Duminica Floriilor

Duminica Floriilor reprezintă primul praznic împărătesc, cu dată schimbătoare, din cursul anului bisericesc. Este o sărbătoare cu o mare însemnătate pentru creștini și, potrivit calendarului ortodox, în 2024 aceasta va fi pe data de 28 aprilie. 

Floriile amintesc de intrarea triumfală a Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, înainte de Patimi. "Bucură-te foarte fiica Sionului, veselește-te fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine drept și biruitor, smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei" (Zaharia IX, 9). Mulțimea l-a întâmpinat cu ramuri de finic și cântări de bucurie: "Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!" (Matei 21, 9).

Duminica Floriilor mai poartă denumirea de Duminica Stâlpărilor - stâlpările reprezentând ramurile de palmier sau finic cu care a fost întâmpinat Domnul la intrarea în Ierusalim de către mulțimea adunată. Mântuitorul a fost primit cu mult entuziasm de mulțime datorită învierii lui Lazăr din mormânt, minune sărbătorită în sâmbăta dinaintea Duminicii Floriilor. Biruința Sa asupra morții lui Lazăr prevestește biruința asupra propriei morți. Din acest motiv de Florii purtăm ramuri de salcie înmugurite, simbol al biruinței vieții asupra morții.

În România sunt numeroase tradiții și superstiții de Florii. Află care sunt acestea precum și care este rugăciunea de binecuvântare a salciei - rugăciunea care se rostește de Florii și care te ferește de necazuri și boli.

Scurt istoric și semnificația creștină a acestei sărbători

Primele mențiuni despre această sărbătoare provin din sec. IV.  În trecut, Duminica Floriilor era numită și Duminica aspiranților sau a candidaților la botez, pentru că în această zi catehumenii (cf. dex: persoană adultă pregătită pentru primirea botezului) mergeau cu toții la episcop, spre a-i cere să fie admiși la botez, iar acesta le dădea să învețe Simbolul credin­ței. Se mai numea si Duminica grațierilor, pentru că, în cinstea ei împă­rații acordau grațieri. După un obicei străvechi, menționat chiar în sec. IV de către pelerina Egeria și generalizat în toată Biserica creștină, se aduc în biserici ramuri de salcie, care sunt binecuvântate și împărțite cre­dincioșilor, în amintirea ramurilor de finic și de măslin, cu care mulți­mile au întâmpinat pe Domnul la intrarea Sa triumfală în Ierusalim și pe care noi le purtăm în mâini ca semn al biruinței împotriva morții. (sursa: aici )

Sărbătoarea Floriilor este una de bucurie pentru întreaga creştinătate, însă zilele ce urmează sunt unele ale tristeţii. În această zi, se ţine o Liturghie diferită de cea care se oficiază în celelalte duminici, iar credincioșii merg la biserică cu crenguțe de salcie. Acestea sunt binecuvântate de către preot în cadrul unui moment special, ținut înainte de Liturghie. 

Floriile - tradiții și obiceiuri

Floriile deschid săptămâna cea mai importantă pentru pregătirile de Paşti, cunoscută sub numele de "Săptămâna Mare", după cele 40 de zile de post. Din punct de vedere liturgic, din această zi începe Săptămâna Patimilor, în amintirea cărora în biserici se oficiază în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioşii îl petrec pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte şi Înviere.

Iată câteva dintre cele mai interesante tradiții, obiceiuri și superstiții legate de această sărbătoare:

• De Florii se mănâncă peşte, fiind a doua dezlegare din postul Paştelui, după cea din ziua Bunei Vestiri.
• Creştinii adună crenguţe de salcie, le duc la biserică la slujba de dimineață unde sunt sfințite și binecuvântate, apoi le duc acasă şi se ating cu ele copiii, ca să crească mari şi frumoşi. Sunt păstrate la icoane, la porţi, la grinda casei, sunt puse pe morminte sau într-un loc curat.
• Crenguţele de salcie sfinţite se pot planta în grădină deoarece se spune că ele vindecă animalele bolnave sau aduc o recoltă mai bogată. Cele puse la icoană se păstrează tot anul şi se folosesc ca leac împotriva relelor care ar putea lovi casa şi familia.
• În unele zone, crenguțele de salcie sunt puse înainte de culcare sub pernă de către fetele mari, existând credinţa că astfel vor deveni mai frumoase şi se vor mărita în acel an. 
• Un alt obicei este cel de a lega sălciile sfințite în jurul taliei pentru a le da vigoare și putere oamenilor pentru muncile câmpului. 
• La sate, femeile nu torc deloc, pentru ca nu cumva morţii, care aşteaptă la poarta Raiului, să revină pe pământ, să se îmbăieze.
• În ziua de Florii, e bine să nu te speli pe cap, se spune că vei albi înainte de vreme. Dacă este neapărat necesar, folosește numai apă sfințită sau descântată. 
• Cel care se împărtășește de Florii, are toate șansele să i se îndeplinească orice dorință atunci când se apropie de preot.
• În timp ce în unele zone se spune că așa cum va fi vremea de Florii, aşa va fi şi în ziua de Paşte, în altele este pe dos: Dacă de Florii este soare, atunci de Paște va ploua, iar dacă în Duminica Patimilor vremea este mohorâtă, atunci de Înviere va fi cald și însorit. 
• În aceste zile înfloresc urzicile, dar fără a fi bune de mâncat, semnificând şi apropierea sfârşitului postului Paştelui. De aceea, sărbătoarea de Florii se mai numeşte şi „Nunta urzicilor”. 
• Tradiția spune că este bine ca în ziua de Florii să se aerisească hainele, să se primenească obiectele din casă, iar fetele să-şi scoată zestrea afară în soare, pentru a-şi atrage ursitul. 
• În ziua de Florii nu se lucrează, iar în toate casele de la sate se coc pâini din făină de grâu împletite şi ornate cu cruci, care se dau de pomană la săraci.
• Se crede că cel care înghite trei mâţişori (flori de salcie) întregi în ziua de Florii nu va suferi tot anul de dureri de gât.
• Tot la sate există credinţa potrivit căreia dacă aprinzi mâţişori şi afumi casa cu ei când este furtună, căminul va fi ferit de fulgere.
• Ramurile sfințite de salcie se păstrează peste an fiind folosite la tămăduirea diferitelor boli. 
• În unele sate (mai ales din sudul țării), se mai păstrează încă obiceiul de a colinda de Florii. În Duminica Floriilor, copiii colindă cu crenguţe de salcie sfinţite la biserică de preotul satului, apoi merg la fiecare casă, cântă şi urează de bine şi sănătate. Aşa cum îşi amintesc bătrânii satului, plata pentru colindători erau ouăle albe, nefierte. Numai bune pentru pregătitul Sfintelor Paşti.
• Totodată, de Florii îşi sărbătoresc ziua onomastică toți cei care la botez, au primit nume de flori, precum Crina, Codruț, Lăcrămioara, Narcisa, Garofița, Florin, Florina, Florica, Floare, Iris, Margareta, Camelia și altele.

Rugăciunea de Florii (rugăciunea de binecuvântare a salciei)

În ziua de Florii, credincioşii merg la biserică dimineaţa. Duc flori şi ramuri de salcie înmugurite. Acestea se pun pe o masă din biserică şi preotul le sfinţeşte. Apoi toţi credincioşii merg acasă cu flori şi ramuri de salcie. Următoarea rugăciune se rostește în dimineața duminicii de Florii pentru a avea noroc tot anul.

“Domnului să ne rugăm, Doamne, Dumnezeul nostru, Care şezi pe heruvimi; Cel ce ai arătat puterea Ta şi ai trimis pe Unul‑Născut Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, ca să mântuiască lumea prin Crucea, prin îngroparea şi prin învierea Sa; Căruia, venind în Ierusalim spre patima cea de bunăvoie, poporul care şedea întru întuneric şi în umbra morţii, luând semnele biruinţei, ramuri de copaci şi stâlpări de finic, I‑a prevestit învierea, Însuţi, Stăpâne, păzeşte‑ne şi pe noi, care urmând acelora purtăm în mâini ramuri de copaci în această zi de înainte‑prăznuire.

Şi precum pe acele popoare şi pe acei prunci care Ţi‑au strigat Ţie: osana, apără‑ne şi pe noi, ca prin laude şi cântări duhovniceşti să ne învrednicim de dătătoarea de viaţă învierea cea de a treia zi, în Hristos Iisus Domnul nostru, cu Care împreună eşti binecuvântat, cu Preasfântul şi bunul şi de‑viaţă‑făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”.

Duminica Intrării Domnului în Ierusalim marchează singurul moment din Sfânta Scriptură în care Hristos este aclamat ca Împărat de către popor. Această scenă a Întâmpinării Domnului în oraşul sfânt este consemnată de toți cei patru Sfinți Evangheliști, Matei, Marcu, Luca și Ioan.

În iconografie, Mântuitorul este zugrăvit stând pe mânzul unei asine și, în mod obișnuit, nu călare, ci cu amândouă picioarele în aceeași parte, cu capul întors fie spre Apostolii care vin pe jos în urma Lui, fie spre Ierusalim, binecuvântând cu mâna dreaptă mulţimea cetăţii, iar în mâna stângă ține un pergament închis, simbol al Evangheliei. Hristos n-a intrat călare pe un cal impunător, așa cum s-ar fi cuvenit unui împărat, ci pe un asin, ca semn al smereniei și în același timp ca semn al neacceptării tronului lumesc. În timp ce mulţimea era veselă şi entuziastă, El era trist şi chiar a plâns când S-a apropiat de cetate (Ioan 19, 41), cunoscând ce urma să se întâmple peste doar câteva zile. Fiind Dumnezeu Atoateștiutor, știa că în Ierusalim nu i se pregătea, de fapt, tronul, ci crucea şi moartea. Intrarea solemnă în Ierusalim, în duminica Floriilor, este drumul Mântuitorului spre Pătimirea şi moartea de bună voie. Totodată, această intrare este și imaginea venirii Împăratului Slavei în Împărăţia Sa. (sursa: aici )

Duminica Floriilor încheie Postul Mare și aduce bucurie în sufletul creștinilor care așteaptă Învierea Domnului. Tradiția creștină cere să ne spovedim și să mergem la slujbă, să celebrăm Floriile și Intrarea Domnului în Ierusalim, când s-a arătat întregii lumi drept Mesia trimis de Dumnezeu.

Lasă comentariul tău dacă ți-a plăcut acest articol sau dacă vrei să adaugi alte informații referitoare la acest subiect.