Ce sunt moaștele și care este istoria lor?

Biserica și credincioșii au încrederea că prin cinstirea și atingerea moaștelor sfinților, prin rugăciunile pe care le adresează stând lângă acestea, se înfăptuiesc vindecări și alte minuni. Explicația pe care Biserica ne-o oferă asupra acestui fapt stă în legătura duhovnicească existentă între credincioșii și sfinții respectivi. Cu adevărat sfinte sunt moaștele acelor sfinți care au fost canonizați de Biserică și care s-au dovedit făcătoare de minuni.

Prezența binecuvântată a sfinților se manifestă în Biserică nu numai prin imaginile lor sacre, cunoscute din icoane, ci și prin sfintele lor moaște, rămășițele pământești ale petrecerii lor duhovnicești în această lume.

Mulți se întreabă ce sunt moaștele și care este explicația care stă în spatele venerării lor de atât de mulți credincioși. Află în continuare ce reprezintă moaștele, un scurt istoric despre acestea precum și lista cu cele mai importante sfinte moaște existente în România și care sunt cele mai renumite pelerinaje.

Ce sunt moaștele și care este semnificația lor?

Părintele Cleopa Ilie, arhimandrit și stareț la Mănăstirea Sihăstria în perioada 1964-1998, într-un eseu dedicat sfintelor moaşte, denumit „Despre cinstirea sfintelor moaşte”, a dat definiția moaștelor și a explicat importanţa osemintelor care au aparţinut sfinţilor: “Sfintele moaşte sunt rămăşiţele pământeşti făcătoare de minuni, ale unora dintre sfinţi. Noi le cinstim ca pe nişte obiecte în care Dumnezeu îşi arată puterea minunată a harului Său. Cât au fost pe pământ, sfinţii au avut în ei harul Duhului Sfânt într-o măsură foarte mare, făcând – prin el – adeseori minuni, harul acesta avându-l în sufletele lor şi în viaţa cerească la care s-au dus, într-o măsură mai mare. Dar precum sfântul poate sta în legătură cu oamenii care se roagă lui, ajutându-i în chip minunat, cu atât mai mult păstrează el însuşi o anumită legătură cu trupul său, care a fost şi el lăcaşul Duhului Sfânt”. (vezi sursa: aici)

Cuvântul românesc “moaște” provine din cuvântul slavon mošti (cf. bulgară мощи, pronunțat: [moști]) și se folosește mai ales în limbajul religios și doar la plural. Este sinonim cu cuvântul “relicvă”, la plural relicve, care este un împrumut din francez relique, la plural reliques, „rămășițe”; acesta, la rândul său, provine din limba latină: reliquiae[1], „rămășițe”, „resturi”.

Moaștele pot reprezenta schelete întregi, dar, de cele mai multe ori, constau în părți distincte ca oase, păr sau dinți. Părți din îmbrăcămintea purtată de sfântul decedat sunt considerate, de asemenea, ca fiind moaște.

Istoria moaștelor

Încă din primele secole ale mileniului I, moaștele au jucat un rol important în ritualurile creștine. Venerarea acestora este respinsă de majoritatea creștinilor protestanți, precum și a altor secte desprinse din creștinism (ca Martorii lui Iehova), dar ele joacă un rol important în creștinătatea catolică și ortodoxă.

Cea mai timpurie datare despre venerarea moaștelor apare într-o lucrare datată în jurul anului 150 d.Hr. și intitulată „Martiriul lui Policarp”, în care se vorbește despre moartea Sf. Policarp, cel despre care se crede că l-ar fi cunoscut pe apostolul Ioan din Biblie. (sursa: aici)

Sf. Ieronim (347-420), mare teolog creștin, explica de ce sunt venerate moaștele: “Prin venerarea moaștelor acelor martiri creștini, noi îl venerăm pe El, Creatorul, pentru care acei creștini și-au dat viața”.

De cele mai multe ori descoperirea sfintelor moaște se făcea prin viziuni şi arătări ale duhurilor drepţilor. În urma dezgropării se constata că ele sunt neputrezite, izvorâtoare de bună mireasmă, uneori de mir și vindecătoare de boli sau izgonitoare de demoni. Totodată, întrucât de timpuriu bisericile se zideau mai ales pe mormintele martirilor, se împărţeau sfinte moaşte la toate bisericile spre a fi zidite în altarele lor. Plecând de la această tradiţie, s-a impus rânduiala ca la temelia ridicării unei biserici să se aşeze sfinte moaşte.

În centrele monahale de îndelungată tradiţie ale Răsăritului Ortodox – Sfântul Munte, Mănăstirea Sinai, Constantinopolul -, cele mai de preţ odoare ale mănăstirilor sunt sfintele moaşte. Astăzi, pelerinii români care merg la Sfântul Munte pot confirma despre cinstirea deosebită de care se bucură sfintele moaşte în mănăstirile atonite. În vremurile de restrişte din istoria republicii monahale atonite – multe şi grele -, monahii părăseau totul, dar sfintele moaşte le luau cu ei, ca pe cel mai de preţ lucru. (sursa: aici)

Cum se cinstesc sfintele moaște de către Biserica Română?

 În Biserica noastră, cinstirea sfintelor moaşte se face prin:

• zidirea sfintelor altare ale bisericilor pe moaştele sfinţilor;
• închinarea, atingerea şi sărutarea sfintelor moaşte;
• organizarea de pelerinaje la locurile unde se află sfintele moaşte;
• procesiune cu sfintele moaşte, pentru anumite trebuinţe (pentru ploaie, la vreme de mari necazuri);
• instituirea unor zile de sărbătoare în amintirea găsirii sau mutării moaştelor unor sfinţi

Cele mai importante sfinte moaște din România și bisericile unde se găsesc acestea

Sfântul Grigorie Decapolitul - Mănăstirea Bistrița - Vâlcea

Cel mai scump odor duhovnicesc al Olteniei este racla cu moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul de la Mănăstirea Bistrița - Vâlcea. Ctitorie mare, din secolul al XV-lea, fondată de boierii Craiovești, Mănăstirea Bistrița a avut un important rol duhovnicesc de-a lungul celor cinci secole de existență. În centrul activității sale duhovnicești au stat dintotdeauna moaștele Cuviosului Grigorie Decapolitul. Acestea sunt întregi și binemirositoare. Ele se află în racla de argint, în partea stângă a naosului, unde se fac zilnic rugăciuni de laudă și de cerere în cinstea Sfântului Grigorie, pentru mângâierea credincioșilor.

Sfântul Dimitrie Cel Nou Basarabov - Catedrala Patriarhală - București 

Protectorul capitalei noastre și al Patriarhiei Române este Preacuviosul Dimitrie cel Nou de la Basarabov. Moaştele au fost aşezate cu mare cinste în Catedrala Mitropolitană din Bucureşti în iulie 1774. Mâna dreaptă a Sfântului a fost trimisă, totuşi, la Kiev, unde se crede că se păstrează şi astăzi. Sfântul Dimitrie a fost foarte iubit pentru că a făcut destule minuni şi a salvat oraşul de câteva ori – epidemii, cutremure, ocupaţii străine. În 1813, moaștele sale fuseseră scoase în timpul ciumei lui Caragea. În 1827, în timpul secetei, au fost scoase iar cu domnitorul în frunte, mitropolitul şi tot soborul de preoţi, într-un cortegiu impunător, şi chiar în ziua aceea a început o ploaie torenţială care a ţinut trei zile şi a salvat Bucureştiul de la foamete. Iar în 1831, când guvernator al Ţărilor Române era generalul Kiseleff, moaştele Sfântului au salvat oraşul de la holeră. 

Sfânta Muceniță Filofteia - Mănăstirea Curtea de Argeș

Moaștele Sfintei Mucenițe Filofteia au fost proslăvite de Dumnezeu cu darul neputrezirii și al facerii de minuni. Ele s-au pus în racla de argint și au stat sute de ani în frumoasa catedrală domnească a lui Neagoe Basarab de la Curtea de Argeș, unde a fost și mănăstire cu mulți călugări. Dar în ultimele decenii, zidindu-se la Argeș noi clădiri, sfintele sale moaște au fost mutate în paraclisul de iarnă, așa cum se văd și astăzi.

Moaștele Sfintei Mucenițe Filofteia sunt izvor nesecat de tămăduiri miraculoase, încă un doctor fără de argint al poporului și Bisericii Românești. Asemenea celorlalte moaște din țara noastră, moaștele Sfintei Mucenițe Filofteia s-au dovedit de la început ajutătoare în nevoi credincioșilor și vindecătoare de toată boala și neputința.

Sfânta Parascheva - Catedrala Mitropolitană Iași

Un alt odor duhovnicesc de mare preț pentru țara noastră, care împodobește pământul Moldovei, este racla cu moaștele Cuvioasei Maicii noastre Parascheva de la Iași. În special pentru femei, pentru mamele și surorile noastre, pentru văduve și copii, moaștele sale sunt un dar dumnezeiesc. De aici și denumirea specifică dată de credincioși: Preacuvioasa Maica noastră Parascheva, sau, pe scurt - Cuvioasa de la Iași. Iar în graiul poporului: Sfânta Vineri și Ocrotitoarea Moldovei.

Sfântul Ioan cel Nou - Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou de la Suceava

Moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava au fost dintotdeauna un sprijin duhovnicesc, o mângâiere a domnitorilor și domnițelor, a dregătorilor, a ostașilor și bărbaților în general. Sunt cele mai vechi sfinte moaște de pe pământul țării noastre. Aducerea moaștelor Sfântului Ioan cel Nou la Suceava a fost imortalizată cu multă măiestrie prin frumoasele fresce din mănăstirile istorice ale Moldovei. Aducerea unui asemenea odor prețios în Țara Moldovei, încă de la întemeierea sa ca stat de sine-stătător în vremea marelui voievod mușatin Alexandru cel Bun, au contribuit mult, pentru acele timpuri, la personalitatea și prestigiul acestuia.

Sfântul Iosif cel Nou de la Partos - Catedrala Mitropolitană de la Timișoara

Sfântul Iosif cel Nou a rămas în amintirea credincioşilor bănăţeni ca sfânt făcător de minuni şi a fost trecut în rândul sfinţilor prin hotărârea sinodală din 28 februarie 1950. Canonizarea lui solemnă s-a făcut la 6 - 8 octombrie 1956, în Catedrala Mitropolitană din Timişoara, unde i-au fost aşezate moaştele, făcătoare de minuni. Racla cu moaştele Sfântului Mitropolit Iosif constituie nu numai o comoară nepreţuită şi un izvor de daruri nesfârşite pentru cei ce se apropie de ea cu credinţă şi pietate, ci exemplul, modelul, timpul şi simbolul vieţii trăite în Hristos, cu Hristos şi pentru Hristos. Cadrele serviciilor pentru situaţii de urgenţă l-au ales ca ocrotitor şi izbăvitor pe Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, datorită calităţilor sale de bun ascultător, de viteaz şi biruitor în lupta cu puterea focului. (sursa: aici)

Sfântul Calinic de la Cernica - Mănăstirea Cernica

Din toamna anului 1955 până în prezent, alături de moaștele unor sfinți străini de pământul nostru, avem și moaștele Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului. El este prețuit de călugări, ca un mare părinte și povățuitor duhovnicesc al monahilor. De ierarhi este prețuit ca primul ierarh român canonizat, iar de mireni este prețuit ca un mare făcător de minuni și vindecător a suferințelor omenești. Numele Sfântului Calinic este legat de două mănăstiri de renume: Cernica și Frăsinei. Iar prin darul facerii de minuni Sfântul Calinic este legat de toate mănăstirile, de toți credincioșii care îi cer ajutorul. 

Sfântul Ghelasie de la Râmeț - Mănăstirea Râmeț

Pentru viața sa aleasă, Sfântul Ierarh Ghelasie a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 20 iunie 1992, cu zi de prăznuire la 30 iunie. Acest sfânt din Munții Apuseni a fost mai întâi egumen la Mănăstirea Râmeț. Apoi a ajuns episcop și arhiepiscop în Arhiepiscopia Geoagiului din Munții Apuseni, unde și-a găsit și sfârșitul. Capul său binemirositor, descoperit în chip minunat și păstrat într-o raclă de lemn la Mănăstirea Râmeț, săvârșește și astăzi tămăduiri și aduce mângâiere celor ce se roagă cu credință Sfântului Ghelasie.

Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți - Mănăstirea Bogdana din Rădăuți

Moaștele Sfântului Leontie de la Rădăuți împreună cu ale Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava au întărit în credință și au alinat suferințele sufletești ale creștinilor moldoveni timp de peste două secole. În anul 1639, orașul Rădăuți a fost prădat de tâlhari, printre alte lucruri furate aflându-se și racla cu sfintele moaște ale Cuviosului Leontie. Așa au dispărut din țara noastră moaștele acestui mare sfânt român, și până în zilele noastre nu s-a mai putut afla nimic despre ele. Potrivit altor păreri, moaștele sfinte au fost ascunse de călugări pentru a fi ferite de profanare chiar sub locul unde erau așezate, în naos, în fața tabloului votiv al ctitorilor mănăstirii. Furate de tâlhari străini care au prădat biserica episcopală din Rădăuți, ori îngropate în grabă de călugări, tocmai pentru a nu fi furate..., nu se știe. Cert este că ele nu s-au mai aflat până astăzi... Însă în urma cercetărilor arheologice din perioada 1974-1977 au fost găsite o parte din moaștele Sfântului Leontie, ele fiind așezate într-o raclă abia în 1991, pentru închinare. Așadar o parte din moaștele Sfântului Ierarh Leontie și ale Sfântului Teodosie de la Brazi se află astăzi în biserica „Sfântul Nicolae“ a Mănăstirii Bogdana din Rădăuți. (sursa: aici)

Sfântul Daniil Sihastrul de la Voroneț - Mănăstirea Voroneț

În prezența Voievodului Ștefan cel Mare și a numeroșilor săi ucenici, Sfântul Daniil Sihastrul a fost înmormântat în partea dreaptă a pronaosului Mănăstirii Voroneț, unde se afla și astăzi, pentru adânca sa smerenie, și unde i se păstrează sfintele sale moaște întregi. Vestea minunilor lui ajunsese până la Kiev, în Polonia, în Transilvania şi la Sfântul Munte, de unde veneau credincioşi să i se închine şi toţi îl numeau „Sfântul Daniil cel Nou, făcătorul de minuni".

Sfinții Martiri Brâncoveni, Constantin Voievod cu fiii săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, și Sfetnicul Ianache - Biserica Sf Gheorghe Nou București

După martiriul Sfântului Constantin Voievod și al fiilor săi, turcii le-au aruncat moaștele în mare. Dar soția sa, Maria, și cu câțiva sfetnici au adunat moaștele sfinților martiri brâncoveni și le-au îngropat în insula Halchi din Marea Marmara, în Mănăstirea Maicii Domnului. Mai târziu i s-a îngăduit să aducă în țară o parte din moaștele soțului și a copiilor ei, răscumpărate cu multe daruri, pe care le-a depus la biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, ctitorită de el. 

Cele mai importante 5 pelerinaje din România

Mulți credincioși români simt nevoia să fie aproape de lăcașurile de cult, să atingă obiecte de cult, așa cum sunt icoanele sau relicvele cu moaște, având credința că acestea le vor mijloci rugăciunile adresate divinității. La marile sărbători, mii de credincioși se adună în jurul lăcașurilor de cult, pe căldură, frig sau ploaie, pentru a se închina moaștelor sau unor icoane considerate făcătoare de minuni. Iată care sunt cele mai importante 5 pelerinaje din România care atrag anual mii de credincioși.

Pelerinajul de Sfânta Parascheva de la Iași 

Considerată ocrotitoarea Moldovei, Sfânta Parascheva atrage an de an zeci de mii de pelerini care vin la Catedrala Mitropolitană de la Iași pentru a se închina la racla cu moaștele acesteia. Potrivit tradiției, racla este scoasă din Curtea Mitropoliei și purtată în procesiunea "Calea sfinților"⁣ pe străzile din centrul Iașiului, după care este reașezată spre închinare în baldachinul special amenajat pe esplanada Catedralei Mitropolitane, unde rămâne până când toți pelerinii ajung la raclă. (citește mai mult în articolul Sfânta Cuvioasă Parascheva) 

Pelerinajul de Adormirea Maicii Domnului de la Mănăstirea Nicula - Cluj

Cel mai mare pelerinaj ortodox din Ardeal este cel de la Mănăstirea Nicula, organizat la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, denumită popular și Uspenia. În această zi se comemorează ridicarea la cer a Maicii Mântuitorului. Zeci de mii de oameni vin să se închine Fecioarei Maria. Unii dintre ei înconjoară în coate și genunchi biserica de lemn din centrul complexului mănăstiresc, repetând astfel, în mod simbolic drumul patimilor lui Hristos. 

Pelerinajul de Sfântul Dimitrie cel Nou - București

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou este sfântul ocrotitor al Bucureştilor şi este sărbătorit în fiecare an la data de 27 octombrie. An de an, colina Patriarhiei se umple de credincioşi care vin să se închine la moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou și să se roage pentru sănătate, linişte şi pace. Pelerinii participă la procesiunea Calea Sfinţilor, când moaştele sunt purtate pe străzile din jurul Patriarhiei. 

Pelerinajul la mormântul lui Arsenie Boca - Mănăstirea Prislop

Mormântul Părintelui Arsenie Boca se află în cimitirul de la Mănăstirea Prislop, localitatea Silvașu de Sus, județul Hunedoara și este loc de pelerinaj pentru mii de credincioși. Modul de așteptare la mormântul părintelui Arsenie Boca, liniștea și ordinea perfectă, rugăciunile care se văd pe buzele pelerinilor, sunt mărturii despre dragostea pe care o au credincioșii față de cel numit "Sfântul Ardealului". Pelerinajul la această mănăstire, în special la mormântul părintelui, se desfăşoară tot timpul, indiferent de anotimp sau de o anumită sărbătoare calendaristică. Desigur, vara sunt cei mai mulţi credincioşi care vin să se reculeagă aici.

Pelerinajul de Rusalii de la Șumuleu Ciuc

Pelerinajul de la Șumuleu-Ciuc este pelerinajul epocii moderne, care la început a fost cel mai important eveniment religios al secuilor, iar de-a lungul secolelor a devenit cea mai semnificativă mișcare creștină, care afectează întreaga populație maghiară. Pelerinajul de la Șumuleu-Ciuc este strâns legat și de cultul Fecioarei Maria, al cărui element principal este statuia Fecioarei. În anul 1798 biserica a declarat statuia ca fiind făcătoare de minuni – secuii au crezut în puterea statuii de secole, iar episcopul a sfințit această credință religioasă. Fecioara Maria, apare ca mediator și ajutor, iar credința populară de multe ori a atribuit aceste minuni statuii Maicii Maria de la Șumuleu-Ciuc. 

Hristos e prezent în mod minunat în materia rămășițelor pământești ale sfinților.

Sfintele moaște se dovedesc a fi un loc în care Hristos este prezent în har într-un fel deosebit de "apariția" Lui în icoane care îl reprezintă pe El. În moaște nu există chipul lui Hristos, ci Hristos este în mod minunat prezent în materia rămășițelor pământești ale sfinților. Mulți oameni s-au vindecat numai prin atingerea de ștergarele și de trupul Sfântului Apostol Pavel (Fapte XIX, 11-12), sau prin trecerea umbrei Sfântului Apostol Petru peste ei (Fapte V, 15), dar mai mulți prin atingerea de moaștele martirilor și ale sfinților, în curgerea vremii, de la Hristos și până astăzi (sursa: aici)

Dacă apreciezi acest articol, lasă-ne comentariul tău mai jos.