Sfântul Antonie cel Mare

Sfântul Antonie cel Mare (251-356), „părintele monahilor”, este poate cel mai popular ascet și socotit a fi începătorul vieții călugărești. Este considerat de tradiția monastică drept întemeietor al monahismului, împreună cu Sfântul Pahomie cel Mare.

Născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc în anul 251, a fost fiul unor țărani creștini înstăriți. În acest mediu a deprins calea credinței. Pe când Antonie avea 20 de ani, după moartea părinților săi, întrebându-se despre drumul său în viață, fericitul a auzit în biserică cuvintele lui Hristos: “Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea, vino și urmează-Mi” (Matei 19, 21). Antonie, punând aceste cuvinte în inima sa, și-a împărțit averea la săraci, și-a încredințat sora unei comunități de fecioare și s-a retras în singurătate.

Pe când avea 35 de ani, Sfântul Antonie s-a mutat într-un loc numit Pispir, la marginea deșertului unde a locuit timp de 20 de ani, până când ucenicii săi l-au silit să părăsească acest loc. 

După ce în anul 310 face o călătorie la Alexandria pentru îmbărbătarea creștinilor prigoniți din cauza persecuției lui Maximin, Antonie se stabilește în 312 în adâncul deșertului, pe muntele Kolzim. Aici a rămas până la sfârșitul vieții, împreună cu doi ucenici, nemaipărăsindu-și locul decât pentru a-și vizita discipolii și pentru a doua sa călătorie la Alexandria, în sprijinul Sfântului Atanasie cel Mare, persecutat de arianiști.

Sfântul Antonie a trecut la cele veșnice în anul 356 d. Hr. în deșertul de pe malul drept al Nilului. (sursa: aici)

 

Acatistul Sfântului Antonie cel Mare

Troparul Sfântului Antonie cel Mare

Râvnitor lui Ilie cu obiceiurile asemă­­­­nân­du-te, Bo­tezătorului cu drepte cărări urmând, Pă­rin­te Antonie, pustiului te-ai făcut locuitor și lumea ai întărit-o cu rugă­ciunile tale. Pentru aceasta roagă-te lui Hristos Dum­ne­zeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Condac 1: Glasul al 8-lea:

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Fugind de întunericul cel negru al Egip­tu­lui, ai căutat pământul cel de viață dă­tă­tor al pustiului. Prin înfrânare și nevoință veș­tejind săl­tările trupului Prea­lău­date, te-ai făcut pildă mo­nahilor, de Dum­ne­zeu cuge­tă­to­rule, celor ce strigă: Bucură-te, Părinte Antonie!

Icos 1:

Om cu firea te-ai arătat, Părinte, dar te-ai văzut îm­preună-cetățean cu în­gerii, căci ai viețuit pe pământ ca fiind fără de trup, Prea­cu­­vioase Antonie, lepădând toată purtarea de grijă a trupului; pentru aceasta strigăm ție:

Bucură-te, odrasla cucernicului părinte;

Bucură-te, ramura credincioasei maici sfinte;

Bucură-te, vlăstarul cel neveștejit al Egiptului;

Bucură-te, povățuitorul cel mare al pustiului;

Bucură-te, că din tinerețe lui Hristos ai urmat;

Bucură-te, că firește de trup te-ai depărtat;

Bucură-te, arătătorule al căilor mo­na­hicești;

Bucură-te, cel ce voiești mântuirea muri­to­rilor;

Bucură-te, izbăvitorul din înșelăciuni al celor mulți;

Bucură-te, dătătorul râurilor de tămăduiri;

Bucură-te, cel prin care Dumnezeu S-a preaînălțat;

Bucură-te, cel prin care satana s-a rușinat;

Bucură-te, Părinte Antonie!

 

Condac 2:

Văzându-te vrăjmașul pe tine, de Dum­ne­zeu purtătorule, la înălțime ridicat, se ispitea a te împiedica de la toate faptele bune; însă după puțin, s-a rușinat de sporirea ta prin care, ne­voin­du-te cu trupul și înălțându-te cu sufletul, strigai lui Dum­nezeu: Aliluia!

Icos 2:

Având cunoștința celor ce sunt ca și cum nu ar fi, ai trecut cu vederea pe cele tre­că­toare desfătări ale vieții; deci în mor­mânt închi­zân­du-te, prin multe necazuri te-ai în­țe­lepțit, nă­dejdea spre Dumnezeu pu­­nându-ți; pentru care auzi acestea:

Bucură-te, insuflătorule al nădejdii în Dum­nezeu;

Bucură-te, pierzătorule al nebuniei vrăj­ma­șu­lui;

Bucură-te, cel ce nu te înspăimânți de ră­nirile lui;

Bucură-te, biruitorul uneltirilor lui;

Bucură-te, lauda cea vestită a pământului Egiptului;

Bucură-te, cel mai strălucit decât toți mo­na­hii, lumina cea strălucită;

Bucură-te, floarea cea de Dumnezeu îm­po­do­bită a cuvioșilor;

Bucură-te, frumusețea cea preastrălucită a sfin­ților;

Bucură-te, înțelepte deslușitor al înțelepților;

Bucură-te, luceafărul luminător al luce­fe­rilor;

Bucură-te, izvorul cel viu al pustiei;

Bucură-te, glasul cel puternic, risipitor al trân­dăviei;

Bucură-te, Părinte Antonie!

 

Condac 3:

Puterea Celui preaînalt tare te-a făcut în toate, Antonie fericite, că, văzând por­­ni­rea vrăjmașilor cea nepu­tin­cioasă venind asu­pra ta, neclintit ai rămas și, cu darul în­con­jurat fiind de toate părțile, stri­gai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3:

Având dumnezeiască dorință încă mai mult a fi necăjit, Cugetătorule de Dum­­­ne­zeu, ai văzut dum­ne­zeiescul har; că din cer lu­mi­nă pogorându-se te-a cercetat pe tine în 

nevoință, și glas ai auzit întărindu-te, iar noi grăim către tine:

Bucură-te, fiu al dumnezeieștii lumini;

Bucură-te, locaș al Duhului Sfânt;

Bucură-te, făclia cea nestinsă a liniștii;

Bucură-te, canonul cel preadrept al în­frâ­nării;

Bucură-te, privirea cea preadulce a în­ge­rilor și a oamenilor;

Bucură-te, mărirea cea lăudată a celor aleși;

Bucură-te, izgonitorule al patimilor omenești;

Bucură-te, îmbogățitorule de dumnezeiesc har;

Bucură-te, Părinte, întâistătător al Părinților;

Bucură-te, preacinstite iscusit păzitor al celor neînsoțiți;

Bucură-te, cel ce covârșești întru cu­noș­tință pe cei înțelepți;

Bucură-te, cel ce întărești pe credincioșii cei căzuți, ridicându-i;

Bucură-te, Părinte Antonie!

 

Condac 4:

Aprins fiind de dumnezeiasca do­rință, către muntele pustiului ai alergat, An­to­­nie, bucurându-te; iar cel nărăvit întru răutate un disc mare de argint a pus îna­intea ta, însă tu, ca pe un gunoi defăi­mân­du-l, strigai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4:

Nevoindu-te mai presus de fire, Pă­rinte Antonie, și biruind relele vicle­­șuguri dia­­vo­lești, mai presus de acestea te-ai arătat; deci, fă­cându-te cetățean al pus­tiei, auzi de la noi acestea:

Bucură-te, canonul și temelia pustnicilor;

Bucură-te, plângerea împotriva răilor vrăjmași;

Bucură-te, slujitorul slujbelor celor mai bune;

Bucură-te, dătătorule al celor care cer cele dum­­ne­zeiești;

Bucură-te, că rău ai pătimit, vrăjmașului îm­po­­tri­vindu-te;

Bucură-te, că, împreunându-te cu Dumne­zeu, te-ai veselit;

Bucură-te, minunea cea preaveselitoare a îngerilor;

Bucură-te, cel ce ești rana grea a de­monilor;

Bucură-te, credinciosule slujitor al lui Dum­ne­zeu;

Bucură-te, înaintestătător al credincioșilor;

Bucură-te, cel prin care s-au deșertat cetățile;

Bucură-te, prin care munții în cetăți s-au schim­bat;

Bucură-te, Părinte Antonie!

 

Condac 5:

Vrând a trece Nilul, Părinte de Dum­­ne­zeu purtătorule Antonie, luntre nea­flân­du-se, te-ai suit pe un crocodil, mer­gând spre cercetarea rugătorilor tăi, strigând îm­preună cu dânșii lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 5:

Văzându-te tinerii Egiptului în pus­tie lo­cuind, ca pe unul mai presus de oa­meni, și auzind învățătura ta, s-au schimbat cu dum­ne­ze­iască schimbare; pen­tru care, slăvind pe Dumnezeu, strigăm ție:

Bucură-te, cel ce ești om între îngeri;

Bucură-te, cel ce ești înger între oameni;

Bucură-te, cel ce, prin pildele tale, pă­mân­tul l-ai făcut cer;

Bucură-te, cel ce, prin faptele tale, ai slujit lui Dum­­nezeu;

Bucură-te, că ai surpat sprânceana de­mo­nilor;

Bucură-te, cel ce ai înălțat viața mu­ri­to­rilor;

Bucură-te, tăinuitorule al dumnezeieștii Stă­­pâ­nii cea în trei Sori;

Bucură-te, povățuitorule al dumnezeieștii pe­­tre­ceri;

Bucură-te, ridicarea celor căzuți;

Bucură-te, mântuirea multora;

Bucură-te, că ne povățuiești pe noi a urma ție;

Bucură-te, că, urmând povețele tale, adu­năm sufletului bogăție;

Bucură-te, Părinte Antonie!

 

Condac 6:

Propovăduitor al dreptei credințe te-ai ară­­tat celor fără de Dumnezeu și, voind a te face mucenic, cu bărbăție în oraș ai in­trat; dar, neîmplinindu-ți dorința, cu sin­gură bu­nă­voință te-ai făcut desăvârșit ne­voitor, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 6:

Ca un luceafăr în pustiul Egiptului stră­­lu­cind, întunericul înșelăciunii ai gonit și, să­­vâr­șind pururea tămăduiri, prin tine Dum­­ne­zeu S-a preaslăvit; pentru care pri­mești de la noi acestea:

Bucură-te, cel prin care se împodobesc cu­vioșii;

Bucură-te, cel prin care oamenii se mântuiesc;

Bucură-te, dumnezeiasca mângâiere a bol­na­vilor;

Bucură-te, harul cel dumnezeiesc al călă­to­rilor;

Bucură-te, că ai vindecat prin rugăciune pe cea îndrăcită;

Bucură-te, preafericite, cel ce de toți te-ai de­păr­tat;

Bucură-te, că îndată în pustie ai fugit;

Bucură-te, cel ce ai râvnit la viața îngerească;

Bucură-te, cel ce te-ai făcut dumnezeiesc slu­jitor;

Bucură-te, cel ce te-ai arătat pentru noi mij­lo­ci­tor către Domnul;

Bucură-te, povățuitorul poporului către Dum­ne­zeu;

Bucură-te, împăciuitorul oamenilor cu Dum­ne­zeu;

Bucură-te, Părinte Antonie!

 

Condac 7:

Rămânând în munții pustiului Ma­rele An­­to­nie, hrană de la cei de altă cre­dință avea; apoi, lucrând pă­mântul, cu grâu și cu finice se hrănea, fiarele înfrico­șându-se, iar pe cre­dincioși îndemnându-i a cânta lui Dumnezeu: Ali­luia!

Icos 7:

Nou oraș ai arătat adâncimea pus­tie­tă­ții, An­­tonie fericite, cel deo­po­trivă cu în­ge­rii; căci ca un alt Ie­ru­salim și Sinai muntele tău s-a preamărit și, ca un alt Moise și Ilie ară­tân­du-te, 

auzi acestea:

Bucură-te, al doilea Moise cu faptele;

Bucură-te, al doilea Ilie cu chipurile;

Bucură-te, cel ce blândeții lui David te-ai ase­mă­nat;

Bucură-te, cel ce cărările Botezătorului ai urmat;

Bucură-te, cel ce ai izvorât apă monahilor în loc însetat;

Bucură-te, cel ce lui Pavel cel simplu te-ai asemănat;

Bucură-te, cel ce în fiecare zi ai sfătuit pe mo­nahi;

Bucură-te, cel ce ai povățuit îndeosebi pe cei greșiți;

Bucură-te, cel ce ai vindecat pe cei orbi;

Bucură-te, cel ce ai îndreptat pe cei slăbănogi;

Bucură-te, cel ce ai gonit patimile cele su­fle­tești;

Bucură-te, cel ce ai vindecat durerile cele trupești;

Bucură-te, Părinte Antonie!

 

Condac 8:

Străină minune! Văzând vânarea în multe fe­luri, nicidecum nu te-ai spăi­mân­tat, de trei ori fericite; iar vânătorul, dum­nezeiasca ta față văzând, de frică fiind cu­prins, îndată a murit, fă­cân­du-te tu pildă tuturor celor ispitiți a striga lui Dum­nezeu: Aliluia!

Icos 8:

Cu totul vesel te-ai arătat, văzând înăl­ța­rea su­fle­tului lui Ammun, pe care ai ară­tat-o celor împreună cu tine întrebat fiind de dânșii, de Dum­nezeu purtătorule Antonie; pen­tru aceea, văzând sfințenia ta, minu­nân­du-ne, strigăm ție:

Bucură-te, însuți văzătorule al tainelor;

Bucură-te, trecătorule cu vederea al pă­mânteștilor lucruri;

Bucură-te, luminarea adevărată a celor necu­nos­­că­tori;

Bucură-te, grabnica supunere a supușilor;

Bucură-te, că pe cele viitoare, ca pe cele de față le vedeai;

Bucură-te, că arătai cu putință pe cele cu ne­­pu­tință;

Bucură-te, că ai mântuit pe tinerii cei în­dră­ciți;

Bucură-te, cel ce ai tămăduit pe cei bol­navi de ochi;

Bucură-te, cel ce vedeai înălțarea su­fle­telor;

Bucură-te, cel ce mai înainte spuneai ieșirea lor;

Bucură-te, toiagul cel bun al monahilor;

Bucură-te, cinstita împodobire a credin­cio­șilor;

Bucură-te, Părinte Antonie!

 

Condac 9:

Tot darul cel dumnezeiesc ca și Pavel ai primit, ca cel ce te-ai făcut și tu, toate tu­­tu­ror, pe toți covârșindu-i, Antonie, până și în văz­­duh te-ai răpit, Cuvioase; pentru care, încu­tre­murat cu totul strigai lui Dum­ne­zeu: Aliluia!

Icos 9:

Pe ritorii cei mult vorbitori ca pe niște pești fără de glas i-ai arătat prin cu­vin­tele tale, de Dumnezeu pur­tă­to­rule, că, ri­to­ri­sind despre Dumnezeu, cu­vin­te­le tale ase­mă­nându-le cu lucrurile, te-ai fă­cut minunat și slăvit; pentru aceasta cântăm ție:

Bucură-te, versul înțelepciunii lui Dum­nezeu;

Bucură-te, vistieria cuvintelor Lui;

Bucură-te, cel mai înțelept decât toți fi­lozofii;

Bucură-te, cel mai iscusit și mai înalt în cu­vin­te;

Bucură-te, preaslăvită auzire și grăire a celor în­țelepți;

Bucură-te, preacinstită oglindire a mo­na­hilor și a tuturor celor ce te caută;

Bucură-te, cel ce veselești auzul cre­din­cioșilor;

Bucură-te, cel ce ai dezlegat împleticirile filo­so­filor;

Bucură-te, fiu al lui Dumnezeu, după îm­păr­tășire;

Bucură-te, înălțarea preacuvioșilor după stră­duire;

Bucură-te, cel prin care s-a înființat mona­his­mul;

Bucură-te, cel prin care s-au îndreptat cre­din­cioșii;

Bucură-te, Părinte Antonie!

 

Condac 10:

Grăbindu-te, de Dumnezeu purtă­to­rule Pă­rin­te, după porunca dinainte primită de la Dum­nezeu, te-ai dus către Pavel Tebeul; și, împie­di­cându-te de multe ispite, nu te-ai în­fri­coșat de relele întâm­plări; și, dobândind ceea ce doreai, ai încetat întris­tarea, strigând lui Dum­nezeu: Aliluia!

Icos 10:

A doua oară făcând călătoria Marele An­to­nie și gră­bin­du-se către Pavel Tebeul, a văzut înălțarea su­fle­tului lui; deci aler­­gând și găsindu-l mort, l-a îngropat, lu­ân­du-i îm­bră­cămintea; pentru care strigăm lui:

Bucură-te, înger purtător de trup;

Bucură-te, omule cel ce cu Dumnezeu ai vorbit;

Bucură-te, cel ce ai văzut nevoințele lui Pavel;

Bucură-te, slujitorul îngropării lui;

Bucură-te, cel ce ai istorisit viețuirea lui;

Bucură-te, cel ce te-ai îmbogățit cu a lui făp­tu­ră bună;

Bucură-te, cel ce mai înainte ai cunoscut în­șe­lă­­ciunea eresurilor;

Bucură-te, cel ce ai alinat tulburarea Bise­ri­cilor;

Bucură-te, cel ce ai gonit primejdia eresului;

Bucură-te, părtașul dreptei cunoștințe;

Bucură-te, buna mireasmă a pustiurilor;

Bucură-te, buna insuflare a monahilor;

Bucură-te, Părinte Antonie!

 

Condac 11:

Nevoind Valens, cel de cele arie­nești cu­­ge­tător, a recunoaște pe Fiul Dum­­nezeu Preaînalt, te-ai pornit împotriva lui, An­to­nie; și el, ticălosul, luând cele după fap­tele sale, de cal a fost ucis, iar tu lui Dum­nezeu strigai: Aliluia!

Icos 11:

Lumină trimisă de Luminătorul cel mare ară­tându-te tu, Antonie, ai lu­mi­nat pe toți, și pe ucenicii tăi sfătuind, mai înainte le-ai arătat mu­tarea ta din viața de aici; iar ei, de întristare fiind cuprinși, cântau ție acestea:

Bucură-te, mângâierea noastră;

Bucură-te, încurajarea tuturor;

Bucură-te, hrănitorul celor flămânzi de cele ce­rești;

Bucură-te, sfătuitorul celor doritori de cele su­­fle­tești;

Bucură-te, că ieșirea ta mai înainte ai cu­nos­cut-o, de Dumnezeu purtătorule;

Bucură-te, următorule al înțelepțiților de Dum­­ne­zeu Apostoli;

Bucură-te, cel prin care pământenii se laudă;

Bucură-te, cel prin care înțelepții se apără;

Bucură-te, desfătarea slavei celei negrăite;

Bucură-te, amintirea hranei tale celei sfinte;

Bucură-te, că învățăturile tale cu drag le pri­mim;

Bucură-te, că ne mântuim sufletul ur­mân­du-ți sfa­turile;

Bucură-te, Părinte Antonie!

 

Condac 12:

De mare dar s-a învrednicit marele Ata­na­sie, luând amândouă hainele tale, de Dum­­nezeu purtătorule Antonie; și scriind dum­ne­­zeiască viața ta, cea de una sută și cinci ani, striga lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12:

Cânți acum împreună cu îngerii, ca mai înain­te cu oamenii, în ceruri ve­se­lin­du-te, Fericite, cântarea cea întreit-sfântă lui Dum­ne­zeu, pe Care roagă-L pen­tru cei ce te cinstim pe tine, An­tonie, și cu dragoste cântăm acestea:

Bucură-te, locuitorul celor cerești;

Bucură-te, împodobitorul celor pământești;

Bucură-te, cel ce împreună-petreci cu îngerii;

Bucură-te, împreună-vorbitorule cu sfinții;

Bucură-te, pururea lăudătorule al Preasfintei Treimi;

Bucură-te, fierbinte mijlocitorule al tuturor către Dumnezeu;

Bucură-te, povățuitorul și sprijinitorul celor ce te laudă pe tine;

Bucură-te, strălucitule păstor și învăță­to­rule al uce­nicilor tăi;

Bucură-te, înaintestătător al tuturor cu­vio­șilor;

Bucură-te, preacinstitule conducător al celor ne­­că­sătoriți;

Bucură-te, cel ce ești cald mijlocitor al celor ce poartă numele tău;

Bucură-te, mare apărător al celor ce te cinstesc pe tine;

Bucură-te, Părinte Antonie!

 

Condac 13:

O preaînțelepte de Dumnezeu pur­tă­to­rule An­tonie, căpetenia părinților și slava cu­vio­șilor, primește de la noi aceste laude ce cu tot su­fletul le aducem ție și roa­gă-te lui Dum­nezeu pentru noi cei ce strigăm: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori)

 

Apoi iarăși se zice: Icosul întâi: Om cu firea te-ai arătat...; Condacul întâi: Fugind de întunericul...

Icos 1:

Om cu firea te-ai arătat, Părinte, dar te-ai văzut îm­preună-cetățean cu în­gerii, căci ai viețuit pe pământ ca fiind fără de trup, Prea­cu­­vioase Antonie, lepădând toată purtarea de grijă a trupului; pentru aceasta strigăm ție:

Bucură-te, odrasla cucernicului părinte;

Bucură-te, ramura credincioasei maici sfinte;

Bucură-te, vlăstarul cel neveștejit al Egiptului;

Bucură-te, povățuitorul cel mare al pustiului;

Bucură-te, că din tinerețe lui Hristos ai urmat;

Bucură-te, că firește de trup te-ai depărtat;

Bucură-te, arătătorule al căilor mo­na­hicești;

Bucură-te, cel ce voiești mântuirea muri­to­rilor;

Bucură-te, izbăvitorul din înșelăciuni al celor mulți;

Bucură-te, dătătorul râurilor de tămăduiri;

Bucură-te, cel prin care Dumnezeu S-a preaînălțat;

Bucură-te, cel prin care satana s-a rușinat;

Bucură-te, Părinte Antonie!

Condac 1:

Fugind de întunericul cel negru al Egip­tu­lui, ai căutat pământul cel de viață dă­tă­tor al pustiului. Prin înfrânare și nevoință veș­tejind săl­tările trupului Prea­lău­date, te-ai făcut pildă mo­nahilor, de Dum­ne­zeu cuge­tă­to­rule, celor ce strigă: Bucură-te, Părinte Antonie!

 

și se face otpustul.

Rugăciune către Sfântul Antonie cel Mare

“Sfinte Părinte Antonie, cel ce te-ai învrednicit să fii vas ales al Mântuitorului Hristos prin credinţă şi prin viaţa ta curată, du rugăciunile noastre către Dumnezeu şi roagă-L pentru sănătatea, pentru mântuirea, pentru ajutorul şi pentru iertarea păcatelor tuturor celor ce aleargă la ajutorul tău cel sfânt.

Cel ce ai fost pe pământ şi durerile noastre le ştii şi păcatele noastre le cunoşti, nu trece cu vederea glasurile de rugăciune ale celor ce aleargă la mijlocirea Ta şi nu te uita la nevrednicia celor ce Te roagă, ci la slavă şi mila lui Dumnezeu, pe care tu L-ai mărturisit şi spre Care se îndreaptă rugăciunea ce ți-o aducem cu atâta nădejde.

Slăvite făcător de minuni, părintele săracilor, ocrotitorul văduvelor, sprijinitorul orfanilor, alesul vas al Mântuitorului Hristos, vino cu obişnuita ta îndurare în ajutorul nostru, prin rugăciunile tale, către Dumnezeu, ca să fim mângâiaţi în nevoi, ca să fim sprijiniţi în necazuri, ca să fim apăraţi de primejdii, de ispite, de pofte netrebnice şi de păcate.

Ocroteşte-ne pe noi şi familiile noastre şi ne păzeşte paşii vieţii pe cărările mântuirii.

Bunule Părinte Antonie, cel ce ai făcut din puştiul Egiptului loc de preaslăvire al Marelui Dumnezeu şi al Mântuitorului Hristos, fă şi din puştiul sufletuilui nostru, ars de necredinţa şi ros de patimi, loc plăcut ţie, în care să se sălăşluiască virtutea şi să răsară crinul bine mirositor al faptelor creştine, prin tine să se maresca numele cel sfânt al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”

Numele de Anton/Antonia vine din limba greacă și înseamnă floare. Acest frumos nume ne amintește de frumusețea și puritatea florilor, ele fiind adevărate podoabe ale pământului, prin culorile vii și parfumul delicat, prin gingășia și farmecul lor. Derivate ale numelui sunt Antoniu, Antonie, Antoaneta, Antoanela, Toni, Antonio s.a. 

Dacă ți-a plăcut acest articol sau vrei să adaugi o completare, o rugăciune sau doar părerea ta, lasă-ne comentariul tău mai jos.

Adauga un comentariu

Trimite comentariul tau