Icoana Maicii Domnului Prodromița

Sfânta icoană a Maicii Domnului se află la Schitul Românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos, de la care și-a luat și numele de Prodromița. Este una dintre puținele icoane din lumea ortodoxă numită „Nefăcută-de-mână”, adică pictată în chip minunat. Se spune că portretele zugrăvite pe această icoană sunt identice cu portretele reale ale Fecioarei și Pruncului Iisus așa cum au fost consemnate de martorii oculari contemporani.

Cei care vin să o vadă, spun că Sfânta Față a Maicii Domnului nu rămâne numai într-un fel, ci uneori se întunecă, alteori se îngălbenește, iar la praznicele împărătești, și mai ales la  prăznuirea acestei sfinte icoane, este foarte veselă și voioasă, încât privitorilor li se pare că se uită chiar la adevărata Maica lui Dumnezeu.

Când este prăznuită Icoana Maicii Domnului Prodromița?

Pomenirea sfintei icoane făcătoare de minuni Prodromiţa are loc anual în data de 12 iulie, fiind şi cel de-al doilea hram al Schitului Românesc Prodromu. S-a ales această dată deoarece în data de 13 iulie în calendarul ortodox este sărbătorit Soborul Arhanghelului Gavriil, slujitorul apropiat la Maicii Domnului, prin care se crede că s-a săvârşit şi această minune. 

 

Minunea pictării icoanei

Istoria acestei sfinte icoane începe în anul 1863, în timpul lucrărilor de construire ale Schitului Prodromu din Sfântul Muntele Athos. Cuvioșii Nifon și Nectarie, fondatorii acestui așezământ, căutau un iconar care să zugrăvească pe lemn o icoană a Maicii Domnului cu totul deosebită, așa cum aveau toate mănăstirile de la Sfântul Munte. L-au găsit pe iconarul Iordache Nicolau din Iași, om bătrân și credincios, cu care s-au învoit să zugrăvească icoana după modelul dat de ei. Iconarul trebuia să lucreze la pictură ținând post, adică fără să mănânce sau să bea până la sfârșitul lucrului din fiecare zi.

După ce a terminat de pictat veșmintele și celelalte părți ale icoanei, iconarul a trecut la pictarea Sfintelor Fețe ale Maicii Domnului și Domnului Hristos. Însă nu reușea deloc să le înfățișeze așa cum și-ar fi dorit. Iconarul s-a simțit mâhnit și dezamăgit, motiv pentru care  s-a retras în camera sa și a oprit lucrul la icoană. În dimineața următoare însă, a descoperit icoana desăvârșit pictată, cu fețele luminoase și pline de dumnezeiesc har, fără să înțeleagă cum se petrecuse lucrarea. Minunea aceasta s-a întâmplat în noaptea de 27 spre 28 iunie. (sursa: aici)

Icoana este zugrăvită pe lemn de tei, ea având un metru înălțime și 0.70 metri lățime. Zugravul a lucrat icoana în Mănăstirea Bucium, județul Iași. O caracteristică a acesteia este faptul că icoana, cercetată la microscop, nu prezintă urme de pensulă, acest lucru întărind credința cum că Sfintele Fețe au fost pictate în chip minunat de mână nepământească.

 

Mărturia pictorului Iordache Nicolau

Pictorul Iordache Nicolau a lăsat o mărturie scrisă care se păstrează la Schitul Prodromu, un document datat 29 iunie 1863, care reprezintă mărturia sa privind minunea întâmplată:

“Eu, Iordache Nicolau, zugrav din orașul Iași, am zugrăvit această Sfântă Icoană a Maicii lui Dumnezeu, cu însăși mâna mea, la care a urmat o minune preaslăvită, în modul următor: după ce am isprăvit veșmintele, după meșteșugul zugrăvirei mele, m-am apucat să lucrez Feţele Maicii Domnului și a Domnului nostru Iisus Christos; după ce am dat mâna întâia și a doua, de noapte apucându-mă ca să o zugrăvesc desăvârșit, privind eu la chipuri, cu totul au ieșit dimpotrivă, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meșteșugul; și așa, fiind seară, m-am culcat scârbit, nemâncând nimic în ziua aceea, socotind că a doua zi, sculându‑mă, să mă apuc mai cu dinadinsul.

După ce m-am sculat a doua zi, mai întâi am făcut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugându-mă ca să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi Sfânta ei Icoană, și când m-am dus să mă apuc de lucru – o, preaslăvite minunile Maicii lui Dumnezeu! – s-au aflat chipurile drese desăvârșit precum se vede; și eu văzând această minune, n-am mai adaos a-mi mai pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deși cu greșeală am făcut aceasta, ca să dau lustru la o asemenea minune. Aceasta este povestirea acestei Sfinte Icoane.”

 

Replici ale icoanei Maicii Domnului Prodromiţa

De-a lungul vremii au fost făcute câteva copii ale acestei sfinte icoane, dintre care unele au rămas în Sfântul Munte, iar altele au fost trimise în România.

La noi în ţară, există mai multe copii ale icoanei Maicii Domnului Prodromița, respectiv la:

• Paraclisul „Învierea Domnului“ al Catedralei Mântuirii Neamului, unde este o reproducere fidelă, în mărime naturală, a icoanei făcătoare de minuni de la Sfântul Munte Athos, atât în ceea ce priveşte pictura, cât şi ferecătura ei.
• Mănăstirea de maici cu hramul „Sf. Elisabeta” din Cluj Napoca, icoana fiind adusă în 20 aprilie 2015;
• Mânăstirea ,,Constantin Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, icoana fiind sfinţită de Mitropolitul Ardealului, cu ocazia hramului Mânăstirii, în data de 15 august 2015;
• Biserica „Naşterea Maicii Domnului” din Vatra Dornei. (sursa: aici)

 

Rugăciunea preoților la Icoana Maicii Domnului Prodromița

"Prea Sfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, pururea Fecioară Marie, protectoarea și apărătoarea noastră, cerem a Ta nebiruită apărare. Împărăteasa Cerului și a pământului, ceea ce ai cu dreptate numele de "Prodromița", adică înainte-mergătoare, întărește-ne întru lucrarea faptelor bune și ne du de mână întru Împărăția cea cerească. Povățuiește-ne pe noi, toți drept credincioșii creștini, spre a vedea și veșnic a ne îndulci de mărirea Fiului Tău și Dumnezeul nostru, că Binecuvântată și Prea Proslăvită ești, în vecii vecilor. Amin."

Acatistul Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa

Troparul Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa, glasul 1:

Născătoare de Dumnezeu, pururi Fecioară, sfintei şi dumnezeieştii tale icoane cu dragoste şi cu credinţă închinându-ne, o sărutăm, mulţumind. Căci printr-însa dăruieşti celor credincioşi cu adevărat tămăduiri sufletelor şi trupurilor. Pentru aceasta, grăim către tine: Slavă fecioriei tale, slavă milostivirii tale, slavă purtării tale de grijă, ceea ce eşti una binecuvântată.

Condacul 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ne-ai dăruit nouă icoana în care chipul tău şi al Pruncului tău s-au zugrăvit prin minune dumnezeiască, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Icosul 1

Îngerii şi arhanghelii şi soborul cuvioşilor athoniţi cu mare cinste te-au lăudat, Născătoare de Dumnezeu, şi prooroceşte i-a văzut Cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul. Căci palatele tale de aur, pe care le văzuse în părţile Viglei, au închipuit Schitul Prodromului, care mai apoi în acel loc s-a ridicat. Şi prin venirea icoanei tale făcătoare de minuni Prodromiţa, adică Înaintemergătoarea, ni l-ai arătat grădină a binecuvântărilor tale, pentru care îţi zicem cu mare glas:

Bucură-te, că Prodromiţă eşti cu dreptate numită;

Bucură-te, a schitului înaintemergătoare smerită;

Bucură-te, roadă pe care Sfântul Munte o a cules;

Bucură-te, al Schitului Prodromu chivot ales;

Bucură-te, egumenă care sufletele în obştea ta cu grijă le aduni;

Bucură-te, trâmbiţă care spre trezirea din patimi suni;

Bucură-te, că în icoană te schimbi la faţă, pe privitori uimind;

Bucură-te, că uneori chipul ţi se întunecă, mustrător devenind;

Bucură-te, că icoana strălucitoare la praznicele tale devine;

Bucură-te, că închinătorii credincioşi vie în icoană te văd pe tine;

Bucură-te, că faţa ta cea preafrumoasă ni s-a descoperit;

Bucură-te, că şi chipul Pruncului tău prin minune a fost zugrăvit;

Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

 

Condacul al 2-lea

Vrând stareţul Nifon să dobândească o icoană făcătoare de minuni pentru Schitul românesc Prodromu, a căutat un iconar care să vrea să păzească o rânduială aspră de nevoinţă şi rugăciune când picta, şi, bucurându-se că a aflat un zugrav râvnitor, I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Întristându-se părinţii Nifon şi Nectarie că iconarul nu reuşea să isprăvească de zugrăvit icoana ta, pe neaşteptate au fost chemaţi: „Să trimiteţi degrabă să ia sfânta icoană, care singură s-a zugrăvit, căci lume multă s-a adunat privind la minunea sfintei icoane”. Şi pentru aceasta îţi zicem:

Bucură-te, că iconarul sfintele feţe să le picteze nu a reuşit;

Bucură-te, că osteneala i-ai primit şi nevoinţa i-ai răsplătit;

Bucură-te, că, neterminând să picteze icoana, a aflat-o desăvârşită;

Bucură-te, că de lucrarea ta mintea noastră este covârşită;

Bucură-te, ceea ce n-ai învăţat pe nimeni în ce chip a fost;

Bucură-te, că tainelor tale inimile noastre le faci adăpost;

Bucură-te, că iconarul a scris minunea care s-a întâmplat;

Bucură-te, că mărturia lui până astăzi ni s-a păstrat;

Bucură-te, că de cuvintele sale credincioşii nu s-au îndoit;

Bucură-te, că în casa lui lume multă să ţi se închine a venit;

Bucură-te, lumină, a părintelui Nifon sfântă dorire;

Bucură-te, a nădejdii sale neclintită răsplătire;

Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

 

Condacul al 3-lea

Precum s-a mirat Sfântul Alipie de la Pecerska atunci când în chilia sa a venit îngerul şi a pictat în chip minunat icoana Adormirii Maicii Domnului, aşa s-a mirat şi iconarul Iordache văzând cum chipul Maicii Domnului şi cel al Fiului ei, pe care nu le terminase, fuseseră plinite nu de mână omenească, şi uimindu-se I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Auzind mitropolitul marea minune care se făcuse în Iaşi, a venit cu preoţii să ţi se închine cu evlavie şi a mărturisit: „Cu adevărat, mare dar ne-a dăruit Maica Domnului prin această minunată şi slăvită icoană a sa”, şi pentru aceasta cu mulţumire cântăm ţie:

Bucură-te, că apa cea vie şi fără de moarte o ai revărsat;

Bucură-te, că boierul pentru fiul său care zăcea ţi s-a rugat;

Bucură-te, că bolnavul luând agheasmă s-a vindecat;

Bucură-te, că fiul împreună cu tatăl său ţi s-au închinat;

Bucură-te, că pe lepros l-ai tămăduit când agheasmă a băut;

Bucură-te, că îndată lepra de pe el ca nişte solzi a căzut;

Bucură-te, că omul care avea albeaţă pe ochi vedere a dobândit;

Bucură-te, că şirul tămăduirilor tale nici până astăzi nu s-a oprit;

Bucură-te, că pe cei părăsiţi de doctori din paturi îi ridici;

Bucură-te, că neputinţele noastre cu prisos de har le vindeci;

Bucură-te, luminarea preoţilor şi cinstea ierarhilor;

Bucură-te, că îi înţelepţeşti pe urmaşii apostolilor;

Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

 

Condacul al 4-lea

Neputând părinţii să scrie minunile pe care le auziseră, pentru că erau covârşiţi de credincioşii care le cereau să se roage pentru ei, au mărturisit însă noianul minunilor cu glas de bucurie, şi, pregătindu-se de călătoria spre Sfântul Munte, I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Mult au avut de mers părinţii prodromiţi, dar multe au fost şi minunile tale, Născătoare de Dumnezeu, că în fiecare oraş în care a ajuns icoana poporul a venit să ţi se închine cu credinţă, şi cei care au primit ajutor în nevoile lor au devenit apostoli ai harului tău, cântându-ţi:

Bucură-te, bucuria noastră, nădejde neînfruntată;

Bucură-te, că celor ce te cinstesc le găteşti răsplată;

Bucură-te, că împreună cu icoana ta ai călătorit;

Bucură-te, că la fiecare popas semnele tale au strălucit;

Bucură-te, că după plecarea icoanei ele nu se împuţinau;

Bucură-te, că în minţile oamenilor minunile vii rămâneau;

Bucură-te, că celor trudiţi şi împovăraţi le eşti apărătoare;

Bucură-te, că de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi le eşti îngrăditoare;

Bucură-te, că ai surpat jugul minciunii şi năvălirea diavolilor;

Bucură-te, roabă aleasă a Domnului şi stăpână a tuturor;

Bucură-te, Fecioară, a Împărăţiei cerurilor mireasmă;

Bucură-te, pecete pusă pe a inimilor noastre mahramă;

Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

 

Condacul al 5-lea

S-a mâhnit femeia cea bolnavă că nu putea să meargă să se închine icoanei care izvora tămăduiri, dar Fecioara preaslăvită i s-a arătat în vis, poruncindu-i să se scoale degrabă şi să meargă să ia binecuvântarea mult dorită. Şi, pornind la drum, îndată s-a arătat desăvârşit sănătoasă, pentru care I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Tămăduindu-se femeia cea bolnavă, nu s-a lenevit să meargă să se închine sfintei tale icoane, vrând să mărturisească tuturor că se vindecase. Şi ajungând la icoana ta, a dat mărturie că o văzuse de mai înainte în vis şi a vestit mulţimii cum a dobândit tămăduire, iar preoţii şi credincioşii ţi-au cântat:

Bucură-te, ceea ce credinţa femeii bolnave o ai răsplătit;

Bucură-te, ceea ce de visele înşelătoare ne-ai ferit;

Bucură-te, că prin icoana ta multe şi felurite minuni ai săvârşit;

Bucură-te, că în casa învăţătorului puţin credincios să fie dusă nu ai primit;

Bucură-te, că el de două ori a trimis trăsura după odor, dar părinţii să i-l dea nu au voit;

Bucură-te, că mai potrivit să vină închinătorul la icoană au socotit;

Bucură-te, că a treia oară trimiţând acela trăsura s-a arătat minunea ta;

Bucură-te, că oricât s-au străduit părinţii nu au reuşit să ia icoana;

Bucură-te, că până la trăsură patru oameni să o ducă cu greu au putut;

Bucură-te, că împotrivirea ta s-a cunoscut când tocul icoanei s-a desfăcut;

Bucură-te, că de la zgomotul mare oamenii şi caii s-au înspăimântat;

Bucură-te, că l-ai smerit pe învăţătorul care avea cugetul de necredinţă întunecat;

Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

 

Condacul al 6-lea

În Biserica Sfinţilor Împăraţi din Galaţi, zugravul care nu credea că icoana a fost pictată prin minune dumnezeiască a început a-i batjocori pe creştinii care nu se îndoiau de aceasta, dar s-a îngrozit când a văzut-o pe Maica Domnului privindu-l cu asprime din icoană, şi, pocăindu-se, I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Nimeni să nu se îndoiască, nimeni să nu fie necredincios minunii dumnezeieşti, ca să nu îşi agonisească osândă, ci toţi să îi cânte cu veselie Maicii lui Dumnezeu, nădăjduind că vor primi luminarea minţii şi întărire în credinţă:

Bucură-te, că risipind tu cursele diavoleşti agonisim folos;

Bucură-te, că nu ai răbdat hulele zugravului necredincios;

Bucură-te, că prin schimbarea feţei tale din icoană l-ai mustrat;

Bucură-te, că pricepându-şi greşeala minunile tale le-a trâmbiţat;

Bucură-te, că nu i-ai îngăduit să semene îndoiala în popor;

Bucură-te, că ai venit în apărarea credincioşilor;

Bucură-te, că din îndreptarea sa şi alţii s-au folosit;

Bucură-te, că nu pierderea, ci înţelepţirea lui ai dorit;

Bucură-te, a hulitorilor chemare la pocăinţă;

Bucură-te, a binecredincioşilor slăvită biruinţă;

Bucură-te, că celor ispitiţi de necredinţă le ajuţi;

Bucură-te, că cei ce vestesc minunile tale îţi sunt bineplăcuţi;

Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

 

Condacul al 7-lea

Pentru a lua averea hangiului răposat, sluga cea vicleană a încercat să o omoare pe văduva evreică, şi i-a pregătit spânzurătoarea, dar femeia şi-a adus aminte de vestea minunilor Prodromiţei şi rugându-se a făgăduit că, dacă va rămâne în viaţă, se va boteza împreună cu toţi cei din casa ei, şi Îi va zice lui Dumnezeu cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Pregătind laţul pentru femeie, fără să vrea sluga cea netrebnică s-a spânzurat pe sine, iar evreica a văzut lucrarea Maicii Domnului şi a crezut cu toţi cei din casa ei, făcându-se pildă pentru toţi cei din neamul evreiesc, pentru păgâni şi pentru necredincioşi. Şi prin Sfântul Botez a intrat în Biserica lui Hristos, iar pentru aceasta noi te lăudăm pe tine, care eşti nădejdea celor deznădăjduiţi:

Bucură-te, că vestea minunilor tale şi printre evrei s-a răspândit;

Bucură-te, că la necaz văduva hangiului de ele şi-a amintit;

Bucură-te, că ai primit rugăciunea ei deznădăjduită;

Bucură-te, că ai vrut să lepede credinţa ei cea greşită;

Bucură-te, că viaţa i-ai salvat în ceasul de pe urmă;

Bucură-te, că prin tine a intrat în a Bunului Păstor turmă;

Bucură-te, că împreună cu copiii ei a primit botezul;

Bucură-te, că datorită ţie peste casa ei a strălucit harul;

Bucură-te, că dreapta credinţă prin tine se întăreşte;

Bucură-te, că gura păgânilor care nu se închină icoanei tale amuţeşte;

Bucură-te, spre Biserica lui Hristos far călăuzitor;

Bucură-te, ceea ce calci şerpii rătăcirilor şi eresurilor;

Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

 

Condacul al 8-lea

Din rânduială dumnezeiască a venit icoana la Schitul românesc Prodromu, pentru că domnitorul voia să păstreze icoana în ţara în care s-a făcut minunea, dar Maica Domnului a adus-o în grădina ei duhovnicească, ferindu-i pe părinţi de ispitele drumului, şi ei I-au cântat Celui ce îi păzise în călătorie: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Ai binecuvântat prin venirea ta schitul athonit şi, aşezând-o pe ea nu departe de icoana făcătoare de minuni a Sfântului Botezător, i-ai acoperit cu sfântul tău acoperământ pe toţi cei ce au venit să se închine ţie, monahi, preoţi, ierarhi şi mireni de toate neamurile, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, că schitul românesc l-ai umplut de binecuvântare;

Bucură-te, că obştile athonite cinstesc icoanele tale de minuni făcătoare;

Bucură-te, că din numele date icoanelor tale cunoaştem lucrarea lor;

Bucură-te, că prin icoana Portăriţa eşti Poartă a mănăstirii ivirilor;

Bucură-te, că icoana Dulcea sărutare e cununa Filotheiului;

Bucură-te, că eşti Călăuzitoarea obştii Xenofontului;

Bucură-te, Împărăteasa tuturor, lauda Vatopedului;

Bucură-te, grabnică ajutătoare a închinătorilor Dochiarului;

Bucură-te, că în icoana de la Hilandar semnul milostivirii tale e vădit;

Bucură-te, a Marii Lavre podoabă, că Sfântul Ioan Cucuzel glasul ţi l-a auzit;

Bucură-te, că în faţa icoanei ţi-au cerut ajutor stareţii Pantocratorului;

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, comoară a Prodromului;

Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

 

Condacul al 9-lea

Zăcând de trei săptămâni topit de boală şi nemâncat, ca dintr-un somn s-a trezit schimonahul Inochentie când icoana Prodromiţa a fost adusă în schit şi, cerând să fie dus în faţa ei, s-a rugat cu zdrobire de inimă, cântându-I Domnului: Aliluia!

Icosul al 9-lea

„Maica lui Dumnezeu, dacă îmi este de folos să mai trăiesc, însănătoşeşte-mă, iar dacă nu, fie voia ta”, s-a rugat părintele Inochentie şi, întorcându-se cu bucurie la chilia sa, după un ceas a trecut la cele veşnice. Şi noi, învăţându-ne de la el să ne punem toată nădejdea în Dumnezeu şi în puterea rugăciunilor tale, îţi zicem cu umilinţă:

Bucură-te, că schimnicului i-ai ascultat cererile;

Bucură-te, că degrabă i-au încetat suferinţele;

Bucură-te, că plin de bucurie Sfintele Taine a primit;

Bucură-te, că având sufletul împăcat s-a săvârşit;

Bucură-te, că voia noastră să o lepădăm ne-ai învăţat;

Bucură-te, că evlavioşii tăi robi au sfârşit binecuvântat;

Bucură-te, că prin tine de moartea năprasnică suntem feriţi;

Bucură-te, că pe tine te-au cinstit părinţii întru Domnul adormiţi;

Bucură-te, că dascăl al cugetării la moarte pe tine te dobândim;

Bucură-te, că, pregătindu-ne de moarte, în Domnul Hristos trăim;

Bucură-te, a cărţilor Cuvioşilor Părinţi tainică tâlcuire;

Bucură-te, a treptelor căii împărăteşti propovăduire;

Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

 

Condacul al 10-lea

Crezând minţii sale şi lepădând ascultarea, monahul Serghie a căzut în înşelare, iar prin arătarea drăcească s-a îmbolnăvit, zăcând ca un mort, şi abia după trei zile s-a sculat, slăbit fiind şi rămânând fără auz. Dar, aducându-l părinţii la icoana făcătoare de minuni, îndată s-a tămăduit de surzenie, şi atunci toată obştea I-a cântat Domnului într-un glas: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Ascultătoare a Fiului tău ai fost, Născătoare de Dumnezeu, şi pe calea smereniei i-ai călăuzit pe monahi, cerându-le ascultare de povăţuitorii lor. Izbăveşte-i de înşelări şi de ispite pe monahii şi pe mirenii iubitori de nevoinţă, ca să îţi cânte ţie aşa:

Bucură-te, că părinţii au nădăjduit că monahul Serghie va fi tămăduit;

Bucură-te, că de surzenie l-ai scăpat şi de mândrie l-ai izbăvit;

Bucură-te, că, pătimind el pentru mândria sa, nu l-ai lepădat de la faţa ta;

Bucură-te, că, ridicându-se din iadul înşelării, şi-a înţeles greşeala;

Bucură-te, că din suferinţe a înţeles osânda neascultării;

Bucură-te, învăţătoare a ascultării şi Maică a îndurării;

Bucură-te, a celor apăsaţi de ispitele pierzătorului de suflete alinare;

Bucură-te, a celor legaţi de lanţurile diavolului dezlegare;

Bucură-te, că meşterul care se îndrăcise a fost izbăvit de duhul care îl muncea;

Bucură-te, că în faţa icoanei tale i s-au citit rugăciuni şi el a simţit mijlocirea ta;

Bucură-te, că pe Cuviosul Nectarie protopsaltul din ghearele diavolului l-ai scăpat;

Bucură-te, că văzându-te cel numit privighetoarea Muntelui Athos ţi s-a închinat;

Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

 

Condacul al 11-lea

Mergând părinţii să prindă peşte pentru praznicul icoanei Maicii lui Dumnezeu, unul din ei a zis cu îndrăzneală: „Dacă icoana aceasta s-a zugrăvit prin minune, apoi să facă să se prindă peşte pentru sărbătoarea ei”, dar văzând mulţimea peştilor prinşi în mreje, a lepădat îndoiala şi I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Credem mijlocirii tale, Maică Sfântă, că aşa cum ai purtat de grijă praznicului tău, la fel porţi de grijă şi acum, dând cele de trebuinţă nu numai monahilor, ci şi mirenilor care se roagă ţie cu credinţă:

Bucură-te, că peştii de la praznic milostivirea ta au vădit;

Bucură-te, că mulţimea darurilor tale o au închipuit;

Bucură-te, a flămânzilor îndestulătoare;

Bucură-te, a lipsurilor noastre curmare;

Bucură-te, mângâiere a celor aflaţi în nevoi;

Bucură-te, îmbrăcăminte şi acoperământ celor goi;

Bucură-te, cunună a celor care duc crucea necazurilor;

Bucură-te, încurajare a celor aflaţi la capătul puterilor;

Bucură-te, că ne înveţi să rânduim toate cu chibzuinţă;

Bucură-te, că sărmanilor le dai cele de trebuinţă;

Bucură-te, iconoamă a schiturilor şi a mănăstirilor;

Bucură-te, chivernisitoare a caselor creştinilor;

Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

 

Condacul al 12-lea

Pictându-se în schitul prodromiţilor o icoană după izvodul celei minunate, a fost aşezată cu mare cinste într-o biserică de lemn, şi nu s-a stricat când o mână blestemată a dat foc bisericii. Şi, după ce focul mistuise totul, creştinii au găsit icoana nestricată sub un morman de jar, de care minune uimindu-se, I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Nu numai icoana Prodromiţei a primit dumnezeiesc dar, ci şi cele făcute după izvodul ei, spre bucuria credincioşilor. Şi vestea despre ele s-a răspândit în lumea întreagă, şi chiar în casele creştinilor au fost aşezate cu evlavie icoanele Maicii Domnului, căreia mulţimile îi aduc laude ca acestea:

Bucură-te, binecuvântată Maică a dreptcredincioşilor;

Bucură-te, că minunile le însemnezi pe tablele inimilor;

Bucură-te, predanie scumpă a rugăciunii şi nevoinţei;

Bucură-te, praznic neîncetat, candelă nestinsă a credinţei;

Bucură-te, a celor ce aleargă la tine nădejde neruşinată;

Bucură-te, ceresc omofor şi milostivire neîmpuţinată;

Bucură-te, frumuseţe de nespus şi a sufletului dulceaţă;

Bucură-te, rug aprins care încălzeşti inimile de gheaţă;

Bucură-te, pridvor al Împărăţiei cereşti;

Bucură-te, scară a darurilor dumnezeieşti;

Bucură-te, pregustare a bucuriilor mult râvnite;

Bucură-te, Împărăteasă a bisericilor athonite;

Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

 

Condacul al 13-lea

O, Maică Preacurată, ocroteşte-i pe toţi cei care cu cununi de laudă împodobesc icoana ta, prodromiţilor arată-le calea mântuirii, pe închinători acoperă-i cu harul tău, pe cei care din locuri îndepărtate aleargă spre icoană ajută-i şi casa lor fereşte-o de relele întâmplări, ca să Îi cânte împreună cu tine Dumnezeului celui Viu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

 

Apoi se zice Icosul 1: Îngerii şi arhanghelii şi soborul cuvioşilor athoniţi…, Condacul 1: Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri…,

Icosul 1

Îngerii şi arhanghelii şi soborul cuvioşilor athoniţi cu mare cinste te-au lăudat, Născătoare de Dumnezeu, şi prooroceşte i-a văzut Cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul. Căci palatele tale de aur, pe care le văzuse în părţile Viglei, au închipuit Schitul Prodromului, care mai apoi în acel loc s-a ridicat. Şi prin venirea icoanei tale făcătoare de minuni Prodromiţa, adică Înaintemergătoarea, ni l-ai arătat grădină a binecuvântărilor tale, pentru care îţi zicem cu mare glas:

Bucură-te, că Prodromiţă eşti cu dreptate numită;

Bucură-te, a schitului înaintemergătoare smerită;

Bucură-te, roadă pe care Sfântul Munte o a cules;

Bucură-te, al Schitului Prodromu chivot ales;

Bucură-te, egumenă care sufletele în obştea ta cu grijă le aduni;

Bucură-te, trâmbiţă care spre trezirea din patimi suni;

Bucură-te, că în icoană te schimbi la faţă, pe privitori uimind;

Bucură-te, că uneori chipul ţi se întunecă, mustrător devenind;

Bucură-te, că icoana strălucitoare la praznicele tale devine;

Bucură-te, că închinătorii credincioşi vie în icoană te văd pe tine;

Bucură-te, că faţa ta cea preafrumoasă ni s-a descoperit;

Bucură-te, că şi chipul Pruncului tău prin minune a fost zugrăvit;

Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

 

Condacul 1

 

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ne-ai dăruit nouă icoana în care chipul tău şi al Pruncului tău s-au zugrăvit prin minune dumnezeiască, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

 

şi această

Rugăciune către Icoana Maicii Domnului Prodromiţa

“O, Fecioară Preamărită, înfrumuseţarea prodromiţilor şi lauda închinătorilor, tu i-ai spus Sfântului Petru Athonitul că „Muntele Athosului l-am ales, din toate părţile pământului, şi am hotărât să îl afierosesc spre a fi îndestulată locuinţă monahilor şi pustnicilor”, şi în acest munte ai voit a aduce icoana ta. O, împăcare a noastră cu Dumnezeu, care ne-ai dăruit noul praznic de minuni izvorâtor al icoanei tale, nimeni n-a pierit din cei ce aveau spre tine nădejdea bunei credinţe. Tu, care împleteşti cununi după vrednicie celor ce te laudă şi dăruieşti cererile tuturor celor ce te cinstesc după cuviinţă, din negura patimilor mântuieşte-ne, curăţind necurăţia noastră. Neadormita noastră păzitoare, care degrabă îi întâmpini pe cei ce te cheamă, dat-ai robilor tăi chipul feţei tale cel preacinstit şi cu totul luminos, pe care îl sărutăm mulţumind şi cu dragoste şi credinţă închinându-i-ne. Arată-ţi milele tale, Născătoare de Dumnezeu, primind cererile de folos ale robilor tăi. Depărtează de la noi norul patimilor şi al ispitelor, izbăveşte-ne de toată vătămarea trupească şi sufletească şi fii mijlocitoare a mântuirii noastre. Ajută-i pe cei ce cu dragoste se închină chipului tău nefăcut de mână omenească, ca să cinstească înfricoşatele minuni, semnele mai presus de fire ale icoanei tale.

O, pavăză tare a clerului bisericesc şi sprijin al celor din cinul monahicesc, miluieşte şi mântuieşte cu rugăciunile tale pe ortodocşii arhierei, preoţi şi diaconi, pe toţi monahii şi pe tot poporul drept-credincios care ţi se închină. Ocroteşte obştea părinţilor prodromiţi şi pe toţi închinătorii care aleargă la icoana ta făcătoare de minuni. Caută spre noi cu milostivirea ta şi cu rugăciunea ta învredniceşte-i pe toţi creştinii să vieţuiască cu Hristos şi în lăcaşurile cereşti să se desfăteze. Cercetează-ne, Maică iubitoare de fii, pe noi, robii tăi, cu darul tău şi dăruieşte celor neputincioşi tămăduire şi sănătate desăvârşită, linişte celor înviforaţi şi mântuire tuturor, în vecii vecilor. Amin.”

 

Şi se face otpustul.

 

Dacă apreciezi acest articol, lasă-ne comentariul tău mai jos. 

Adauga un comentariu

Trimite comentariul tau