Crezul - Simbolul credinței

“Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.

Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.

Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.

Şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui.

Şi iarăsi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.

Într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.

Aştept învierea morţilor

Şi viata veacului ce va să fie.

Amin.”

Ce este Crezul?

Crezul niceo-constantinopolitan (sau Crezul de la Niceea, Simbolul credinței sau pur și simplu Crezul) este acea formulare a credinței stabilită la Primul Sinod Ecumenic (Niceea - anul 321) și la Al doilea Sinod Ecumenic (Constantinopol, anul 381). Unii autori afirmă că acest Crez, promulgat la Sinodul de la Niceea se baza pe un crez baptismal folosit în Palestina, în timp ce alții consideră că originea sa cea mai probabilă se găsește în Crezul sirian emis în Antiohia la începutul anului 325 d.Hr. (sursa: aici)

Crezul sau Simbolul de credință niceo-constantinopolitan totalizează 12 articole. Primele opt articole au fost elaborate la Niceea, iar la Constantinopol au fost alcătuite următoarele patru.

Scurt istoric

La originea textului de la Niceea se află crezurile baptismale folosite în Palestina, Siria și Cezareea.

Se crede că la Sinodul I ecumenic de la Niceea, Eusebiu de Cezareea ar fi adus Crezul din Cezareea (primele opt articole din Simbolul credinței) și l-ar fi prezentat participanților la sinod.  Împotriva ereziei lui Macedonie, care susținea că Sfântul Duh este unul din duhurile sau îngerii slujitori ai lui Dumnezeu, Sinodul Ecumenic de la Constantinopol (381) afirma dumnezeirea Duhului și egalitatea Lui cu Tatăl și cu Fiul. 

Primele opt articole formulează credința în Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul - care o include și pe Fecioara Maria -, iar ultimele patru definesc credința în Dumnezeu-Sfântul Duh, în Biserică, în Botez, în învierea obștească și în viața veșnică de după Judecata de Apoi. (sursa: aici)

Introducerea Crezului în Sfânta Liturghie

Se pare că prima încercare de a formula un crez aparține Sfântului Iustin Martirul (cca 150). Era un crez sub formă de întrebări adresate celui ce se boteza. Acest crez se rezuma la credința în Sfânta Treime. Mai târziu, Crezul a fost asociat nu numai cu Botezul și Euharistia, ci și cu instruirea catehetică a candidaților la botez.

Introducerea Crezului în Sfânta Liturghie s-a făcut la sfârșitul secolului al V-lea, mai exact în anul 471, de către patriarhul monofizit de Antiohia Petru Gnafevs (sau Fulon), iar în anul 512 patriarhul monofizit de Constantinopol Timothei generalizează Crezul în Liturghie pentru tot Imperiul.

Când rostim Crezul?

Rostim Crezul Ortodox în biserică, la fiecare Liturghie și în timpul slujbelor de Maslu, îl spunem seara alături de alte rugăciuni ale noastre și îl mărturisim atunci când suntem nași și creștinăm un copil. Crezul Ortodox este cea mai concisă și exactă expresie de bază a credinței noastre ortodoxe. 

Crezul - proclamarea credinței și mărturisirea iubirii

Rostirea Crezului are o importanţă deosebită: este o expresie a unităţii de credinţă, o dovadă a ortodoxiei credinţei şi, prin aceasta, o pregătire pentru împărtăşire; o mulţumire pentru mântuire şi o reînnoire a făgăduinţei făcute la Botez de a ne uni cu Hristos şi a crede Lui; o proclamare a credinţei pentru cei neştiutori; o mărturisire a iubirii lui Dumnezeu pentru noi şi a dragostei noastre faţă de El şi între noi. Având în vedere toate acestea, atât din punct de vedere liturgic, cât şi pastoral, se impune rostirea în comun a acestuia de către întreaga comunitate. Astfel, ne arătăm în mod concret unitatea în credinţă şi, pe de altă parte, fiecare credincios va ajunge să înveţe Crezul. (text preluat de aici)

Preoții ne îndeamnă pe fiecare în parte să rostim Crezul, rugăciunea de căpătâi a tuturor creștinilor. Crezul reprezintă nu doar credința din sufletul tău și speranța de mai bine pentru care te rogi, dar și un sprijin moral puternic.

Personal, consider că este una dintre cele mai importante rugăciuni pe care un creștin e dator să o cunoască și rostească. Deși pare o rugăciune mai lungă și complexă, deseori rostim Crezul pentru liniștea noastră sufletească și cu încrederea că rugăciunea ne-a fost ascultată.  Crezul vorbește despre încredere, speranță, putere interioară și nădejde.

Dacă ți-a fost util acest articol, dacă vrei să adaugi o completare sau o rugăciune, lasă-ne comentariul tău mai jos.