Cele 10 Porunci - Decalogul

Cele 10 porunci sau Decalogul reprezintă ghidul pe care este bine să îl folosim pentru a ne găsi calea spre Dumnezeu și o viață dreaptă. Acestea reprezintă un îndreptar al omului în societate, în vederea mântuirii. 

Poruncile sunt expresia sufletului și caracterului lui Dumnezeu; ele ne arată atât ceea ce dorește Dumnezeu, cât și cum este El și ceea ce contează pentru El. Deși unii cred că aceste porunci au fost menite unui anumit grup de oameni și valabile doar pentru o perioadă anume, cele zece porunci se adresează de fapt tuturor creștinilor, îndrumându-le comportamentul acestora și transmițându-le ceea ce e bine și ce e rău.

Află care sunt cele zece porunci și ce semnificație are fiecare.

Istoria celor zece porunci

Conform legendei biblice, cele 10 Porunci ale Domnului, pe care le găsim în Testament, au fost scrise iniţial pe două plăci de piatră, care i-au fost înmânate lui Moise pe Muntele Sinai, de însuși Dumnezeu. În total, pe aceste plăci, erau gravate Zece Porunci. Deoarece Moise este cel ce a predat poporului Legile, acestea mai sunt numite şi „Legile lui Moise”.

Nu se cunosc exact nici forma, nici dimensiunile tablelor şi nici cum arătau Cele Zece Porunci inscripţionate pe pietre. Conform legendelor iudaice, tablele aveau forme de cuburi, lungimea laturii fiecăruia măsurând un cot. Fiecare dintre cuburi aveau câte o gaură în formă de cilindru, iar inscripţiile erau făcute pe toate suprafeţele — interne şi externe — în limba ebraică veche şi în asiriană. În tradiţia creştină, tablele sunt redate în formă de plăci alungite din piatră sau în formă de două pagini de carte deschisă, ale căror colţuri de sus sunt rotunjite. De asemenea, nu există niciun fel de mărturie în ce ordine erau scrise Poruncile pe aceste table. Nu se poate afirma cu siguranţă că cinci porunci erau pe o tablă şi alte cinci pe alta. (text preluat de: aici).

Porunca 1

“Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!”

Aceasta poruncă ne învață că Dumnezeul cel din ceruri este adevăratul și singurul Dumnezeu, căruia trebuie să ne închinăm, rugăm și în care să credem cu tărie.

Porunca 2

“Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a niciunui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujeşti.”

Porunca a doua ne învață că un creștin nu trebuie să se închine la idoli, iar acest lucru înseamnă atât închinarea la zei mincinoși, cât și lăcomia la bani, mâncare, haine, și alte lucruri care îl fac pe om robul lor.

Porunca 3

“Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui.”

Atunci când rostești numele lui Dumnezeu, este important să îi acorzi cinstea cuvenită. Ce înseamnă să iei numele Domnului în deșert? Înseamnă să te porți necuviincios în biserică, să nu cinstești lucrurile sfinte, să înjuri sau să blestemi, să faci un jurământ mincinos.

Porunca 4

“Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale, iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi niciun lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine.”

Această poruncă ne învață două lucruri, și anume: creștinul este dator să muncească în timpul celor șase zile ale săptămânii și trebuie să sărbătorească ziua a șaptea, ca zi de odihnă, închinată Domnului.

Porunca 5

“Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.”

Dintre oameni, mai întâi trebuie să îți iubești părinții, care ne-au născut și ne-au crescut și, ca atare, după Dumnezeu, sunt binefăcătorii noștri cei mai mari, în viața pământească. 

Porunca 6

“Să nu ucizi!”

Păstrarea și îngrijirea vieții este o datorie și un drept al fiecărui credincios. deoarece viața pământească este cel mai mare bun al omului și temelia tuturor celorlalte bunuri de care se poate învrednici cineva pe pământ. Uciderea este păcatul cel mai mare pe care-l poate săvârși cineva față de aproapele și față de sine însuși.

Porunca 7

“Să nu fii desfrânat!”

Prin această poruncă sunt oprite toate cugetele și dorințele necurate, toate cuvintele și faptele necuviincioase de care creștinul trebuie să se rușineze înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Dragostea dintre soț și soție trebuie să fie una curată asemenea dragostei dintre Hristos și Biserică. Orice abatere de la această dragoste curată, fie și numai cu gândul, înseamnă o călcare a poruncii a șaptea (Matei 5, 28).

Porunca 8

“Să nu furi!”

Să iei sau să îți însușești pe nedrept niște bunuri străine, este păcat. De asemenea, prădarea, înșelăciunea, cămătăria, cerșetoria când ești capabil de muncă, neîntoarcerea lucrului luat cu împrumut, toate acestea sunt considerate furturi, respectiv păcate foarte grele. Datoria creștinului este să-și câștige cele necesare numai prin muncă cinstită și nicidecum să-și însușească pe nedrept lucrurile străine.

Porunca 9

“Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău!”

Să minți sau să ascunzi adevărul în mod voit cu scopul de a face rău aproapelui tău constituie un păcat grav. Mărturia mincinoasă, viclenia, prefăcătoria, lingușirea, calomnia sunt păcate foarte grele. Minciuna este lucrul diavolului, care printr-o minciună i-a făcut pe cei dintâi oameni să calce porunca lui Dumnezeu și de atunci îndeamnă mereu la acest păcat. De aceea, în Sfânta Scriptură diavolul este numit: "Tatăl minciunii" (Ioan 8, 44). (sursa: aici)

Porunca 10

“Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui şi niciunul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău!” (Ieșire 20, 2-17)

Creștinul este dator să se curățească de poftele rele, să lupte împotriva lor prin rugăciune, post și prin împărtășirea cu Sfintele Taine. Nu este de ajuns numai să nu furăm lucrul aproapelui, dar nici nu ne este îngăduit să-l dorim și să-l poftim în sufletul nostru, fiindcă pofta naște păcatul.

Care este rolul principal al celor 10 porunci?

În Evanghelia după Matei, Iisus este întrebat care este cea mai mare poruncă, iar El răspunde: “Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.” Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei 22:36-40).

La o analiză mai amănunțită a poruncilor, constatăm că primele patru fac referire la iubirea faţă de Dumnezeu, iar următoarele șase vizează iubirea semenilor. Așadar, toate poruncile cad sub incidenţa „celei mai mari dintre porunci”, de a-L iubi pe Dumnezeu și de a-i iubi pe oameni, și arată că Dumnezeu este interesat de relaţiile noastre. (sursa: aici)

Dacă simți nevoia să vorbești cu un preot sau cu duhovnicul tău, dacă sunt păcate pe care le-ai înfăptuit și vrei să îți fie iertate, spovedania este calea către mărturisirea păcatelor. Citește articolele Spovedania, împărtășania și lumina la capătul vieții sau Sfânta Spovedanie - Rugăciuni înainte și după Spovedanie pentru a afla cum te poți spovedi, precum și ce rugăciuni poți rosti pentru iertarea păcatelor.

Dacă ți-a plăcut acest articol, lasă-ne comentariul tău mai jos.