Nașterea Domnului - Crăciunul

Nașterea Domnului și Sărbătoarea Crăciunului reprezintă pentru creștini motive de bucurie și speranță în suflet. Cu toții avem nădejdea că anul ce va veni va fi mai bun, mai liniștit și, de ce nu, mai prosper. Pentru această sărbătoare, creştinii se pregătesc dinainte, atât sufleteşte, cât şi trupeşte, ținând post de pe 15 noiembrie până pe 24 decembrie. 

Sărbătoarea de Crăciun este pentru mulți un prilej bun ca familia să se reunească şi să petreacă mai mult timp împreună. În dimineața zilei de Crăciun, creştinii merg la biserică, pentru a asculta slujba Naşterii Mântuitorului, respectiv Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur. Creștinii ascultă povestea nașterii pruncului Iisus Hristos, când Fecioara Maria şi Iosif au plecat spre Bethlehem, iar Pruncul a fost născut noaptea într-o peşteră, primind daruri de la magi, asemeni unui rege: aur, smirnă şi tămâie. 

Cum trebuie să întâmpine creștinii această sărbatoare? Prea Sfințitul Sebastian Ilfoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, afirmă: “Să înțelegem că această sărbătoare este o sărbătoare a iubirii lui Dumnezeu față de om, pentru care S-a și întrupat Mesia Hristos în lume, și este o contaminare cu iubirea oamenilor, pentru ca ei, oamenii, să se înțeleagă, să se iubească între ei. Așadar, Crăciunul ar trebui să ne ducă dincolo de toate celelalte lucruri materiale, necesare și ele, dar nu mai necesare decât acestea care înseamnă adevăratul înțeles al Crăciunului. Trebuie să ne aducă în sufletul nostru iubire. Crăciunul înseamnă pentru noi bucurie spirituală mai presus de toate cele materiale.” (sursa: aici )

Istoria și semnificația Sărbătorii Nașterii Domnului

Sărbătoarea Nașterii Domnului are loc anual pe data de 25 decembrie, fiind primul praznic împărătesc cu dată fixă, în ordinea cronologică a vieții Mântuitorului. Nașterea pruncului Iisus Hristos a avut loc către sfârșitul Domniei lui Irod cel Mare, numit si Idumeul (74-4 Î.Hr). Pe locul nașterii Domnului din Bethlehem a fost ridicată o biserică ctitorită de Sfânta Împărăteasă Elena.

Crăciunul a fost stabilit ca sărbătoare oficială în anul 325 de primul împărat roman creştin, Constantin cel Mare, fixându-se atunci ziua de 25 decembrie. În anul 354, Liberius, episcopul Romei, a reconfirmat oficial aceeaşi dată pentru sărbătoarea Naşterii Domnului. La romani a fost reglementată sărbătorirea acestui mare eveniment abia în secolul al IV-lea, deoarece sfârşitul lunii decembrie coincidea cu serbările date în cinstea zeului Saturn, numite saturnalii, acestea fiind o formă de venerare a Soarelui, adică a luminii ce biruia întunericul. 

Nașterea Domnului - Evanghelia după Matei, cap.1

“Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus căci El va mântui poporul Său de păcatele lor. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu. Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa. Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus”.

Semnificația darurilor aduse de magi pruncului Iisus 

Matei a precizat, în Evanghelia sa, că cei trei magi ajunseseră de la Răsărit, călăuziţi spre Betleem de o stea strălucitoare. Aceștia i-au dăruit pruncului Iisus Hristos daruri constând în aur, tămâie și smirnă. 

Pe vremea lui Iisus, aurul era un dar oferit regilor sau zeilor. Acest cadou simbolizează aşadar recunoaşterea de către magi că Iisus era un rege al cărui regat nu putea fi distrus de puterile pământeşti. 

Tămâia, extrem de valoroasă în Israel, era importată aici și folosită în temple. Amestecată cu uleiul, aceasta era utilizată la ungerea preoților. Prin dăruirea tămâii pruncului Iisus de către magi, aceștia îl recunoșteau de fapt pe Iisus drept Înalt Preot. 

Mult mai prețioasă decât aurul pe vremea lui Iisus, smirna simbolizează durerea, moartea și viața de apoi. Aceasta era folosită ca analgezic şi ca o componentă esenţială în procesul de îmbălsămare.  Se spune că în timpul răstignirii lui Iisus, i s-a oferit smirnă şi vin pentru a-i alina suferinţă. Ca şi dar venit din partea magilor, smirna prevestea patimile, moartea şi învierea lui Iisus.

Semnificația culorilor Crăciunului 

Atât culoarea hainelor lui Moș Căciun, cât și a bradului împodobit și a luminițelor de Crăciun au o semnificație aparte. 

• Roșu simbolizează sângele și focul, amintindu-ne de sacrificiul Mântuitorului
• Verde, culoarea bradului, este simbol al viații, regenerării și eternității
• Auriu, culoarea luminițelor de Crăciun și a decorațiunilor din brad, ne duce cu gândul la steaua ce le-a fost călăuză celor trei magi, în drumul lor spre Iisus
• Argintiu, ne poartă către lumea de basm a sărbătorilor de iarnă, veșmântul strălucitor al zăpezii de Crăciun
• Alb, simbol al purității, bunătății și împăcării cu sine și cu cei din jur 

Tradiții, obiceiuri și superstiții din ziua de Crăciun

Crăciunul este o perioadă magică, încărcată de tradiții, obiceiuri și nelipsitele superstiții. Cu toții încercăm să fim mai buni, să dăruim și să petrecem timpul cu familia. Sărbătoarea Crăciunului este un prilej pentru mulți dintre noi de a ne relaxa, a socializa mai mult și de a lăsa treburile deoparte. Acum, familia și prietenii sunt în centrul atenției noastre și nimic nu ar trebui să strice această atmosferă de dragoste, liniște și bucurie pe care ne-a aduce Crăciunul.

La fel ca și în cazul altor sărbători din timpul anului, superstiții sunt multe și cum noi, românii, suntem superstițioși, ne place să respectăm obiceiurile acestei sărbători pentru a avea noroc și prosperitate în anul ce va veni. Iată ce obiceiuri și tradiții sunt legate de această sărbătoare:

Obiceiul darurilor de Crăciun

După nașterea pruncului Iisus, acesta a fost așezat sub un măr și Moș Crăciun a început să culeagă fructe pe care ulterior să le arunce cu bucurie copiilor care treceau pe acolo. De aici vine obiceiul ca Moș Crăciun să aducă daruri copiilor. Totodată, obiceiul darurilor este legat și de cadourile oferite de magi (aur, smirnă și tămâie) Pruncului Sfânt. 

Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun

Simbol al Crăciunului, bradul este elementul principal din casele oamenilor în perioada Crăciunului, acesta fiind împodobit cât mai frumos și la baza căruia sunt așezate în noaptea de Crăciun toate darurile aduse de Moșu’.

Obiceiul sărutului sub vâsc

Cuplurile de îndrăgostiți au grijă ca, de Crăciun, să se sărute sub vâscul pus deasupra ușii de la intrarea în casă pentru a le aduce noroc și prosperitate anul ce vine. 

Colindele de Crăciun

Se spune că la masa de Crăciun este bine să ascultăm colinde, care aduc armonie în relațiile dintre oameni și belșug în case și pe ogoare. 

Mersul la biserică

Creștinii ortodocși merg de dimineață la biserică, la Liturghie. Cei ce s-au spovedit se împărtășesc și abia apoi se așază la masa cu familia.

În ceea ce privește superstițiile legate de Crăciun, iată ce se spune că e bine sau nu e bine să faci:

• Dacă vrei să ai noroc anul următor, nu da bani cu împrumut, nici de Crăciun, nici de Anul Nou.
• Dacă mături pragul casei în ajunul Crăciunului, vei avea noroc în anul care vine şi-ţi va merge bine pe toate planurile.
• Este bine să primeşti colindători, deoarece cântecele de Crăciun transmit urări de sănătate, noroc, belşug şi împlinirea dorinţelor.
• Pentru noroc și prosperitate, așază un fir de busuioc pe masa de Crăciun.
• Copiii născuți de Crăciun sunt norocoși.
• Dacă faci baie în ziua de Crăciun, vei rămâne curat tot anul.
• Dacă aşezi o nucă şi un bănuţ de argint în apa cu care te speli pe faţă în dimineața zilei de Crăciun, se spune că vei avea noroc tot anul şi vei fi sănătos.
• Dacă bate vântul de Crăciun, se anunţă ghinion.
• Dacă bradul a luat foc, se anunță ghinion întregul an următor.
• Pentru a alunga farmecele și duhurile rele, se așază căței de usturoi pe masă și la ferestre, iar în multe sate românești se obișnuiește să se ungă cu usturoi vitele și grajdurile.
• Dacă ai vărsat vin pe masă, ai dat de pomană sau ai răsturnat cutia cu chibrituri, vei avea noroc.
• Dacă în ziua de Crăciun ninge, se zice că în ziua de Paște va fi vreme frumoasă. Totodată, dacă cerul este senin, anul ce urmează va fi unul roditor.
• Nu se dă de împrumut și se ia înapoi ce s-a împrumutat.
• Se spune că nu e bine să te bați, nici măcar în glumă că te umpli de bube în timpul anului.
• Nu se bea rachiu, considerându-se băutura Diavolului. 

Simboluri Crăciun

În perioada Crăciunului putem observa câteva elemente nelipsite specifice acestei Sărbători, devenite cu timpul simboluri. Acestea contribuie la crearea unei atmosfere de căldură, liniște și bucurie, Crăciunul fiind, cu siguranță, cea mai iubită sărbătoare din an.  

Moș Crăciun

Dincolo de semnificația religioasă a sărbătorii, Crăciunul reprezintă și o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colinde, împodobitul bradului și, bineînțeles, Moș Crăciun.  Copii din întreaga lume așteaptă an de an darurile de la Moșu’, îi scriu acestuia scrisori din timp și stau cu sufletul la gură până în dimineața zilei de Crăciun să vadă ce au primit sub brad.

Bradul de Crăciun

Simbol al vieții veșnice, se spune despre brad că este un pom al vieții datorită faptului că el rămâne verde tot timpul, simbolizându-l, astfel, pe Hristos, veșnic viu. Prin forma sa triunghiulară, bradul reprezintă Sfânta Treime, iar podoabele cu care este împodobit semnifică bogăția și cunoașterea, asemeni pomului sacru din Grădina Edenului, în care se găseau merele - fructele cunoașterii. Luminițele de pe brad simbolizează stelele și lumina veșnică, iar steaua din vârf reprezintă Steaua din Bethlehem care i-a condus pe cei 3 magi la iesle.

Cadourile de Crăciun

Darurile pe care le primim de Crăciun au două semnificații: pe de o parte, simbolizează actul de iubire reprezentat de sosirea lui Iisus pe Pământ din darul lui Dumnezeu și, pe de altă parte, sunt asociate cu actele de binefacere realizate de Sfântul Nicolae în secolul al III-lea.

Acadelele în formă de baston

Acadelele-baston sunt bomboanele tradiționale de Crăciun. Se pare că, la sfârșitul anilor 1800,  un cofetar din Indiana a vrut să exprime semnificația Crăciunului cu ajutorul unei acadele. Așadar, i-a venit ideea de a îndoi una dintre acadelele sale albe sub forma unui baston. Inițial, bastonul de acadea a fost alb - simbolizând puritatea și natura lipsită de păcate a lui Iisus Hristos. Ulterior, a adăugat cele trei dungi roșii care reflectă durerea lui Iisus suferită pe cruce, înainte de moarte.  Privit cu cârja în sus, bastonul arată ca un toiag ciobănesc, Iisus fiind Păstorul oamenilor. Privit cu cârja în jos, arată exact ca litera J, ce simbolizează prima literă din numele lui Iisus (Jesus, varianta în engleză).

Tăierea porcului

Ritualul sacrificării porcului în preajma sărbătorilor Crăciunului aminteşte de jertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) în perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul. Prin acest sacrificiu, odată cu încheierea anului, o nouă viaţă se naşte, aceea a noului an. Element tradițional care a rămas din timpul dacilor, aceștia sacrificau un porc în perioada solstițiului de iarnă (22 decembrie) pentru a crește forțele soarelui, crezând că, în acest fel, ziua va începe să crească.

În tradiţia populară, ziua de 20 decembrie este cunoscută şi sub numele de „Ignatul porcilor”, când mulţi români, mai ales din mediul rural, sacrifică porcul pentru masa de Crăciun şi celelalte sărbători care urmează până la Sfântul Ion.

Pomana porcului

După tranşarea şi sortarea cărnii de porc, gospodina casei pregăteşte o masă, numită tradiţional „pomana porcului”, pentru toţi oamenii care au ajutat la tăierea porcului. Astfel, într-un ceaun mare, de tuci, se prăjeşte carne din porcul proaspăt sacrificat, tăiată din toate părţile porcului: muşchi, ficat, slănină, coastă. Friptura este însoțită și de  o mămăligă mare așezată în mijlocul mesei alături de un castron cu murături. De obicei, masa se aşază în curte, în faţa casei, se mănâncă în picioare şi, alături de mâncare, se bea ţuică fiartă.

Deși Ignatul cade întotdeauna în plin post al Crăciunului, se pare că uneori obiceiurile şi tradiţiile sunt atât de puternic înrădăcinate încât nu pot fi oprite nici chiar de regulile foarte stricte impuse de Biserică.

Vâscul

Vâscul de Crăciun era privit ca o plantă sacră, care poate aduce prosperitate și noroc oricărei gospodării care respectă tradițiile. În România, oamenii își pun vâscul în casă, deasupra ușii de la intrare, atât de Crăciun cât și de Anul Nou. Astfel, ei cred că vor fi feriți de boli, ocrotiți de îngeri și prosperi anul următor.

Semnificația bradului de Crăciun și obiceiul împodobirii

Principalul motiv pentru care bradul a fost ales ca simbol al Crăciunului este acela că, spre deosebire de alți copaci, acesta rămâne verde și iarna și are o formă foarte frumoasă. În același timp, bradul este asociat cu dragostea, bucuria, împlinirea, viața și magia.

Obiceiul ornării bradului apare pentru prima dată într-un document vechi din anul 1510. Acesta vorbea despre un brad împodobit cu mere roșii la Riga, în Lituania. Totodată, la Strasbourg în 1605 a fost înălțat pentru prima dată un brad cu mere roșii într-o piață publică. 

În România, bradul de Crăciun a fost împodobit pentru prima dată în palatul regelui Carol I de Hohenzollern, în anul 1866, iar de atunci românii au preluat această tradiție.

Inițial, bradul de Crăciun era împodobit cu fructe, flori de hârtie sau biscuiți. Ulterior, au apărut diferite ornamente precum globulețele de sticlă, beteala, bomboanele de ciocolată, instalațiile luminoase, etc. În vârful bradului de Crăciun există obiceiul să se așeze o stea, precum steaua care i-a călăuzit pe magi până la Bethlehem. Steaua este simbol al norocului și împlinirii dorințelor.

Realizate tot din brad, creștinii ornează și coronițele de Crăciun pe care le agață deasupra ușii de la intrarea în casă, simbolizând sănătatea, norocul și veșnicia dragostei.

Decorarea bradului este una dintre cele mai iubite tradiții din sezonul rece, tradiție pe care ne place să o îndeplinim alături de familie.  Deși mulți dintre noi nu mai respectă acest obicei, bradul ar trebui împodobit în Ajunul Crăciunului, anume în seara de 24 decembrie. 

Legenda lui Moș Crăciun

Fără îndoială, Moș Crăciun este cel mai iubit personaj din perioada sărbătorilor de iarnă. Circulă foarte multe legende legate de Moș Crăciun, câteva dintre acestea fiind relatate în acest capitol.

Legenda lui Moș Crăciun transformat de Maica Domnului în sfânt

“În noaptea în care a intrat în travaliu, Fecioara Maria a bătut la prima uşă ce i-a ieşit în cale, pentru a cere ajutor. I-a răspuns Crăciuniţa, soţia lui Moş Crăciun, care, ştiind de frica lui, a trimis-o în grajd şi a ajutat-o să-l aducă pe lume pe Iisus. Când a aflat ce s-a întâmplat fără ştirea lui, Moş Crăciun s-a răzbunat pe Crăciuniţa şi i-a tăiat mâinile, drept pedeapsă. Însă, Maica Domnului i le lipeşte la loc, chiar în faţa lui Crăciun, care află, cu această ocazie, cine este Fecioara Maria. De bucurie că nevasta sa a scăpat nevătămată de pedeapsa lui necugetată, Crăciun aprinde din trunchiuri de brad un rug în curtea casei sale și încinge o horă cu toate slugile. După joc, Crăciun, care era cioban la bază, împarte sfintei familii daruri păstoresti: lapte, caș, urdă și smântână. De aici transformarea lui Moș Crăciun într-un sfânt care aduce, în ajunul nașterii lui Iisus, daruri copiilor.”

O altă legendă a lui Moș Crăciun 

O altă legendă foarte cunoscută în legătură cu Moș Crăciun este aceea în care Maica Domnului și Dreptul Iosif au bătut la poarta lui Moș Ajun pentru găzduire. Acesta, pentru că era sărac și nu avea adăpost pentru ei, i-a îndrumat să meargă la Moș Crăciun, fratele său bogat. Din unele povestiri aflăm că atunci când Fecioara Maria trebuia să nască, Crăciun și-a trimis nevasta, Crăciunița, să o moșească. După naștere, el L-a așezat pe Iisus sub un măr și, de bucurie, merele luate din pom le-a dăruit tuturor copiilor care treceau pe acolo. 

Legenda Moșului Sărman 

“Se spune că Moș Crăciun era un bătrân care făcea jucării. Îi plăcea atât de mult acest lucru, încât le făcea pe tot parcursul anului, iar în ziua de Crăciun, el le vindea la târg. Într-o zi, însă, pe drumul de întoarcere spre casă, bătrânul a văzut la fereastră trei copii care nu primiseră nimic în acea zi. Bătrânul a văzut că sunt trişti şi a vrut să le ofere ceva; nu mai avea nicio jucărie la el, pentru că era prima dată când le vânduse pe toate. Şi-a dorit atât de mult să le dea o jucărie şi, printr-o minune, pe fundul sacului a apărut una. În faţa lui a apărut o căprioară rănită. Bătrânul a bandajat-o, iar aceasta, în semn de mulţumire, a făcut să apară renii şi sania. Straiele vechi şi zdrenţuite ale bătrânului s-au schimbat în unele frumoase şi roşii. Aşa a apărut Moş Crăciun.”

Legenda păstorului bătrân și a câinelui său credincios

“La lăsarea serii, bătrânul şi-a dorit să-și găsească un loc în care să poată să stea peste noapte. În acel moment câinele a început să-i vorbească. I-ar fi spus că vede o stea extrem de frumoasă pe cer. Bătrânul a decis să urmeze lumina stelei. La un moment dat, într-un pustiu, el şi câinele au găsit un grajd în care se afla o femeie și Pruncul Ei. Vitele din grajd încercau să-l încălzească pe cel mic. P[storul a învelit femeia și copilul cu blana de oaie pe care o avea pe el. Pentru a nu-i fi frig peste noapte, bătrânul s-a așezat între oi, să se încălzească. Dimineață, el s-a trezit înconjurat de o lumină albă și strălucitoare şi a ajuns în fața lui Dumnezeu. Pentru că i-a oferit Maicii și Pruncului haina lui, Dumnezeu l-a răsplătit și l-a pus să fie cel care aduce bucurii în fiecare an. Aşa a apărut Moș Crăciun.”

Nu transforma această sărbătoare într-un pretext de mâncare, veselie și de afişare a bogăţiei. Nu uita că Dumnezeu este peste tot. Iubirea se dobândeşte exersând şi se sporeşte când o împrăştii, cum spunea părintele Arsenie Boca: "Dumnezeu îl ia pe fiecare în inima Lui. Atunci, cum poţi să urăşti pe cel care stă în inima lui Dumnezeu?"... repetând mereu împreună cu Apostolul: "Dacă dragoste nu e, nimic nu e!".

Nașterea Domnului este o sărbătoare a bucuriei, a comuniunii oamenilor, a bunătății și dărniciei. Este important să întâmpinăm această sărbătoare cu inima deschisă, mulțumiți și împăcați cu sine și cu ceilalți. Cum să fii mai bun? Pentru asta, trebuie să înțelegi sensul profund al iubirii. "Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți" , ne îndeamnă Mântuitorul. Atunci când fericirea celuilalt te bucură și pe tine, înseamnă că ai înțeles despre ce e vorba.  Nu aștepta această sărbătoare nemulțumit, încrâncenat, ai răbdare, privește cu atenție la acțiunile întreprinse de tine în trecut, analizează și învață din greșeli. Străduiește-te mereu să fii mai bun, stabilește-ți niște obiective și fii cumpătat.