Paștele Ortodox 2024 - Învierea Domnului

Cea mai importantă sărbătoare din an cu o încărcătură emoțională impresionantă o reprezintă Paștele Ortodox. Miracolul Învierii Domnului este celebrat peste tot în lume prin tradiții și obiceiuri dintre cele mai frumoase, iar slujba Învierii reunește an de an miliarde de oameni. Sărbătoarea aduce liniște sufletească, pace și armonie. În prima zi de Paște, după slujbă, oamenii merg la casele lor și se strâng în jurul meselor îmbelșugate alături de toți cei dragi.

După ce creştinii și-au arătat recunoștința prin post şi rugăciune față de patimile şi Răstignirea lui Iisus Hristos în Săptămâna Patimilor, iată că duminică, în ziua sfântă a Paştelui, se celebrează Învierea lui Iisus, care a adus omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul Său.

Paștele Ortodox 2024 va fi în data de 05 mai, iar Paștele Catolic 2024 va fi pe 31 martie. În prezent, Biserica Ortodoxă Română sărbătoreşte Crăciunul după calendarul gregorian şi Paştele după cel iulian.

Care este motivul pentru care Învierea Domnului este considerată cea mai mare sărbătoare a creștinătății? Ce semnifică și ce tradiții și obiceiuri îmbracă această sărbătoare? Iată câteva informații pe care le vei citi în continuarea acestui articol.

Ce semnificație are Învierea Domnului?

Învierea Domnului semnifică în primul rând victoria lui Iisus Hristos asupra morții. Este cea mai mare sărbătoare a creștinismului, o sărbătoare a bucuriei depline, a luminii divine și a sufletului. Atmosfera din noaptea Învierii, pacea și căldura emanate de acest moment, reuniunea familiilor și participarea tuturor la serbarea Învierii, toate acestea sunt impresionante și cu adevărat emoționante.

În noaptea Învierii nimeni nu ar trebui să fie trist sau să plângă. Este momentul în care răul și viclenia sunt lăsate deoparte, îmbrăcând haina bucuriei și a adevărului. 

Pentru creştini sărbătoarea de Paşte durează trei zile, perioadă în care au avut loc Răstignirea, Moartea şi Învierea lui Hristos, fapte amintite în biserică din Joia Sfântă până în Duminica Învierii. Creştinii nu sărbătoresc în fiecare an la aceeaşi dată Paştele şi, de asemenea, există date diferite de sărbătorire a Paştelui la catolici şi alte rituri creştine apusene, pe de o parte şi ortodocşi, pe de altă parte.

Povestea Învierii Domnului

Din evanghelii aflăm că în prima zi a săptămânii, duminică, femeile mironosite au venit cu miresme la mormântul lui Hristos, cu care aveau de gând să ungă, după obicei, trupul lui Iisus. Maria Magdalena, venită cu celelalte femei, ajunge prima la mormânt și uimită de vederea pietrei ridicate și a mormântului gol, nu le mai așteaptă pe celelalte femei și aleargă să le vestească apostolilor cele petrecute. Ea nu mai vede îngerul, care le întâmpină pe celelalte femei și nici nu-i ascultă mesajul - că Hristos a înviat.

Pe când femeile mironosite mergeau către apostoli să vestească cele întâmplate, sunt întâmpinate de Hristos cu următoarele cuvinte: "Bucurați-vă" și "Nu vă temeți". El le repeta îndemnul dat de înger: "Duceți-vă și vestiți fraților Mei, să meargă în Galileea și acolo mă vor vedea".

La mormânt ajung și Ioan și Petru. Deși Ioan sosește primul, el intră în mormânt după Petru. În afară de prezența giulgiului și a mahramei, care indicau că Hristos a înviat, apostolii au văzut în mormânt ceva minunat. A fost o experiență învăluită în taină, care a constituit o adevărată iluminare. Din această clipă, Ioan a crezut fără șovăială în Învierea lui Hristos. Cei doi apostoli vor merge să vestească și celorlalți Învierea lui Hristos. Maria Magdalena, care îi urmase pe cei doi ucenici, nu pleacă de la mormânt, rămâne aici să plângă. Gândul ei era că trupul lui Iisus fusese furat. Pe când plângea, potrivit Scripturii, i se arată doi îngeri. După puțin timp, i se arată și Hristos, pe care Îl aseamănă pentru început cu un grădinar, căruia îi cere să-i vestească unde a fost pus Hristos. După ce are loc recunoașterea lui Hristos primește misiunea să meargă și să vestească ucenicilor: "Mergi la frații Mei și le spune: Mă voi sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru". (sursa: aici )

Tradiții și obiceiuri de Paște

Lumina Sfântă sau focul haric, este considerată de creștinii ortodocși a fi o minune care se întâmplă în fiecare an la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim în Sâmbăta Mare, ziua dinaintea Paștelui Ortodox. Mulți o consideră cea mai veche minune anuală atestată a lumii creștine. În sâmbăta de dinaintea Paștelui, la prânz, patriarhul grec împreună cu clerul, urmat de patriarhul armean și  episcopul copților, înconjoară de trei ori în Sfântul Mormânt, cântând imnuri. Apoi, Patriarhul Ortodox al Ierusalimului citește rugăciunea Pogorârii Sfintei Lumini și intră singur în mormânt. Lumina Sfântă coboară și aprinde candela, de unde apoi patriarhul aprinde 33 de lumânări (semnificând numărul anilor lui Iisus Christos la răstignire). Patriarhul iese apoi din încăperea mormântului și rostind rugăciuni, împarte lumină celor prezenți. Potrivit mărturiilor pelerinilor,  Focul Sfânt nu le arde părul sau faţa. Înaintea de săvârșirea minunii, Sfântul Mormânt este verificat pentru a nu exista acolo nicio sursă de lumină, iar înainte de a intra în Mormântul Domnului, patriarhul este și el examinat de autoritățile israeliene pentru a se arăta că nu poartă asupra sa mijloace tehnice de aprindere a focului.

Slujba de Înviere începe în jurul orei 23.00, în interiorul lăcaşurilor de cult. Învierea Mântuitorului este proclamată în afara bisericii pentru că ea îi priveşte pe toţi oamenii - credincioşi sau necredincioşi. La miezul nopţii, preotul iese din biserică având lumânarea aprinsă şi îi îndeamnă pe cei prezenţi: "Veniţi de luaţi Lumină!". În multe locuri, Lumina este împărţită credincioşilor împreună cu bucăţele de pâine stropite cu vin, denumite Paşte. După ce lumânările oamenilor sunt aprinse, alaiul avându-l în frunte pe preot, dascăl şi cântăreţi înconjoară biserica de trei ori, cântând "Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le". Credincioşii răspund într-un glas „Adevărat a înviat”! Apoi, se intră din nou în biserică, unde continuă slujba de Înviere, care durează până în jurul orei 03.00 dimineaţa.

Se spune că nu trebuie să dormim cu niciun chip în toată răstimpul dinspre Sâmbăta Mare spre duminică, dimineaţă, odată cu terminarea slujbei de la biserică. În această noapte, tradiţia religioasă mărturiseşte că se deschid cerurile, iar Dumnezeu poate vedea doar în sufletul celor treji, a căror cele mai arzătoare dorinţe va căuta să le îndeplinească neîndoielnic.

Lumânarea ce a primit lumina sfântă trebuie să pătrundă aprinsă în casele noastre ca să o binecuvânteze, iar după ce facem semnul crucii, o stingem de pragul de sus al uşii de la intrare. Se cuvine să o reaprindem în orice moment din timpul anului în care ne rugăm pentru rezolvarea unor probleme grave sau pentru orice alte nevoi speciale.

După luarea luminii, cei care au rude ce au părăsit această lume merg la cimitirul în care care se află trupul lor neînsufleţit. Se spune că, în noaptea Învierii, mormintele se deschid, iar sufletele morţilor se duc înapoi la casele în care au locuit, unde vor sta până în ziua dinainte de Rusalii. La morminte, familiile trebuie să împartă către săraci şi către copii din alimentele sfinţite întru pomenirea veşnică a sufletelor.

Mâncărurile tradiționale - un loc important în rândul tradițiilor și obiceiurilor pascale îl ocupă mâncărurile tradiţionale, dintre care un loc de seamă îl ocupă bucatele din carne de miel, pasca, ouăle vopsite și cozonacul. Sacrificarea mielului reprezintă însăși jertfa Mântuitorului, pasca este trupul lui Hristos, iar obiceiul vopsirii ouălor își are originea în episodul biblic în care Maica Domnului a aşezat la piciorele fiului răstignit un coş cu ouă, iar acestea s-au colorat în roşu de la sângele care picura din rănile acestuia. 

Ciocnitul ouălor este un obicei încărcat de veselie și mult așteptat de fiecare din noi. Tradiţia aminteşte şi de câteva reguli după care se desfăşoară acest moment printre care şi cea care ne sfătuieşte să ciocnim doar cap cu cap al oului în prima zi de Paşte, cap cu dos în a doua zi şi dos cu dos în ultima zi. Cei mai vârstnici de la masă sunt primii care ciocnesc, urmaţi de soţi între ei, după care copiii cu părinţii şi, în cele din urmă, aceştia cu toţi ceilalţi prezenţi. 

Începem masa de Paște cu oul fără sare - o superstiție care ne îndeamnă să respectăm acest lucru pentru a ne aduce sănătate pe parcursul anului și pentru a ne apăra de necazuri și rele. Se spune că dacă mănânci mai întâi un ou roșu, vei fi împreună cu cei dragi și în viața de apoi. 

Spală-te pe față cu apa dintr-o cană în care ai pus un ou roșu, unul alb, un bănuț de argint și un fir de iarbă verde. Toate acestea sunt semne ale prosperității, sănătății și sporului în toate.

În ziua de Paște, nimeni nu este trist și nimeni nu plânge. Oamenii se îmbracă cu haine noi, curate, de culoare deschisă și întâmpină miracolul Învierii Domnului cu seninătate și dragoste în suflet. 

Legenda iepurașului de Paște - cei mici, dar și cei mari îl așteaptă pe iepuraș să le aduca daruri. Iepurașul aducător de ouă roșii provine de pe meleaguri germane și simbolizează fertilitatea, simbolul acestuia provenind încă din vremea festivalurilor păgâne dedicate zeiței Eastre. Legenda spune că Eastre a găsit într-o iarnă o pasăre rănită pe câmp; pentru a o salva de la moarte, zeița a transformat-o într-o iepuroaică, aceasta păstrând însă capacitatea de a depune ouă. Pentru a-i mulțumi binefăcătoarei sale, iepuroaica decora ouăle făcute și i le dăruia zeiței. Din această legendă s-a născut și tradiția ca iepurașul să aducă daruri copiilor.

Hristos a înviat! Ce au spus Arsenie Boca și Părintele Cleopa despre Paști?

Timp de 40 de zile, între Paşti şi Înălţarea Domnului, creştinii folosesc formula de salut: „Hristos a Înviat!”. Răspunsul dat tot de către credincioşi este „Adevărat a Înviat!”. „Hristos a Înviat” este un salut al creştinilor şi, totodată, o mărturisire a credinţei că Mântuitorul a biruit moartea şi a înviat "a treia zi după Scripturi", aşa cum mărturisesc în Simbolul Credinţei. Răspunsul la salut este „Adevărat a Înviat”, adică o confirmare a celei mai mari sărbători a creştinismului.

Iată ce au afirmat Părintele Cleopa și Părintele Arsenie Boca despre semnificația acestui salut creștinesc: Hristos a înviat! 

Părintele Cleopa 

• „Prin înviere, amăgirea diavolilor s-a pierdut.” 
• „Prin înviere biruim moartea.” 
• „Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a luminat toate prin învierea Sa.” 
• „Să ne sărutăm duhovniceşte frate cu frate, să ne împăcăm, să ne iubim unii pe alţii căci astăzi am dobândit iertarea şi mântuirea prin Înviere.” 

Părintele Arsenie Boca 

• „Hristos a înviat! înseamnă: într-adevăr Dumnezeu există!” 
• „Hristos a înviat! înseamnă: viaţa e mai tare ca moartea!” 
• „Hristos a înviat! înseamnă: toate nădejdile bune ale omenirii sunt îndreptăţite!”
• „Hristos a înviat! înseamnă: toate problemele vieţii sunt pe deplin dezlegate!”
• „Hristos a înviat!, prin urmare nu se termină totul cu mormântul.” 

Paştele este considerat „sărbătoarea sărbătorilor”, cea care aduce omenirii prin miracolul Învierii Domnului speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice. Aceasta este promisiunea făcută de Dumnezeu credincioşilor săi prin fiul Iisus care, în doar o săptămână, numită săptămâna Patimilor, a fost judecat, răstignit pe cruce, a murit, a fost aşezat în mormântul său şi a înviat din morţi după trei zile, aşa cum a prezis. Părintele Arsene Boca ilustrează cu un fin simţ şi mai multă pricepere semnificaţia acestui moment măreţ, într-o predică din 1949: „Căci Iisus o (moartea) biruise în viaţă; iar cu moartea Sa, cea de bună voie, a biruit-o şi pentru toţi oamenii, de la începutul până la sfârşitul lumii”.

Profită de Sărbătorile Pascale pentru a fi alături de familie și cei dragi, bucură-te de masa de sărbătoare, spune o rugăciune de mulțumire și nu uita că Paștele înseamnă în primul rând iubirea lui Dumnezeu care și-a jertfit fiul pentru mântuirea omenirii.