Ritual deshumare

Concepția creștinească este că mormântul reprezintă locuința sau casa de veci a răposatului, în care acesta urmează să își găsească odihna până la venirea Mântuitorului. Totuși, contrar acestei concepții, din cauza lipsei de spațiu, în special din marile orașe, deshumarea și reînhumarea osemintelor a devenit o practică foarte frecventă. 

Majoritatea cimitirelor din orașele mari oferă spații pentru înhumare pe perioade de șapte ani, după care, dacă nu se solicită o prelungire a actului, osemintele se scot și se reînhumează alături de cel nou înmormântat. De asemenea, sunt situații în care familia dorește ca toți cei răposați să fie la un loc sau nu vor să mai facă cheltuieli și aleg să îi deshumeze pe cei răposați mai înainte (este obligatoriu să se împlinească șapte ani de la înhumare). Totodată, există și cazurile în care sunt solicitate deshumări și reînhumări când se mută osemintele dintr-o localitate în alta pentru a fi așezate alături de ceilalți membri răposați.

Foarte important este faptul că deshumările, din punct de vedere legal, nu se efectuează decât cu aprobarea organelor sanitare competente şi numai la termenele prescrise de lege. Deshumarea mai poate interveni şi în cazul cercetărilor penale, cu ordinul organelor competente.

Care este ritualul deshumării, ce presupune acest procedeu, în ce condiții se face și ce zic normele legale urmează a fi detaliat în acest articol.

Ce este deshumarea si de unde provine acest obicei?

Conform definiției din dicționar, deshumarea presupune procesul de dezgropare a osemintelor unui mort. Biserica Ortodoxă nu recomandă această acțiune, însă acceptă deshumarea pentru canonizare (procesul de recunoaștere a sfințeniei unei persoane în Biserică), pentru aducerea osemintelor în țara natală și pentru depunerea altui membru din familie.

Obiceiul dezgropării morților pare să vină din Moldova, conform spuselor părintelui Ilarion Argatu (renumit preot și exorcizator român, 1913-1999). Învățămintele sale au fost postate pe o pagină web: 

http://www.parinteleilarionargatu.ro/subpagini/66/Raspunsuri-duhovnicesti--Des---Dra 

“La Mănăstirea Neamţ dezgroparea călugărilor nu era o noutate, era o practică de pe timpul stareţului Paisie Velcicovschi. Acest sfânt părinte, adusese obiceiul de la Muntele Athos din Grecia. Muntele Athos fiind mai mult stâncă şi piatră, iar teren cu strat gros de pământ nefiind decât dacă aduceau pământ din alte părţi pentru o mică grădină de zarzavat sau pentru un mic cimitir, la un moment dat nu mai erau locuri de morminte în cimitir. Atunci s-a luat hotărârea de a se dezgropa călugării în mormântaţi de la 7 ani în sus, iar osemintele lor să se aşeze într-o „gropniţă” săpată sub biserică, ca să rămână mormintele libere pentru alţi călugări care trebuiau înmormântaţi.”

Potrivit tradiţiei străvechi, românii îşi dezgropau morţii la trei ani de la moartea unui copil, la cinci ani de la moartea unui tânăr şi la şapte ani de la moartea unui bătrân.

Cine poate cere deshumarea?

Deshumarea poate fi solicitată de către concesionarul sau concesionarii (dacă sunt mai mulți) mormântului respectiv. Acesta este cel care completează formularul tip pentru eliberarea adeverinței de deshumare și atașează la aceasta și restul actelor necesare pentru autorizația de deshumare și transportul osemintelor. 

Acte necesare pentru aprobarea deshumării de oseminte

Actele necesare pentru aprobarea deshumării de oseminte sunt următoarele:

• certificatul de deces al defunctului ale cărui oseminte urmează a fi deshumate (original și copie)
• BI / CI / Pașaport a concesionarului (titularul locului de înhumare) care formulează cererea de deshumare (copie și original) *
• Cererea titularului de contract de concesiune în vederea deshumării / reînhumării osemintelor în același loc/ în alt loc (original)
• Contractul de concesiune a locului de înhumare (copie și original)
• Aviz sanitar eliberat de Direcția de Sănătate Publică Județeană
• Chitanța care atestă plata la zi a contribuției pentru îngrijirea cimitirului, original și copie
• Declarație - consimțământ (conform prevederilor Regulamentului (U.E.) nr.679/2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și liberă circulație)

* În situația în care sunt mai mulți titulari ai dreptului de concesiune (sunt menționate mai multe persoane pe actul de concesiune) și nu există partaj de folosință (nu se menționează pe act împărțirea locului în teren) se va obține acordul scris al celorlalți concesionari cu privire la realizarea deshumării.

Când și cum se poate realiza deshumarea?

Deshumarea persoanelor decedate se poate face numai după 7 ani de la data înhumării, pe baza adeverinței eliberate în acest scop de administrația cimitirelor. 

În mod excepțional, deshumarea se poate face și înainte de expirarea termenului prevăzut la alineatul precedent, după cum urmează:

1. a) după împlinirea termenului de un an de la data înhumării și numai în perioada 1 noiembrie - 31 martie, pe baza adeverinței eliberată de centrele sanitare și antiepidemice teritoriale, în scopul reînhumării persoanei decedate în alt loc de înhumare.
2. b) indiferent de data când a avut loc înhumarea, pe baza dispoziției date, potrivit legii, de procuratură sau de instanțele judecătorești.

sursa: https://lege5.ro/App/Document/g44dsmrt/inhumarea-deshumarea-si-transportul-persoanelor-decedate-regulament 

Pentru acest procedeu, este nevoie de multă atenție acordată detaliilor și, evident, respect pentru cel răposat. Osemintele care se dezgroapă sunt bine curățate de resturile de pământ, spălate cu apă și vin și unse cu ulei sfințit. Ulterior, se depozitează într-o pânză albă fiind înhumate fie alături de cel nou înmormântat, fie separat. Nu este neapărat nevoie de slujbă.

Norme privind deshumarea / exhumarea cadavrelor

Exhumările/Deshumările şi reînhumările se fac de către administraţiile cimitirelor, în prezenţa familiei persoanei decedate sau a unui reprezentant al acesteia şi a administratorului cimitirului, cu respectarea normelor sanitaro - antiepidemice.

În cazul exhumărilor dispuse de parchet sau de instanţa judecătorească, la reînhumare este obligatorie prezenţa reprezentantului acesteia. 

sursa: https://www.aspms.ro/documente/18legislatie01_int_pub.pdf 

În cazul în care la expirarea termenelor de atribuire în folosință a locurilor de înhumare, membrii familiei persoanei decedate sau reprezentantului acesteia, nu au luat măsuri pentru efectuarea deshumării, aceasta va fi făcută de către administrația cimitirelor după 60 de zile de la data când s-a solicitat în scris celor în cauză să procedeze la deshumare. 

În astfel de cazuri deshumarea se va face și în prezenta unui delegat al comitetului sau biroului executiv al consiliului popular, osemintele urmând a fi reînhumate de administrația cimitirelor în locurile stabilite de aceasta, menționându-se faptul într-o evidență separată.

sursa: https://lege5.ro/App/Document/g44dsmrt/inhumarea-deshumarea-si-transportul-persoanelor-decedate-regulament 

Care sunt pașii care trebuie urmați pentru mutarea osemintelor în altă localitate?

În eventualitatea în care se dorește mutarea osemintelor în altă localitate, trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

• acordul titularului locului de veci unde este înhumat defunctul 
• acordul titularului locului de veci unde urmează a fi îngropate osemintele strămutate
• cerere oficială către administrația cimitirului unde este înmormântat defunctul
• cerere oficială către administrația cimitirului unde urmează a fi reînhumate osemintele
• autorizația de transport oseminte cu vehicul special eliberată de administrația cimitirului unde vor fi îngropate osemintele
• actul / actele de identitate ale celor care solicită mutarea osemintelor
• contractele de concesiune pentru cele două locuri de veci (cel de unde se dezgroapă defunctul și cel unde urmează a fi mutate osemintele)
• mutarea osemintelor se poate realiza doar în perioada rece a anului (toamnă / iarnă)

Ce slujbă se oficiază cu prilejul deshumării?

Dacă este vorba de o deshumare la solicitarea sau cu aprobarea organelor judecă­torești pentru cercetări asupra trupului celui adormit, dacă preotul este contactat de familie într-o astfel de situație, el poate săvârși o panihidă sau parastasul obișnuit din rânduiala noastră bisericească, rămășițele pământești fiind, la încheierea cercetărilor, înmormântate din nou, după rânduiala obișnuită.

Atunci când osemintele sunt scoase dintr-un mormânt pentru a fi așezate în altul, are loc panihida mică sau slujba Parastasului, atât la mormântul de unde au fost deshumate, cât și la noul mormânt unde ele vor fi reînhumate, mai ales dacă vor fi reînhumate într-o altă localitate. 

În situația în care osemintele sunt scoase pentru a fi înmormântat altcineva în acel loc, osemintele celui care a fost înmormântat mai întâi în acest mormânt sunt puse într-un săculeț și reînhumate în colțul gropii; de regulă, dacă acesta a fost credincios ortodox, se rostesc o ectenie pentru cei adormiți și „Veșnica pomenire”, cu prilejul ducerii sicriului celui nou adormit la mormânt, pentru a fi așezat aici, dimpreună cu osemintele celui dintâi care fusese înmormântat în acest loc. 

sursa: https://ziarullumina.ro

În finalul acestui articol, trebuie menționat că nu se fac exhumări de oseminte nejustificate de motive serioase şi nu se va face slujba înmormântării în cazurile în care astfel de exhumări sunt îngăduite.