primite, te-ai rugat pentru cei credincioși. Vino, Părinte Sfinte, și în mijlocul nostru, rugându-te pentru noi, cei ce te lăudăm și cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icos 9:

După întoarcerea ta, ai păstorit oile lui Hristos până la o vreme, și iar s-a ridicat furtună și prigoană asupra ta. Căci, prin îndemnul împărătesei Eudoxia, ai fost scos din biserică de oamenii răi care voiau să te omoare. Însă, pe ascuns, ai fost petrecut până la mare de iubiții tăi episcopi, cărora dându-le sărutarea cea mai de pe urmă, te-ai despărțit de dânșii. Iar ei, plângând ca după un iubitor părinte, ne-au învățat să te lăudăm zicând unele ca acestea:

Bucură-te, că pentru Biserica lui Hristos sufletul ți-ai pus;

Bucură-te, Sfinte Ioane, că, puțini ani trăind, cu bogate roade te-ai împodobit;

Bucură-te, că Biserica lui Dumnezeu lumii o ai vestit;

Bucură-te, că iarăși sobor nedrept împotriva ta s-a adunat;

Bucură-te, că al doilea exil cu răbdare l-ai îndurat;

Bucură-te, că pentru Domnul Hristos multe chinuri ai răbdat;

Bucură-te, că episcopii și poporul pentru tine cu amar au plâns;

Bucură-te, că, în surghiun de ostași neîndurători fiind dus, pe Hristos ai mărturisit;

Bucură-te, că după izgonirea ta foc de la jertfelnic a ieșit;

Bucură-te, al Bisericii lui Hristos luminătorule;

Bucură-te, al oilor lui Hristos păstorule;

Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!

 

Condac 10:

Ostașii, din porunca împăratului, multă răutate îți arătau, ducându-te prin arșiță și frig, că doar vei muri pe cale. {i slăbind foarte tare, într-o noapte, stând la rugăciune, ți s-au arătat Sfinții Apostoli Petru și Ioan, care, întărindu-te, au zis: Bucură-te, păstorule bun, de chinuri răbdătorule, căci trimiși suntem de Stăpânul Hristos să te mângâiem în răbdarea ta; că peste puțin timp vei trece la odihnă, ca în veci să te bucuri dimpreună cu noi, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icos 10:

Pentru dragostea ta, Părinte, doi preoți și un diacon au mers cu tine în surghiun, și au văzut pătimirea ta și pe Sfinții Apostoli care ți s-au arătat. Iar la Comane ajungând, Sfântul Vasilisc, episcopul comanilor, ți s-a arătat, zicând: „Nădăjduiește, frate Ioane, căci mâine vom fi împreună înaintea Împăratului slavei!”. Și, prin rânduiala lui Dumnezeu, ai rămas în biserica Sfântului Vasilisc, în care ai slujit și, după ce te-ai împărtășit cu Sfintele Taine, ți-ai dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, mulțumind pentru toate. Pentru acestea, primește de la noi cântare de laudă:

Bucură-te, nevoitorule, că în izgonire multe necazuri ai răbdat;

Bucură-te, că Petru și Ioan, ca să te întărească, ți s-au arătat;

Bucură-te, că doi preoți și un diacon cu tine împreună au răbdat;

Bucură-te, că în Comane la biserica Sfântului Vasilisc ai stat;

Bucură-te, că în mare sfințenie acolo ai liturghisit;

Bucură-te, că, mulțumind pentru toate, cu Sfintele Taine te-ai împărtășit;

Bucură-te, că, lui Dumnezeu rugându-te, te-ai mutat la cereștile locașuri;

Bucură-te, că Arhiereul cel veșnic sufletul tău l-a primit;

Bucură-te, că toți sfinții în ceruri mult s-au bucurat;

Bucură-te, al Împărăției lui Dumnezeu moștenitorule;

Bucură-te, al dumnezeieștilor cuvinte tâlcuitorule;

Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!

 

Condac 11:

Săvârșindu-ți călătoria nevoințelor, te-ai mutat cu bucurie către cele cerești, iar mult chinuitul tău trup a fost îngropat cu cinste de iubiții tăi ucenici lângă moaștele Sfântului Vasilisc, în Comane. Întorcându-se ucenicii pe mare, au mers la Roma la episcopul Inochentie, și toate cele despre tine spunându-le lui și împăratului Honorius, aceștia se minunau de răutatea potrivnicilor tăi. Și după tine vărsând lacrimi, slăveau pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

 

Icos 11:

Înștiințându-se episcopul Inochentie și împăratul Honorius de pedepsele ce ai pătimit de la împărăteasa Eudoxia și de la toți dușmanii tăi, au înfricoșat prin scrisoare pe Arcadius împăratul, care, văzându-se înșelat, a pedepsit pe toți pârâșii tăi; iar el, căindu-se și pentru tine plângând, te lăuda, zicând unele ca acestea:

Bucură-te, Sfinte Ioane, învățătorul nostru cel bun;

Bucură-te, că darurile Sfinților Apostoli ți-au fost date moștenire;

Bucură-te, că, răbdând nedreptatea, de fericire veșnică te-ai învrednicit;

Bucură-te, că după tine marea cetate cu amar a plâns;

Bucură-te, că și nouă, de dorul tău, inima ni se frânge;

Bucură-te, tril de privighetoare neadormită;

Bucură-te, că învățătura ta luminează lumea ca un soare;

Bucură-te, că mulți, recunoscându-și greșelile, s-au pocăit;

Bucură-te, că potrivnicii tăi nu ți-au biruit răbdarea;

Bucură-te, al celor ce ți-au greșit iertătorule;

Bucură-te, al sufletelor lor iubitorule;

Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!

 

Condac 12:

După o vreme, binecredinciosul împărat Teodosie a socotit într-un cuget cu arhiepiscopul Proclu să aducă sfintele tale moaște din Comane la Constantinopol, spre mângâierea poporului celui binecredincios. Trimișii, fiind fără multă evlavie, n-au putut ridica acea neprețuită comoară, dar, venind alții, și făcând îndelungate rugăciuni, cu multă evlavie au ridicat sfintele tale moaște, pe care le-au dus în împărăteasca cetate, cântând cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icos 12:

Ieșit-au întru întâmpinarea moaștelor tale, Sfinte Ioane, împăratul cu toată suita și arhiepiscopul cu tot clerul, precum și întreg poporul, cu făclii aprinse și miresme de multe feluri. Când au ajuns la via văduvei, sfintele tale moaște s-au oprit, ca semn că tu ești ocrotitor al văduvelor și săracilor. După aceea, în biserica cea mare ducându-le și în scaunul tău așezându-le, gura ta a grăit, din nou: „Pace tuturor și Eudoxiei iertare!”, la care cuvinte tot poporul, înspăimântându-se, a căzut la pământ, și cu mare evlavie te lăuda, zicând:

Bucură-te, că toată cetatea cu bucurie te-a primit;

Bucură-te, că împăratul cu toată suita în cale ți-a ieșit;

Bucură-te, că rugăciunea împăratului ai primit;

Bucură-te, că în altarul Catedralei, cu mare cinste, pe tronul arhieresc moaștele ți le-au așezat;

Bucură-te, că pe tot poporul l-ai binecuvântat;

Bucură-te, că Eudoxia prin gura ta iertare a luat;

Bucură-te, că sfintele tale moaște de creștini sunt mult cinstite;

Bucură-te, că celor ce aleargă la tine le dai binecuvântare;

Bucură-te, că prin rugăciunile tale cei bolnavi se tămăduiesc;

Bucură-te, că pentru păcătoșii ce se pocăiesc milă mijlocești;

Bucură-te, că în altarele Bisericii, Liturghia alcătuită de tine cu evlavie se săvârșește;

Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!

 

Condac 13:

O, Preafericite Părinte Ioane, bunule păstor și neîntrecut liturghisitor, după cum ai primit rugăciunea împăratului Teo­dosie și de a merge în împărăteasca cetate, binecuvântând poporul și dăruind iertare celor ce ți-au greșit, așa și acum vino în mijlocul nostru și ne binecuvintează cu rugăciunile tale, pentru a dobândi iertarea păcatelor, ca toți să ne mântuim și împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăși Icosul întâi și Condacul întâi.

 

Icos 1:

Luminătorule și învățătorule, Părinte, cel ce cu învățăturile tale ai luminat toată lumea, luminează-ne și pe noi prin ru­găciunile tale, ca să-ți aducem această cântare de laudă:

Bucură-te, Ioane, fericite slujitor al Domnului Iisus Hristos;

Bucură-te, că din copilărie ai fost binecredincios;

Bucură-te, că din gura ta râuri de învățătură au izvorât;

Bucură-te, că prin tine Dumnezeu S-a preaslăvit;

Bucură-te, că prin minunile tale înțelepții s-au rușinat;

Bucură-te, că înțeleptul Artemie prin tine s-a botezat;

Bucură-te, că poporul de bucurie către tine a strigat;

Bucură-te, că ai fugit de slava omenească;

Bucură-te, că ai iubit viața monahicească;

Bucură-te, al necăjiților mângâietor;

Bucură-te, al săracilor ocrotitor;

Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!

 

Condac 1:

Pe luminătorul a toată lumea, pe stâlpul și întărirea Bisericii, pe povățuitorul pocăinței și tămăduitorul bolnavilor, pe apărătorul și binefăcătorul celor necăjiți, pe Sfântul Ioan, trâmbița cea frumos glăsuitoare și gura cea de miere izvorâtoare, pe învățătorul nostru cel cu mintea și cuvintele de aur, veniți, binecredincioșilor, să-l lăudăm. Să aprindem făcliile dragostei celei luminătoare, aducându-i această cântare: Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!

 

​​Rugăciune către Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur

“O, luminătorule a toată lumea, preabunule Părinte Ioane Gură de Aur, stâlp și întărire a Bisericii, povățuitorule al pocăinței, ajutător al bolnavilor și apărător al celor necăjiți, sărguiește degrab a ne ajuta; izbăvește turma lui Hristos de lupii ce o răpesc și pe toți creștinii îi păzește de gâlcevile lumești, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie, de sabie și de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de secetă, de boli și de moarte năprasnică. Miluiește-ne și pe noi, cei care cu mintea, cu lucrul și cuvântul suntem întru întunericul păcatelor, pentru ca prin rugăciunile tale, să ne izbăvim de mânia lui Dumnezeu și de chinul cel veșnic. Dăruiește-ne iubirea și râvna ta pe care le-ai arătat Bisericii lui Hristos. Luminează mintea noastră cu lumina dumnezeieștilor învățături și ajută-ne să ajungem întotdeauna la înălțimea gândului smerit, spre slava lui Dumnezeu și a noastră mântuire. Amin.”

Moștenirea literară a Sfântului Ioan Gură de Aur este deosebit de bogată. De altfel, nici unul dintre Părinții greci nu a lăsat o operă atât de vastă, cuprinzând omilii, tratate și scrisori.

Ioan Gură de Aur își datorează popularitatea și importanța sa în istoria Bisericii și a gândirii creștine, nu atât calităților sale administrative sau politice, cât mai ales operei sale literare. Tragedia vieții sale este consecința sincerității sale, a dorinței de a îmbunătăți viața credincioșilor și a celor care slujeau Biserica. Măreția lui izvorăște din tăria și integritatea caracterului și a credinței sale deosebite. (sursa: aici)

Dacă ți-a plăcut acest articol sau dacă dorești să adaugi o informație legată de acest subiect, lasă-ne un comentariu mai jos.

Adauga un comentariu

Trimite comentariul tau