Rusaliile - Cincizecimea - Pogorarea Sf. Duh - Duminica Mare

Una dintre cele mai vechi sărbători creștine, Pogorârea Sfântului Duh marchează întemeierea Bisericii prin trimiterea de către Dumnezeu a Sfântului Duh în lume ca să împuternicească pe Sfinții Apostoli să vestească Evanghelia.

Rusaliile, Cincizecimea, Pogorârea Duhului Sfânt sau Duminica Mare sunt prăznuite la 50 de zile de la Înălțarea Domnului. Creștinii ortodocși celebrează Rusaliile duminică și luni, zile declarate libere începând cu anul 2008 în România. Lunea de după duminica Rusaliilor este consacrată proslăvirii Sfintei Treimi (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh). În anul 2024 Rusaliile se sărbătoresc în zilele de 23 și 24 iunie.

Cuvântul rusalii provine, probabil, de la cuvântul latin “rosalia”, care simbolizează sărbătoarea trandafirilor, dar reprezintă și fetele împăratului Rusalim, despre care se credea că aveau puteri magice și seduceau oamenii, pedepsindu-i pe cei care nu le respectau. În credința populară, acestea erau considerate spirite ale morților și se mai numeau iele sau zâne rele.

Istoricul sărbătorii

Evenimentul Pogorârii Duhului Sfânt este descris în cartea "Faptele Apostolilor" (F.A. 2,4). Aici se spune că Duhul Sfânt se pogoară din cer ca un vuiet mare de vânt și se împarte deasupra capului fiecăruia din cei prezenți, în chip de limbi de foc. După Pogorârea Sfântului Duh, apostolii au primit puterea de a grăi în limbi necunoscute de ei până atunci. Au descoperit învățătura Mântuitorului și altor neamuri, în diferite limbi. Începutul a avut loc chiar în această zi, a Pogorârii Duhului Sfânt, când s-au făcut înțeleși de toți iudeii veniți la Ierusalim din tot Orientul. Pelerinii neputând să-și explice cum de puteau predica în graiuri diferite, unul dintre ei îi acuza că ar fi "plini de must", adica beți (F.A. 2, 13). Atunci Sfântul Petru a luat cuvântul pentru a-i apăra pe apostoli de o asemenea învinuire, dar și pentru a vorbi mulțimilor despre Hristos. El le-a descoperit că se împlinise profeția lui Ioil: "Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul" (F.A. 2, 17, Ioil 3, 1). În urma cuvântării lui Petru, trei mii de persoane au primit botezul. Focul în chipul căruia Și-a făcut apariția Duhul Sfânt nu era unul natural și din acest motiv Scriptura vorbește de limbi ca de foc și nu limbi de foc. (sursa: aici)

Se crede astfel că Cincizecimea este sărbătoarea întemeierii Bisericii Creștine, pentru că cei 3.000 de oameni au alcătuit cea dintâi comunitate creștină din Ierusalim, nucleul Bisericii de mai târziu.

Tradiții și obiceiuri de Rusalii

Această sărbătoare încheie ciclul pascal care este format din trei momente care marchează începerea creștinismului prin formarea Bisericii:

• Învierea
• Înălţarea
• Pogorârea Duhului Sfânt

De Rusalii, credincioșii duc în biserici ramuri de nuc sau de tei, care simbolizează limbile de foc ce s-au pogorât peste Sfinții Apostoli, pentru a fi sfințite. Cu aceste ramuri se împodobesc apoi casele și icoanele, fiindcă se consideră a avea puterea de a alunga spiritele rele. 

Sărbătoarea de Rusalii se ține diferit în funcție de fiecare regiune a țării. În Moldova și Transilvania creștinii sărbătoresc Rusaliile timp de trei zile, în Muntenia și Oltenia, Rusaliile se întind pe o perioadă de șapte zile, iar în Banat durează opt zile.

În tradiția românească se spune că cine nu va respecta sărbătoarea Rusaliilor va avea de-a face cu Ielele, spiritele malefice, care provoacă boala denumită popular “luat din Rusalii”. Totodată, oamenii obișnuiesc să poarte în sân sau în buzunare leuștean, usturoi sau pelin, pentru a nu fi “luați din Rusalii” sau pociți de către Iele.

Un obicei întâlnit în Oltenia este “dansul călușarilor”, considerat a fi un joc tămăduitor, care aduce sănătate și noroc. Se desfășoară a doua zi de Rusalii în care călușarii merg din casă în casă în grupuri de câte 7-8 pentru a colinda și dansa cu scopul de a alunga spiritele rele. Oamenii obișnuiesc să-i întâmpine cu frunze de nuc, pelin, usturoi, apă și sare, uneori chiar și cu bani. 

În Ardeal, este întâlnit obiceiul “Udatul nevestelor”, în care femeile sunt stropite cu apă pentru a rămâne frumoase și sănătoase tot timpul anului.

Tot din Ardeal este specific obiceiul “împănatul boului”. Un bou este împodobit cu tot felul de ornamente din flori și merge împreună cu un alai de oameni pe ulițele satului până la biserică. Acolo este sfințit de preot, după care este eliberat și o fată tânără va trebui să îl stăpânească și să înconjoare o masă de 3 ori. Tradiția spune că acea fată se va căsători în anul următor.

Pentru a te feri de spiritele rele, de Rusalii este bine să eviți a intra în vie, a merge în locuri pustii, pe lângă păduri sau fântâni. De asemenea, nu se lucrează în această zi și nu se merge la câmp. Nu este bine să te cerți cu nimeni de Rusalii.

În unele zone, femeile fac descântece pentru a alunga Ielele, iar ușile se ung cu usturoi, pentru că se crede că așa va fi păzita casa de rele sș ghinion tot restul anului. Spiritele rele se mai alungă prin ritualuri gălăgioase și pocnituri cu ramuri de tei.

Vecernia plecării genunchilor - Cele 7 rugăciuni puternice care se rostesc de Rusalii

În Duminica Rusaliilor, imediat după Sfânta Liturghie, se săvârșește Vecernia de a doua zi.

Momentul central al acestei slujbe îl constituie citirea celor şapte rugăciuni, toate în legătură cu Pogorârea Sfântului Duh. Ele invocă ajutorul Sfintei Treimi, amintind de cele șapte daruri ale Sfântului Duh, care s-a pogorât în ziua Cincizecimii. De asemenea, în ele sunt prezente și cereri pentru cei adormiți în Domnul. Datorită faptului că cele șapte rugăciuni se citesc stând în genunchi, slujba aceasta se mai numeste și „Vecernia plecării genunchilor”. Autorul acestor frumoase rugăciuni, în care găsim o bogăție teologică extraordinară, este considerat Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului.

Rugăciunea întâi

”Doamne, Cel ce eşti preacurat, neîntinat, fără de început, nevăzut, necuprins, de nepătruns cu mintea, neschimbat, neîntrecut, nemăsurat şi fără de răutate; Care singur ai nemurire, locuind în lumina cea neapropiată; Care ai făcut cerul şi pământul şi marea şi toate cele zidite în ele; Care plineşti cererile, mai înainte de cerere; Ţie ne rugăm şi pe Tine Te chemăm, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Părintele Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S‑a pogorât din ceruri şi S‑a întrupat de la Duhul Sfânt şi din pururea Fecioara Maria şi Preamărita Născătoare de Dumnezeu; Care, mai întâi în cuvinte învăţând, iar mai pe urmă şi cu fapte arătând, când a răbdat patima Sa cea mântuitoare, ne‑a dat pildă nouă, smeriţilor şi păcătoşilor şi nevrednicilor robilor Tăi, ca să‑Ţi aducem rugăciuni, cu capetele şi cu genunchii plecaţi, pentru păcatele noastre şi pentru greşalele cele din neştiinţă ale credincioşilor.

Însuţi, mult‑Milostive şi Iubitorule de oameni, auzi‑ne pe noi în orice zi Te vom chema, dar mai ales în ziua aceasta a Cincizecimii, în care Domnul nostru Iisus Hristos, după ce S‑a înălţat la ceruri şi a şezut de‑a dreapta Ta, Dumnezeule şi Părinte, a trimis pe Duhul Sfânt peste Sfinţii Săi ucenici şi Apostoli, Care a şezut peste fiecare dintr‑înşii, şi s‑au umplut toţi de harul Lui cel neîmpuţinat şi au grăit într‑alte limbi măreţiile Tale şi au proorocit. Deci, auzi‑ne pe noi, care acum ne rugăm Ţie, şi adu‑Ţi aminte de noi, smeriţii şi osândiţii, şi alungă robia sufletelor noastre. Cel ce cu milostivirea Ta mijloceşti pentru noi.

Primeşte‑ne pe noi care cădem înaintea Ta şi strigăm: Am greşit! Înaintea Ta suntem puşi din pântecele maicii noastre; Tu eşti Dumnezeul nostru. Dar, pentru că s‑au scurs întru deşertăciune zilele noastre, am pierdut ajutorul Tău şi ne aflăm lipsiţi de toată apărarea. 

Totuşi, nădăjduind în îndurările Tale, strigăm: Păcatele tinereţilor noastre şi ale neştiinţei nu le pomeni, şi de cele ascunse ale noastre, curăţeşte‑ne pe noi. Nu ne lepăda pe noi în vremea bătrâneţilor; când slăbeşte tăria noastră, nu ne părăsi pe noi. Mai înainte de a ne întoarce în pământ, învredniceşte‑ne să ne întoarcem la Tine, şi caută spre noi cu bunăvoinţă şi cu har. Cumpăneşte fărădelegile noastre cu îndurările Tale; pune adâncul îndurărilor Tale împotriva mulţimii păcatelor noastre. Caută din înălţimea Ta cea sfântă, Doamne, spre poporul Tău, care stă înainte şi aşteaptă de la Tine multă milă. Cercetează‑ne pe noi cu bunătatea Ta. Izbăveşte‑ne pe noi de tirania diavolului. Întăreşte viaţa noastră cu poruncile Tale cele sfinte şi sfinţitoare. Înger credincios păzitor pune poporului Tău şi pe toţi ne adună întru împărăţia Ta. Dă iertare celor ce nădăjduiesc în Tine. Iartă‑le lor şi nouă păcatele. Curăţeşte‑ne cu lucrarea Sfântului Tău Duh. Strică meşteşugirile vrăjmaşului cele împotriva noastră.”

Rugăciunea a doua

”Binecuvântat eşti, Doamne, Stăpâne atotţiitorule, Care ai luminat ziua cu lumină de soare şi noaptea ai făcut‑o să lucească cu raze ca de foc; Cel ce ne‑ai învrednicit pe noi să trecem lungimea zilei şi să ne apropiem de începutul nopţii. Ascultă rugăciunea noastră şi a întregului Tău popor şi ne iartă nouă, tuturor, păcatele noastre cele de voie şi cele fără de voie. Primeşte rugăciunile noastre cele de seară şi trimite mulţimea milei Tale şi a îndurărilor Tale peste moştenirea Ta. Ocroteşte‑ne pe noi cu sfinţii Tăi îngeri; întrarmează‑ne pe noi cu armele dreptăţii Tale. Îngrădeşte‑ne pe noi cu adevărul Tău; păzeşte‑ne pe noi cu puterea Ta; mântuieşte‑ne pe noi de toată primejdia şi de tot vicleşugul celui potrivnic; şi ne dăruieşte nouă şi această seară, cu noaptea ce vine (şi toate zilele vieţii noastre), desăvârşită, sfântă, paşnică, fără păcate, fără sminteală, fără nălucire. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pentru ale Tuturor Sfinţilor, care din veac au bineplăcut Ţie.”

Rugăciunea a treia

”Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care încă întru această viaţă şi cu noi fiind, ai dat oamenilor pacea Ta şi harul Preasfântului Duh îl dăruieşti pururea celor credincioşi, spre moştenire nestricată, iar astăzi, mai arătat, ai trimis acest har ucenicilor şi Apostolilor Tăi, şi ai întărit buzele lor cu limbi de foc, prin care tot neamul omenesc, primind cunoştinţa de Dumnezeu în a sa limbă şi în auzul urechilor, ne‑am luminat cu lumina Duhului şi am scăpat din înşelăciune ca dintr‑un întuneric; şi prin împărţirea limbilor de foc celor văzute, cu lucrarea cea mai presus din fire, ne‑am învăţat a crede în Tine şi ne‑am luminat a Te cuvânta pe Tine Dumnezeu, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt: o Dumnezeire, o Putere şi o Stăpânire. Tu dar, Cel ce eşti raza Tatălui şi chipul neschimbat şi nemutat al fiinţei şi al firii Lui, Izvorul înţelepciunii şi al harului, deschide‑mi şi mie păcătosului buzele şi mă învaţă cum se cuvine şi pentru ce trebuie să mă rog. 

Căci Tu eşti Cel ce ştii mulţimea cea multă a păcatelor mele, dar milostivirea Ta va birui noianul acestora; căci, iată, cu frică stau înaintea Ta, punând deznădăjduirea sufletului meu în faţa adâncului milei Tale. Îndreptează viaţa mea, Cel ce îndreptezi toată făptura cu cuvântul şi cu puterea cea negrăită a înţelepciunii, Cel ce eşti liman lin al celor cuprinşi de valuri, şi arată‑mi calea pe care să merg. Dă gândurilor mele duhul înţelepciunii Tale; dăruieşte nepriceperii mele duhul înţelegerii; adumbreşte faptele mele cu duhul temerii de Tine, duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele şi cu duh stăpânitor întăreşte alunecarea cugetului meu. Ca în toate zilele, fiind îndreptat, prin Duhul Tău cel bun, spre ceea ce este de folos, să mă învrednicesc a împlini poruncile Tale şi pururea să‑mi aduc aminte de venirea Ta cea slăvită, care va cerceta faptele noastre; şi să nu mă laşi ca să mă amăgesc cu plăcerile cele stricăcioase ale lumii acesteia, ci întăreşte‑mă să doresc câştigarea bunătăţilor celor viitoare, căci Tu ai zis, Stăpâne: Oricâte va cere cineva în numele Tău, fără împiedicare va lua de la Dumnezeu, Părintele cel împreună veşnic cu Tine.

Pentru aceasta, şi eu păcătosul, la Pogorârea Sfântului Tău Duh, mă rog bunătăţii Tale: Câte am cerut, dă‑mi‑le, spre mântuire. Aşa, Doamne, Cel ce eşti dăruitor bun şi bogat, dătător de toată facerea de bine, împlineşte rugăciunea mea, căci Tu eşti îndurător, miluitor, părtaş fără de păcat al trupului nostru şi Te pleci cu iubire şi milostivire spre cei care‑şi pleacă către Tine genunchii, curăţind păcatele noastre. Pentru aceasta, dă, Doamne, poporului Tău, îndurările Tale; auzi‑ne pe noi din cerul cel sfânt al Tău; sfinţeşte‑ne pe noi cu puterea dreptei Tale celei mântuitoare; acoperă‑ne pe noi cu acoperământul aripilor Tale; nu trece cu vederea făptura mâinilor Tale. Ţie Unuia am greşit, dar Ţie Unuia şi slujim. Nu ştim să ne închinăm la dumnezeu străin, nici să întindem mâinile noastre, Stăpâne, la alt dumnezeu. Iartă‑ne nouă greşealele, primeşte rugăciunile noastre, cele cu plecare de genunchi, tinde‑ne nouă tuturor mână de ajutor. Primeşte rugăciunile tuturor ca o tămâie bineprimită, care se înalţă înaintea împărăţiei Tale celei preabune.”

Rugăciunea a patra

”Doamne, Doamne, Care ne‑ai izbăvit pe noi de toată săgeata ce zboară ziua, izbăveşte‑ne pe noi şi de tot lucrul ce umblă în întuneric. Primeşte ca o jertfă de seară ridicarea mâinilor noastre. Învredniceşte‑ne să trecem şi vremea nopţii fără prihană, neispitiţi de rele; şi ne izbăveşte pe noi de toată tulburarea şi îngrozirea ce ne vine de la diavolul. Dăruieşte sufletelor noastre umilinţă, şi cugetelor noastre, grijă de întrebarea ce ni se va face la judecata Ta cea înfricoşătoare şi dreaptă. Pătrunde cu frica Ta trupurile noastre şi omoară păcatul din mădularele noastre cele pământeşti; pentru ca şi întru liniştea somnului să ne luminăm prin cugetarea la judecăţile Tale. Depărtează de la noi toată nălucirea necuvioasă şi pofta cea vătămătoare şi ne scoală pe noi la vremea rugăciunii, întăriţi în credinţă şi sporind întru poruncile Tale.

Izvorule cel pururea izvorâtor de viaţă şi de lumină, Putere creatoare, împreună‑veşnică cu Tatăl, Cel ce ai plinit cu prisosinţă toată rânduiala cea pentru mântuirea oamenilor, Hristoase, Dumnezeul nostru; Care ai rupt legăturile cele nedezlegate ale morţii şi încuietorile iadului, zdrobind mulţimea duhurilor celor viclene; Cel ce Te‑ai adus pe Tine pentru noi jertfă nevinovată, dându‑Ţi spre junghiere trupul cel preacurat şi neatins şi neîntinat de nici un păcat, şi prin această înfricoşătoare şi de negrăit jertfire ne‑ai dăruit nouă viaţă de veci; Cel ce Te‑ai pogorât în iad şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, şi celor ce şedeau întru întuneric le‑ai arătat ieşire; iar pe şarpele cel din adânc, începătorul răutăţii, l‑ai vânat cu înţeleapta Ta meşteşugire dumnezeiască şi l‑ai legat cu lanţurile întunericului în iad şi l‑ai închis cu puterea Ta cea nemăsurată în focul cel nestins şi întru întunericul cel mai din afară; înţelepciunea Tatălui, Cea cu nume mare, Tu, Cel ce Te‑ai arătat mare ajutător al celor năpăstuiţi şi ai luminat pe cei care şedeau în întuneric şi în umbra morţii, Tu, Doamne al slavei celei veşnice, Fiule iubit al Părintelui celui Preaînalt, Lumină veşnică din Lumină veşnică, Soare al dreptăţii, auzi‑ne pe noi care ne rugăm Ţie: Odihneşte sufletele robilor Tăi, ale părinţilor şi fraţilor noştri, care au adormit mai înainte, şi ale celorlalte rudenii după trup, şi ale tuturor celor de o credinţă cu noi, pentru care şi facem acum pomenire, căci stăpânirea Ta este peste tot şi în mâna Ta ţii toate marginile pământului.”

Rugăciunea a cincea

”Stăpâne, Atotţiitorule, Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al milei, Făcătorule al neamului celui muritor şi al celui nemuritor şi a toată firea omenească, care se zideşte şi iarăşi se strică; Ziditorule al vieţii şi al morţii, al trăirii celei de aici şi al mutării celei de acolo; Cel ce măsori anii celor vii şi rânduieşti ceasul morţii; Care duci şi scoţi din iad; Cel ce legi întru neputinţă şi dezlegi întru putere; Care tocmeşti cele de aici spre trebuinţă şi orânduieşti cu folos cele viitoare; Cel ce ai însufleţit cu nădejdea învierii pe cei vătămaţi cu boldul morţii, Însuţi, Stăpâne al tuturor, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe, Care şi în această mai de pe urmă, mare şi mântuitoare zi a Cinci‑zecimii ai arătat nouă taina Sfintei, Celei de o fiinţă şi pururea veşnice, nedespărţitei şi neamestecatei Treimi, şi ai vărsat pogorârea şi venirea Sfântului şi de‑viaţă‑făcătorului Tău Duh, în chip de limbi de foc, peste Sfinţii Tăi Apostoli; şi punându‑i pe ei vestitori ai credinţei noastre celei creştineşti i‑ai arătat mărturisitori şi propovăduitori ai învăţăturii celei adevărate despre Dumnezeu; Care şi la acest praznic, cu totul desăvârşit şi mântuitor, ai binevoit a primi rugăciuni de mijlocire pentru cei ţinuţi în iad, dându‑ne nouă mari nădejdi că vei trimite uşurare şi mângâiere celor cuprinşi de întristări apăsătoare, auzi‑ne pe noi, smeriţii robii Tăi, care ne rugăm Ţie, şi odihneşte sufletele robilor Tăi, celor mai înainte adormiţi, în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea; aşază sufletele lor în locaşurile drepţilor şi fă‑i vrednici de pace şi de iertare. Căci nu morţii Te vor lăuda pe Tine, Doamne, şi nici cei care sunt în iad îndrăznesc a‑Ţi aduce Ţie mărturisire, ci noi, cei vii, Te binecuvântăm, Te rugăm, şi aducem Ţie rugăciuni de milostivire şi jertfe pentru sufletele lor.”

Rugăciunea a șasea

”Dumnezeule, Cel mare şi veşnic, Cel sfânt şi iubitor de oameni, Care ne‑ai învrednicit pe noi să stăm şi în acest ceas înaintea slavei Tale celei neapropiate, spre cântarea şi lauda minunilor Tale, îndură‑Te de noi, nevrednicii robii Tăi, şi ne dă nouă har, ca să‑Ţi aducem Ţie, cu inimă înfrântă şi smerită, slăvirea cea întreit sfântă şi mulţumire pentru darurile Tale cele mari, pe care le‑ai făcut şi le faci totdeauna cu noi. Adu‑Ţi aminte, Doamne, de neputinţa noastră şi nu ne pierde pe noi pentru fărădelegile noastre, ci fă milă mare cu noi smeriţii, ca, scăpând de noaptea păcatului, să umblăm în lumina dreptăţii şi, îmbrăcându‑ne cu armele luminii, să vieţuim nebiruiţi de toată uneltirea celui viclean, şi cu îndrăznire să Te preaslăvim pentru toate pe Tine, Unul Dumnezeu cel adevărat şi iubitor de oameni. Căci într‑adevăr şi cu dreptate este o mare taină, Stăpâne şi Făcătorul tuturor, risipirea cea vremelnică a făpturilor Tale, şi după aceea alcătuirea din nou şi odihna cea de veci. Ţie îţi mulţumim pentru toate; pentru intrarea noastră în lumea aceasta şi pentru ieşirea din ea, care, după făgăduinţa Ta cea adevărată, ne arvunesc nouă de mai înainte nădejdea învierii şi a vieţii celei nestricăcioase, pe care fă ca să o dobândim la a doua venire a Ta, ce va să fie. Că Tu eşti şi începătorul învierii noastre, şi Judecătorul nemitarnic şi iubitor de oameni, şi Stăpân şi Domn al răsplătirii, Care Te‑ai făcut asemenea nouă, părtaş trupului şi sângelui, prin smerirea cea mai adâncă, şi ai avut inimă plină de milostivire pentru pătimirile noastre cele fără de osândă, prin aceea că Însuţi fiind cercat, prin cele pătimite, Te‑ai făcut ajutor de bunăvoie nouă, celor supuşi la încercări; pentru care ne‑ai şi adus pe noi la a Ta nepătimire.

Primeşte dar, Stăpâne, cererile şi rugăciunile noastre şi odihneşte pe toţi părinţii fiecăruia, pe mame, pe fraţi, pe surori, pe fii, pe cei dintr‑o rudenie şi dintr‑o seminţie, şi toate sufletele care au adormit mai înainte întru nădejdea învierii şi a vieţii de veci; şi aşază sufletele şi numele lor în cartea vieţii, în sânurile lui Avraam, ale lui Isaac şi ale lui Iacov, în latura celor vii, în împărăţia cerurilor, în raiul desfătării, ducându‑i pe toţi, prin îngerii Tăi cei de lumină, în sfintele Tale locaşuri, ridicând împreună şi trupurile noastre în ziua în care ai hotărât, după făgăduinţele Tale cele sfinte şi adevărate. Căci nu este, Doamne, moarte pentru robii Tăi, când ieşim din trup şi venim la Tine, Dumnezeule, ci mutare de la cele triste la cele bune şi vesele; este odihnă şi bucurie. Iar de am şi greşit Ţie ceva, fii milostiv şi nouă, şi acelora, pentru că înaintea Ta nimeni nu este curat de întinăciune, măcar de ar fi viaţa lui numai o zi. Pentru că numai Tu singur Te‑ai arătat pe pământ fără păcat, Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care toţi nădăjduim să dobândim milă şi iertare de păcate. Pentru aceasta, ca un Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, dezleagă, lasă şi ne iartă nouă şi acelora căderile în păcate, cele cu voie şi cele fără de voie, cele cu ştiinţă şi cele cu neştiinţă, cele arătate şi cele ascunse, cele cu lucrul şi cele cu gândul, cele cu cuvântul şi cele din toate umbletele şi mişcările noastre. Şi celor care s‑au mutat de aici mai înainte, dăruieşte‑le izbăvire şi iertare; iar pe noi, care suntem aici, ne binecuvintează, dăruindu‑ne sfârşit bun şi paşnic şi nouă şi întregului Tău popor şi, revărsând asupra noastră îndurările milei şi ale iubirii de oameni la venirea Ta cea înfricoşătoare şi de temut, fă‑ne vrednici de împărăţia Ta.”

Rugăciunea a șaptea

”Dumnezeule cel mare şi preaînalt, Care singur ai nemurire şi locuieşti în lumina cea neapropiată; Cel ce ai făcut toată făptura cu înţelepciune; Cel ce ai despărţit lumina de întuneric şi ai pus soarele spre stăpânirea zilei, iar luna şi stelele, spre stăpânirea nopţii; Cel ce ne‑ai învrednicit pe noi, păcătoşii, ca şi în ziua de astăzi să întâmpinăm faţa Ta întru mărturisire şi să‑Ţi aducem slujbă de seară, însuţi, Iubitorule de oameni, Doamne, îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta şi o primeşte ca pe o mireasmă cu bun miros. Şi ne dă nouă această seară de acum şi noaptea ce vine, cu pace. Înarmează‑ne cu armele luminii. Izbăveşte‑ne pe noi de frica de noapte şi de tot lucrul ce se petrece în întuneric; şi ne dăruieşte nouă somnul, ce ni l‑ai dat spre odihnă pentru neputinţa noastră, ferit de toată nălucirea diavolească. Aşa, Stăpâne al tuturor, Dătătorule de bunătăţi, dă‑ne ca şi în aşternuturile noastre, umilindu‑ne, să pomenim şi noaptea preasfânt numele Tău; şi cu gândirea la poruncile Tale fiind luminaţi, să ne sculăm cu bucurie sufletească spre a lăuda bunătatea Ta, aducând milostivirii Tale cereri şi rugăciuni pentru păcatele noastre şi ale întregului Tău popor drept‑credincios, pe care, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, cu milă îl cercetează.”

Rugăciunea către Dumnezeu Duhul Sfânt - “Împărate Ceresc” 

Începând din prima zi de Rusalii, se rostește rugăciunea “Împărate Ceresc” rugăciune care nu se spune în perioada de la Paști până la Rusalii. 

"Împărate Ceresc, Preabunule Mângâietorule, Duhule al adevărului, Cel ce din Tatăl mai înainte de veci purcezi şi întru Fiul pururea Te odihneşti; nepărtinitorule Izvor al darurilor celor dumnezeieşti, pe care le împărţi precum voieşti; prin care şi noi nemernicii ne-am sfinţit şi ne-am uns în ziua botezului nostru.

Caută spre rugăciunea robilor Tăi, vino la noi şi Te sălăşluieşte întru noi şi curăţeşte sufletele noastre, ca să putem a ne face locaş Preasfintei Treimi.

Aşa, o Preabunule, nu Te scârbi de necurăţia noastră, nici de rănile păcatelor; ci le tămăduieşte pe ele cu ungerea Ta cea atotvindecătoare. Luminează mintea noastră, ca să cunoaştem deşertăciunea lumii şi a celor ce sunt în lume; înviază ştiinţa noastră, ca neîncetat să vestească nouă ceea ce se cuvine, a face şi ce se cuvine a lepăda; îndepărtează şi înnoieşte inima noastră, ca să nu izvorască mai mult ziua şi noaptea gânduri rele şi pofte necuvioase.

Îmblânzeşte trupul şi stinge cu insuflarea Ta cea dătătoare de rouă văpaia patimilor, prin care se întunecă în noi Chipul cel preascump al lui Dumnezeu.

Iar duhul lenevirii, al mâhnirii, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert goneşte-l de la noi. Și ne dă nouă duhul dragostei şi al răbdării, duhul blândeţii şi al dreptăţii, ca îndreptând inimile cele slăbite şi genunchii, fără de lenevire să călătorim pe calea sfintelor porunci.

Și aşa, ferindu-ne de tot păcatul şi împlinind toată dreptatea, să ne învrednicim a primi sfârşit creştinesc şi neruşinat şi a intra în Ierusalimul cel Ceresc, iar acolo a ne închina Ţie, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, cântând în vecii vecilor: Treime Sfântă, slavă Ţie!".

Sărbătoarea Sfintei Treimi

După sărbătoarea din Duminica Rusaliilor, Pogorârea Sfântului Duh, luni este sărbătoarea Sfintei Treimi. Sfânta Treime îl reprezintă pe Dumnezeu Tatăl, pe Dumnezeu Fiul și pe Sfântul Duh ca pe un singur Dumnezeu. Potrivit Sfintei Scripturi, Sfânta Treime înseamnă trei Persoane, care împărtășesc aceeași substanță sau natură. Este sărbătoarea în care aducem în mod deosebit laude şi cântări duhovniceşti Persoanelor Preasfintei Treimi, pentru că toată lucrarea liturgică şi sfinţitoare a Bisericii Ortodoxe se săvârşeşte în numele şi spre slava Preasfintei Treimi.

De aceea, se cuvine să mărturisim întotdeauna pe Sfânta Treime: pe Dumnezeu-Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, să îi preamărim şi să ne închinăm la Ei, zicând: „Sfinte Dumnezeule, Cel ce toate le-ai făcut prin Fiul, cu împreună-lucrarea Sfântului Duh; Sfinte tare, prin Care pe Tatăl am cunoscut şi prin Care Duhul Sfânt a venit în lume; Sfinte fără de moarte, Duhule Mângâietor, Cel ce din Tatăl purcezi şi în Fiul Te odihneşti, Treime Sfântă, slavă Ţie!”.

În Simbolul credinţei, mărturisim că noi credem „întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului…, şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii…, şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit…”. Astfel, credinţa în Preasfânta Treime este învăţătura principală a Bisericii Ortodoxe.

Iată câteva obiceiuri și tradiții specifice acestei zile:

• În tradiţia populară se zice că cine se va certa în Lunea Sfintei Treimi va avea parte de necazuri tot anul.
• În a doua zi de Rusalii nu se spală şi nici nu se scaldă, fiindcă zânele apelor sunt în sărbătoare.
• În unele zone ale ţării, în a doua zi de Rusalii se împart străchini cu lapte cu orez şi cireşe. Copiii sunt spălaţi pe picioare cu săpun de casă şi li se dă de pomană. 
• Credincioşii merg la biserică, participă la slujbă, aprind lumânări pentru Sfânta Treime şi dau de pomană în numele Sfintei Treimi. 
• În ziua Sfintei Treimi nu se fac treburi în gospodărie, nu se spală, nu se calcă şi nu se coase. 
• Tot în această zi nu se munceşte la câmp, nu se face curat, nu se sapă şi nu se tunde.

Rugăciune către Preasfânta Treime

“Preasfântă Treime, Stăpânire de o fiinţă, pricinuitoare a tot binele; ce vom răsplăti Ţie pentru toate câte ne-ai dat nouă, păcătoşilor şi nevrednicilor, pe care mai înainte de a ne naşte noi în lume le-ai rânduit, şi pentru toate cele ce ne dai fiecăruia din noi în toate zilele şi pentru cele ce ai gătit nouă tuturor în veacul cel viitor?

Deci se cuvenea pentru atâtea binefaceri şi îndurări, să mulţumim Ţie nu numai cu cuvintele, ci mai ales cu faptele, păzind şi împlinind poruncile Tale; iar noi cu patimile noastre şi cu obiceiurile cele rele în nenumărate păcate şi fărădelegi ne-am aruncat.

Pentru aceasta, ca cei ce suntem întinaţi, nu numai că nu îndrăznim a ne arăta înaintea preasfintei feţei Tale celei întreit strălucitoare, ci nici preasfânt numele Tău a-l chema, de nu ai fi binevoit Însuţi Tu spre a noastră mângâiere a ne vesti nouă; că pe cei drepţi şi curaţi iubeşti, iar pe păcătoşii care se pocăiesc îi mântuieşti şi cu milostivire îi primeşti.

 Deci, caută, o dumnezeiască Treime, din înălţarea sfintei slavei Tale asupra noastră, mult păcătoşilor; şi bunăvoinţa noastră în loc de fapte bune o primeşte, şi ne dă nouă duhul pocăinţei celei adevărate; ca, urând tot păcatul, întru cuvioşie şi dreptate până la sfârşitul vieţii noastre să petrecem, făcând voia Ta cea sfântă şi slăvind cu cuget curat şi cu fapte bune preadulcele şi preaîncuviinţat numele Tău. Amin.”

Pentru noi, creştinii ortodocşi, credinţa în Sfânta Treime este fundamentală. Nu putem fi ortodocşi dacă nu credem în Preasfânta Treime. Această credinţă se bazează pe revelaţia supranaturală din paginile Sfintei Scripturi, unde Dumnezeu ne descoperă taina comuniunii de iubire a Persoanelor Prea­sfintei Treimi. Adică credinţa noastră într-un singur Dumnezeu Întreit în Persoane, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită. Acest adevăr este mărturisit şi de Crezul Ortodox alcătuit la primele două sinoade ecumenice de la Niceea (325) şi Constantinopol (381). (sursa: aici)