Săptămâna Patimilor - Săptămâna Mare

Săptămâna Patimilor este ultima săptămână dinaintea Învierii Domnului Iisus Hristos și are o importanță foarte mare pentru credincioșii care așteaptă să întâmpine cum se cuvine Învierea Domnului. Reprezintă o perioadă de reflecție asupra evenimentelor întâmplate înaintea morții lui Iisus. Așadar, pe lângă sărbătoare și bucurie, ne concentrăm și asupra suferinței, umilinței și morții. Comemorăm ultimele zile din viața lui Iisus Hristos și anume: intrarea triumfală în Ierusalim, trădarea sa de către Iuda, Ultima Cină cu cei doisprezece apostoli, arestarea, crucificarea, moartea și îngroparea acestuia în mormânt.

În această săptămână, în biserici răsună slujbele nocturne cunoscute sub numele de Denii, iar în casele oamenilor încep pregătirile de Paști. Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare ține din Duminica Floriilor (28 aprilie) și până în Sâmbăta Mare inclusiv (4 mai). Ce semnificație are fiecare zi din această săptămână, ce restricții sunt și ce rugăciune puternică să rostești urmează să afli citind acest articol.

Semnificația fiecărei zile din Săptămâna Mare

Fiecare zi din Săptămâna Mare are o semnificație aparte, un înțeles și un mesaj foarte clar și profund, în care retrăim nu doar ultimele zile din viața Mântuitorului dar și întreaga lor tensiune și tristețe lăuntrică, pocăința, nădejdea și bucuria Învierii.

Lunea Mare

În această zi se face pomenirea patriarhului Iosif vândut de frații săi pe treizeci de arginți. La fel ca Iisus Hristos care a fost vândut de Iuda, Iosif este o preînchipuire a lui Iisus. Ajunge în temniță, acuzat de desfrânare, dar, în urma tălmăcirii unor visuri, este scos din închisoare și pus administrator peste tot Egiptul. Stăpânirea lui Iosif peste Egipt era o prefigurare a biruinței lui Hristos asupra păcatelor lumii. Tot în timpul deniei de luni se face pomenirea smochinului neroditor, smochinul blestemat de Iisus înaintea intrării în Ierusalim. 

Ca obiceiuri și superstiții, în Lunea Mare, femeile încep curățenia de Paște. Se scoate totul afară, se aerisește casa pentru a ieși toate relele de peste iarnă, se văruiește și se spală totul. “Să nu te prindă Paștele în necurățenie, că te blesteamă casa!”

Marțea Mare

În această zi se face pomenirea celor zece fecioare. Prin pilda celor zece fecioare, Evanghelia ne oferă o învățătură foarte puternică și semnificativă, în care elementele principale sunt candela și uleiul. Cinci fecioare au avut doar candelă fără ulei, iar cinci fecioare au avut candelă cu ulei. Primele sunt cele ce aveau credință, dar fără fapte bune, celelalte cinci aveau deodată atât credință, cât și fapte bune. Candela semnifică fecioria, iar untdelemnul milostenia. Aceste două tipuri de fecioare, unele cu candelă fără ulei și celelalte cu candelă și ulei, semnifică două atitudini religioase. Există o mulțime de oameni foarte evlavioși, dar foarte zgârciți, adică nemilostivi. Aceștia sunt candele fără ulei, fără untdelemn. 

Marțea Mare mai poartă denumirea de Marțea Seacă, dedicată predicii de pe Muntele Măslinilor, când Iisus a anticipat distrugerea marelui Templu, dar și propriile patimi, cu doar trei zile înainte de a fi judecat.

Miercurea Mare

Miercurea se face pomenirea unei femei desfrânate, Maria Magdalena, care l-a uns cu mir pe Iisus Hristos, atunci când acesta a intrat în casa lui Simon leprosul. Se spune că această femeie a spălat cu lacrimi picioarele Mântuitorului. Pentru fapta sa, Hristos a iertat toate păcatele femeii. Tot miercuri este și ziua în care Iuda l-a vândut pe Iisus fariseilor pentru 30 de arginți. 

Potrivit tradițiilor populare, Miercurea Mare este ultima zi în care se mai pot face treburi pe câmp sau se mai spală și calcă. Din această zi, se spune că bărbații trebuie să stea pe lângă casă și să își ajute nevestele. De asemenea, credincioşii care în Miercurea Mare ţin post negru, vor fi protejaţi de boli, de Sfânta Miercure, pe parcursul anului. Totodată, se mai păstrează obiceiul din moşi strămoşi ca cenuşa din sobe să fie aruncată în Miercurea Mare peste straturile din grădină. Bătrânii satelor spun că, în Miercurea Mare, cenuşa are puteri magice şi ajută plantele să aibă rod bogat.

Joia Mare

Joia Patimilor este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viața Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie, Cina cea de Taină la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii (taina împărtășaniei), rugăciunea arhierească (rugăciunea din Grădina Ghetsimani) și începutul patimilor prin vinderea Domnului. Dupa ce a săvârșit Cina cea de Taină, Mântuitorul le dă ucenicilor o nouă poruncă: "Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții." (sursa: aici ) În amintirea acelei zile, Sfânta Cruce este scoasă în naosul bisericii și se face citirea celor 12 Evanghelii, în timp ce credincioșii stau în genunchi cu lumânările aprinse. 

Ca obiceiuri și tradiții, în cele mai multe locuri, Joia Mare este ziua în care se roșesc ouăle. Tot în Joia Mare se ține post cu mâncare uscată, la biserici nu se mai trag clopotele, ci doar se bate toaca, iar creştinii care s-au spovedit se împărtăşesc.

Vinerea Mare

Cunoscută și ca Vinerea Patimilor sau Vinerea Neagră, este ziua care ne amintește de sfintele patimi ale lui Iisus pentru iertarea păcatului strămoșesc și mântuirea oamenilor. Fiind ziua în care Hristos moare răstignit pe cruce, credincioșii țin post negru. Pătimirile Domnului sunt numite sfinte, mântuitoare și înfricoșătoare. Sfinte pentru că Cel ce suferă este Fiul lui Dumnezeu, mântuitoare pentru că Cel ce pătimește nu este un simplu om și înfricoșătoare căci toată făptura s-a schimbat la răstignirea lui Hristos: "Soarele s-a întunecat, pământul s-a cutremurat și mulți din morminte au înviat".

Este cea mai tristă zi dintre zilele pătimirii Domnului. Seara, rememorând momentul aşezării Mântuitorului în mormânt, în biserici se oficiază Denia Prohodului, cortegiul de credincioşi, în frunte cu preoţii, dă ocol bisericii de trei ori, după care, cu toții, trec pe sub Sfântul Aer (Epitaf), o pânză pe care se află imprimată icoana înmormântării. Totodată, conform datinii, credincioșii care se întorc de la Biserică, aduc acasă lumina Prohodului, a punerii Domnului Iisus în mormânt, și înconjoară casa ținând în mână lumânarea aprinsă.

Se ține post negru, în mâncare nu se pune oțet și nu trebuie să se mănânce urzici. Ca superstiții, se spune că dacă va ploua în Vinerea Mare, anul va fi unul mănos; dacă te scufunzi în apă rece de trei ori în Vinerea Mare, vei fi sănătos tot anul; femeile nu au voie să coase, să țese, nu coc pâine sau altele asemenea, fiindcă este mare pericol de boală și spirite rele.

Sâmbăta Mare

Sâmbăta Mare, ultima zi din Săptămâna Patimilor, este ziua în care prăznuim îngroparea Mântuitorului și coborârea sufletului lui în iad. În după-amiaza zilei, înainte de Marea Înviere, se cântă Liturghia Sfântului Vasile unită cu vecernia.  Seara, în bisericile ortodoxe se aprind luminile, anunţând că se apropie Învierea. În miez de noapte, în biserici se oficiază slujba Sfintelor Paşti. Sunt sfinţite pasca, ouăle roşii şi celelalte bucate, pentru că postul a luat sfârşit. Credincioşii iau Lumină din Lumină, spun „Hristos a înviat!“ şi răspund „Adevărat a înviat!“, formule cu care se salută apoi timp de 40 de zile, până la Înălţare.

În ziua Sâmbetei Mari, conform tradiției străvechi, femeile se spală pe cap, se piaptănă, se îmbracă în haine curate, se închină și se roagă la icoane, apoi se apucă de plămădit.  Pot termina, însă, toate treburile casei. Ca o superstiție, în cuptor, vasele trebuie puse doar cu mâna dreaptă, iar numărul tăvilor în care se face cozonacul sau pasca trebuie să fie cu soţ, altfel pot apărea necazuri în anul care urmează.

Ce să nu faci în Săptămâna Patimilor?

Săptămâna Patimilor este o perioadă cu puternice semnificații și multe tradiții și obiceiuri, păstrate de-a lungul a sute de ani. Am enumerat în capitolul anterior ce se face în fiecare zi din săptămâna mare, iar acum vei afla ce anume este interzis sau nu e bine să faci în această perioadă.

• În Săptămâna Mare este foarte important să nu te cerți cu nimeni, să te porți frumos și să faci fapte bune
• În Joia Mare nu se mai trag clopotele la biserică și nu se doarme la prânz pentru a nu fi cuprinși de lene și a nu putea să ne ducem la bun sfârșit planurile

• În Vinerea Mare nu se vopsesc ouă
• Numărul tăvilor în care se face cozonacul sau pasca trebuie să fie par, altfel poți avea necazuri în perioada următoare
• Când se trece pe sub masă în Vinerea Mare, este bine să nu treci după o persoană în vârstă sau bolnavă, pentru a nu prelua afecțiunile și păcatele
• Se spune că nu e bine să te prindă Paștele cu casa neîngrijită pentru că va fi blestemată, dar curățenia trebuie făcută în primele trei zile ale săptămânii
• În Vinerea Mare agricultorii nu trebuie să semene nimic pe câmp pentru că nu vor avea rod. În această zi nu se sacrifică păsări sau animale, nu se coase, nu se spală și nu se mai face curățenie.
• Credinţele populare spun că în Săptămâna Mare nu se lucrează, iar cine îşi dă ultima suflare în aceste zile va merge în iad, pentru că „Raiul este închis”.

Prohodul Domnului

În Sfânta și Marea Vineri, în toate bisericile ortodoxe, se săvârșește Denia Prohodului Domnului. Prohodul este slujba de înmormântare a Mântuitorului Iisus Hristos. Versurile Prohodului au fost compuse de Sfântul Ioan Damaschin. Textul Prohodului este împărțit, ca structură, în trei părți, prima parte având 73 de strofe, a doua parte 60 de strofe și a treia parte 43 de strofe. Prima strofă a fiecărei stări este reluată și la sfârșitul ei.

La cântarea Prohodului, credincioșii nu doar ascultă, ci iau parte trup și suflet, petrecându-L pe Mântuitor către mormânt. Slujba se încheie cu procesiunea de înconjurare a bisericii care simbolizează ducerea către mormânt a Mântuitorului. În cadrul procesiunii sunt făcute patru opriri și la fiecare oprire este rostită o rugăciune. După procesiune, toți credincioșii prezenți trec pe sub Sfântul Epitaf, la intrarea în lăcașul de cult. Sfântul Epitaf înseamnă acoperământ de mormânt, iar trecerea pe sub Sfântul Epitaf se face pentru a arăta că cei prezenți participă la suferințele și la moartea lui Hristos, trecând prin mormântul Mântuitorului pentru a învia împreună cu El.

Dacă vrei să citești Prohodul Domnului, îl găsești integral aici

Rugăciunea Sf Isaac Sirul

„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele. Cu Pătimirile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sângele Tău, curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de viață făcător. 

Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu pălmuiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău. 

Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăților, dăruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. 

Dă-mi, așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale. Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor care s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin”. 

Săptămâna Patimilor se deosebește de toate celelalte perioade ale anului bisericesc. Este săptămâna în care sunt retrăite patimile Mântuitorului, lăsându-ne să întrevedem bucuria și lumina Învierii. Cu această săptămână se încheie perioada de pregătire sufletească și trupească pentru întâmpinarea corespunzătoare a celei mai mari sărbători creștine, Învierea Mântuitorului.

Dacă ți-a plăcut acest articol și dacă vrei să adaugi anumite informații interesante referitoare la Săptămâna Patimilor, lasă-ne comentariul tău.