Calendar Ortodox Aprilie 2025

Luna aprilie este a patra lună a anului în calendarul gregorian și una dintre cele patru luni gregoriene cu o durată de 30 de zile. Conform tradiției populare românești, luna aprilie se mai numește și „Prier”. Această denumire populară provine de la verbul “a prii” și înseamnă timp prielnic pentru semănături, ori lucrări în gospodărie. În această lună se continuă semănatul de primăvară, început în martie. Se mai spune, despre luna aprilie, că este o lună capricioasă în care vremea va fi ori geroasă, ori călduroasă. Când vremea este înșelătoare, cu timp friguros și secetos pentru lucrările de primăvară, aprilie anunță sărăcie și se numește și ”Traistă-n băț”.

Există câteva tradiții, obiceiuri și superstiții caracteristice acestei luni, dar cea mai distractivă zi este Ziua Păcălelilor, 01 aprilie. Este un obicei răspândit în foarte multe țări care atrage după sine multe superstiții: nu se fac căsătorii, pentru că fie nu durează și se destramă, fie soţul va fi „sub papuc”; dacă nu păcăleşti pe nimeni de 1 Aprilie, tot anul, până la celălalt 1 Aprilie vei fi tu cel păcălit; păcăleala de 1 Aprilie trebuie făcută până la ora 12:00, cele după această oră, se zice că aduc ghinion șamd.

Citește în continuare care sunt cele mai importante sărbători și ce sfinți importanți prăznuim în luna aprilie, precum și câteva tradiții și obiceiuri specifice.

Principalele sărbători creștine din luna aprilie:

6 aprilie - Sfântul Ierarh Eutihie, patriarhul Constantinopolului; Denia Canonului Mare
11 aprilie - Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Sfântul Mucenic Antipa
12 aprilie - Sfântul Mucenic Sava de la Buzău, Sâmbăta lui Lazăr (Pomenirea morților)
13 aprilie - Duminica Floriilor - Intrarea Domnului în Ierusalim
14 aprilie - Sfântul Cuvios Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului
20 aprilie - Învierea Domnului (Sfintele Paști)
21 aprilie - A doua zi de Paști (Mărturia lui Ioan Botezătorul)
22 aprilie - A treia zi de Paști (Drumul spre Emaus)
23 aprilie - Sfântul Mare Mucenic Gheorghe - Purtătorul de biruință
24 aprilie - Sfinții Ierarhi Mărturisitori Ilie Iorest, Sava Brancovici și Iosif din Maramureș; Sfinții Mucenici Pasicrat și Valentin de la Durostorum
25 aprilie - Izvorul Tămăduirii
27 aprilie - Sfântul Apostol Toma (Duminica Tomii)
28 aprilie - Sfinții Apostoli Iason și Sosipatru

6 aprilie - Sfântul Ierarh Eutihie, patriarhul Constantinopolului

Datorită vieții sale curate, Sfântul Ierarh Eutihie a primit de la Dumnezeu darul prorociei și pe cel al facerii de minuni, vindecând pe mulți trupește și îndrumându-i pe calea cea dreaptă spre mântuirea sufletului. Încă de mic a uimit pe mulți cu înțelepciunea sa și a ajuns la treizeci de ani preot într-o mănăstire din Amasia. În anul 553, a fost convocat la al V-lea Sinod Ecumenic, de către împăratul Iustinian I (527-565), în locul Mitropolitului Amasiei, care era bolnav. A reușit să îi impresioneze și pe împărat și pe Preasfântul Patriarh Mina care, atunci când a trecut la cele veșnice, i-a dat locul acestuia. Astfel, la 40 de ani, Sfântul Ierarh Eutihie ajunge Patriarhul Constantinopolului. 

Deoarece împăratul Iustinian și-a schimbat conceptele privind credința creștină, l-a trimis în exil pe Sfântul Ierarh Eutihie, într-o mănăstire din Amasia. Aici, Sfântul a trăit timp de 12 ani și jumătate în post și rugăciuni, primind pentru viața sa dreaptă harul facerii de minuni. A vindecat numeroși bolnavi și a dezlegat pe mulți de greutățile care îi apăsau, trupește și sufletește. În anul 577, Sfântul Ierarh Eutihie a fost din nou așezat în scaunul patriarhal al Constantinopolului. Trecerea sa la Domnul a avut loc la data de 6 aprilie în anul 582.

11 aprilie - Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Sfântul Mucenic Antipa

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica

Sfântul Calinic de la Cernica a fost un călugăr, ctitor de biserici, teolog, stareț al Mânăstirii Cernica și episcop al Râmnicului. A reprezentat unul din marii "părinți duhovnicești" ai veacului al XIX-lea. S-a călugărit la vârsta de 20 de ani, începând viața monahală la mănăstirea Cernica, și foarte repede a fost hirotonit ierodiacon, în biserica Sfântul Nicolae de la Cernica. A fost la Muntele Athos unde a stat vreme de 1 an și a cunoscut viața călugărească mai bine. 

În urma mortii starețului Dorotei, obștea de la Cernica a ales în locul său pe ieromonahul Calinic. Deși avea numai 31 de ani, alegerea a fost făcută ținând cont de învățătura lui și mai cu seamă de smerenia, răbdarea, dragostea față de toți, viața lui de rugăciune, post și muncă neîncetată. Doi ani mai târziu a fost hirotesit arhimandrit.

43 de ani a slujit Sfântul Ierarh Calinic la Mănăstirea Cernica. Era cunoscut atât prin rugăciunile sale tămăduitoare, cât și prin faptele de milostenie făcute în diferite părți ale țării  și chiar peste hotarele ei. A înființat o școală pentru copiii din satul Cernica, cu dascăl plătit de mănăstire.

În septembrie 1850 a fost ales în străvechiul scaun episcopal de la Râmnicu Vâlcea, unde a început de îndată ridicarea unei noi catedrale episcopale. Episcop la Râmnic peste 18 ani, marele ierarh Calinic a devenit unul din cei mai desăvârșiți reprezentanți ai spiritualității românești. A fost apreciat și considerat ca un adevărat "sfânt" nu numai de cei care l-au cunoscut, ci și de urmași. A murit la 11 aprilie 1868 și a fost îngropat în tinda bisericii Sfântul Gheorghe, ctitoria sa. Canonizarea lui solemnă s-a făcut la Cernica în ziua de 23 octombrie 1955, în prezența multor ierarhi români și străini, a numeroși călugări, preoți și credincioși; moaștele i-au fost așezate spre cinstire și închinare în biserica Sfântul Gheorghe.

Sfântul Sfințit Mucenic Antipa, episcopul Pergamului

Se spune despre Sfântul Sfințit Mucenic Antipa că ar fi cel care vindecă problemele dentare. Pe vremea când acesta era episcop în Pergam, desfrâul, incestul și necredința domneau. Totuși, Episcopul Antipa nu și-a lepădat niciodată credința în Hristos și nu a adus jerfă idolilor. Se zvonea că și diavolilor le era frică de acesta, motiv pentru care poporul din Pergam a făcut tot posibilul să îl îndepărteze.  Dar episcopul nu a cedat, ci a început să propovăduiască credința creștină. La vârsta de 92 de ani, păgânii l-au răpit pe episcop și l-au dus în templul Artemidei. Acolo era un bou de aramă, pe care arzându-l, l-au aruncat pe mucenic peste el. Chiar și în acele clipe, Sfântul Antipa a continuat să slăvească numele lui Dumnezeu. Chinuindu-se pe boul cel roșit de foc, s-a rugat pentru cei care îi vor face pomenire să fie feriți de patimi și de alte boli, de nesuferita durere a dinților, cum și pentru lăsarea păcatelor, ca să dobândească milă la judecata care va să fie pentru toată lumea. Isprăvindu-și rugăciunea și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu, adormind cu somn dulce și s-a suit la cer, fiind împodobit cu slăvită cunună mucenicească. (sursa: aici) 

12 aprilie - Sfântul Mucenic Sava de la Buzău, Sâmbăta lui Lazăr

Sfântul Mucenic Sava de la Buzău

Sava Gotul, cunoscut și ca Sfântul Sava de la Buzău, Sabbas, a fost un martir creștin din secolul al IV-lea, venerat ca sfânt de bisericile ortodoxă, catolică și de cele vechi orientale.

S-a născut în anul 334, într-un sat din zona Buzăului. Părintele său duhovnicesc era preotul Sansala și împreună erau călugări misionari ce converteau la creștinism numeroși daco-romani, goți și "barbari" închinători la idoli.

În actul martiric al Sfântului Mare Mucenic Sava, se spune că în primăvara anului 372, a treia zi de Paști, noaptea, ostașii lui Athanaric (conducătorul goților), i-au prins pe cei doi, i-au legat și i-au bătut, făcându-le multe răni pe trup, ca să se închine idolilor și să mănânce cele jertfite lor. Sfântul Sava, înfruntându-i cu bărbăție, a fost condamnat la moarte prin înecare. Legându-i un lemn de gât, l-au aruncat în râul Buzău. Avea vârsta de 38 de ani, iar martiriul său a avut loc pe 12 aprilie 372. Moaștele sale au fost luate de creștini și de preotul Sansala și ascunse. Apoi, de frica goților, "au fost trecute din țara barbară în România", adică în Imperiul Roman, la episcopul Ascholius al Tesalonicului, de origine din Capadocia.

Sâmbăta lui Lazăr

În această zi Biserica face pomenirea învierii lui Lazăr de către Iisus Hristos înfăptuită în Betania. Creştinii se roagă Domnului ca toţi cei adormiţi să fie aşezaţi „în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea”.

Evanghelistul Ioan relatează că, în ajunul intrării Sale în Ierusalim, cu câteva zile înainte de Patimile Sale, Mântuitorul Iisus Hristos a venit în Betania, chemat fiind de surorile lui Lazăr (prieten al lui Iisus), Marta și Maria, în casa cărora Iisus a fost găzduit de mai multe ori pe timpul activității sale publice. Lazăr era bolnav, așa că surorile au trimis după Iisus, ca să vină în casa lor și să-l vindece. Dar Lazăr a murit până la venirea lui Iisus, și așa are loc marea minune a învierii lui Lazăr, care, deși mort de patru zile și depus în mormânt, este readus la viață de către Mântuitor. Atunci mulți dintre evreii care se găseau acolo au crezut în El. (sursa: aici)

Iată câteva tradiții și obiceiuri specifice acestei zilei:

• Sâmbăta lui Lazăr mai este numită și Moșii de Florii sau Sâmbăta Morților, obișnuindu-se ca, în această zi, femeile să facă plăcintele lui Lazăr și să le dea de pomană
• În sâmbăta de dinaintea Floriilor există obiceiul Cântecelor de Paști. În aceste cântece se povestește despre moartea și învierea lui Lazăr, înviere care o anunță pe cea a Mântuitorului Iisus Hristos.
• Copiii colindă cu crenguţe de salcie sfinţite la biserică de preotul satului, apoi merg la fiecare casă, cântă şi urează de bine şi de sănătate.

13 aprilie - Duminica Floriilor - Intrarea Domnului în Ierusalim

Cu o săptămană înainte de Patimile Sale (Săptămâna Mare), Iisus Hristos a intrat in Ierusalim, pe un asin înconjurat de cei 12 Apostoli. A fost întâmpinat cu ramuri de finic și cântări de bucuri de către mulțimea de credincioși care l-a recunoscut ca fiind adevăratul Mântuitor. Din această zi, în fiecare seară până în Noaptea Învierii, se oficiază Deniile, slujbe prin care credincioșii îl petrec pe Hristos pe drumul Crucii.

Această sărbătoare mai poartă denumirea de Florii, deoarece ne împodobim cu flori şi ramuri înverzite. Este cea mai dramatică sărbătoare celebrată de Biserică, dramatism cauzat de răstignirea lui Hristos, condamnat la moarte de aceeași mulțime care l-a întâmpinat cu bucurie. Sărbătoarea mai este numită şi Duminica Stâlparilor – de la ramurile de măslin şi finic cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Iersalim.

Iată câteva tradiții de Florii:

• În această zi se sfințesc la biserică ramuri de sălcii care se păstrează și se așază la icoane. Această salcie se consideră că are puteri nebănuite și în vreme de necaz sau boală va fi de ajutor celui care o folosește.
• În ziua de Florii, Biserica acordă dezlegare la pește, fiind a doua oară după Buna Vestire, în postul Paștelui, în care se poate consuma acest aliment.
• Fetele obișnuiesc să fiarbă, la miezul nopții spre Florii, apă cu busuioc și să se spele cu ea pe cap a doua zi pentru a avea păr frumos și strălucitor. 
• Se spune că așa cum va fi vremea de Florii, așa va fi și de Paște. De asemenea, dacă până la Florii cântă broaștele, atunci vara va fi frumoasă.
• Ziua de Florii este prilej de sărbătoare pentru cei cu nume de flori, deoarece își serbează onomastica.

Citește mai multe despre Săptămâna Mare, Duminica Floriilor și Postul Sfintelor Paști în articolele noastre astfel:

• Postul Paștelui - Postul Mare

• Săptămâna Patimilor - Săptămâna Mare

• Duminica Floriilor

14 aprilie - Sfântul Cuvios Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului

Sfântul Cuvios Pahomie s-a născut în jurul anului 1674, în satul Gledin, din ținutul Bistriței Năsăud, primind numele de botez Petru. S-a călugărit la vârsta de 25 de ani la Mănăstirea Neamț. După moartea părintelui egumen Ioan, este numit, la nici treizeci de ani, stareț al Mănăstirii Neamț, pe care o va conduce până în anul 1704. Ulterior, pleacă la Kiev unde îl cunoaște pe Sfântul Dimitrie al Rostovului la Lavra Pecerska căruia îi devine ucenic. Se întoarce la Mănăstirea Neamț în 1706 și se hotărăște să aleagă sihăstria într-o pădure lângă Muntele Chiriacu. Retras în loc de liniște în apropierea mănăstirii Neamț după ce a refuzat să-și reia egumenia, la 18 decembrie 1706 a fost ales episcop al Romanului. A fost hirotonit arhiereu în 18 ianuarie 1707 și a păstorit până la 10 aprilie 1714, când s-a retras din scaun. În 1717 a plecat din nou la Kiev, petrecând în rugăciune și osteneli cărturărești până la sfârșitul vieții. A murit la Lavra Pecerska în anul 1724. (sursa: aici)

20 aprilie - Învierea Domnului (Sfintele Paști)

Învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare a creștinismului, dogma fundamentală a credinței creștine. Este un fapt istoric, real și irevocabil, o siguranță absolută a creștinilor că Iisus a murit, luând cu el păcatele lumii, a înviat și este în Ceruri de-a dreapta Tatălui. Paștele este sărbătoarea creștină care simbolizează victoria Mântuitorului asupra păcatelor și morții. Este așteptat cu multă nerăbdare an de an de către toți creștinii și aduce cu sine o serie de tradiții și obiceiuri.

Scopul acestei sărbători creștine este amintirea vie a patimii, a morții și a Învierii lui Hristos, Mântuitorul nostru. Regăsim în Sfânta Scriptură faptul că Iisus a prezis că va fi mai întâi răstignit pe cruce și că va învia a treia zi.

Sâmbăta Mare, spre Duminica Învierii, credincioșii merg la Biserică pentru a asista la Slujba Învierii Mântuitorului și pentru a lua lumină ca s-o ducă la cimitir la cei morți, dar și la casele lor, pentru a avea lumină în suflet și în viață. 

Se obișnuiește ca în Duminica Învierii să te îmbraci cu haine noi, să te speli dis-de-dimineață pe față cu apă rece, apă în care a fost pus un ou roșu și un bănut de argint, simbol al sănătății și belșugului.

Citește mai multe tradiții și obiceiuri în articolul Paștele Ortodox 2025 - Învierea Domnului.

21 aprilie - A doua zi de Paști (Mărturia lui Ioan Botezătorul)

A doua zi de Paști se mai numește Lunea Albă (Lunea Luminată). Este considerată ziua în care se deschid porțile Raiului și ale iertării. Începe Săptămâna Luminată, începutul unei perioade de sărbătoare care se termină după cincizeci de zile la Pogorârea Duhului Sfânt. Această sărbătorire include și obiceiul creștinilor de a se saluta cu cuvintele-mărturisire ”Hristos a înviat”, urmată de răspunsul ”Adevărat a înviat”.

Câteva tradiții, obiceiuri și superstiții specifice acestei zile:

• Se spune că oricine moarte astăzi nu mai participă la Judecata de Apoi, ci ajunge direct în Rai
• Trebuie să stropeşti casa cu agheazmă, să dai de băut la rude și să umbli cu pasca.
• Se obişnuieşte ca finii să meargă în vizită la naşi, cu colaci, pască şi ouă roşii, iar copiii să meargă la părinţi. 

22 aprilie - A treia zi de Paști (Drumul spre Emaus)

Marțea din Săptămâna Luminată se mai numește Marțea Albă. La fel ca și în a doua zi de Paști, în această zi nu se face curat, nu se spală și nu se calcă. Este considerată zi nelucrătoare.

Povestea acestei zile este următoarea: “În ziua în care Iisus a înviat, doi dintre ucenicii Lui se duceau spre satul Emaus. Ei erau trişti şi vorbeau despre evenimentele acelor zile, când Învăţătorul lor a murit. Iisus S-a apropiat de ei şi i-a însoţit în drumul lor, discutând cu ei despre toate acestea. Dar nu L-au recunoscut, decât atunci când a stat cu ei la masă; El a luat pâinea şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o. Atunci li s-au deschis ochii, iar Mântuitorul S-a făcut nevăzut.” (text preluat sursa: aici)

Câteva tradiții, obiceiuri și superstiții specifice acestei zile:

• Femeile dau de pomană pasca și vinul roșu care au rămas de la Paște.
• Ciocnitul ouălor se face „dos cu dos”, iar vizitele făcute rudelor în prima zi de Paşte se întorc.
• Finii le dăruiesc naşilor pască şi colaci.

23 aprilie - Sfântul Mare Mucenic Gheorghe - Purtătorul de biruință

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai mari sfinți martiri și, totodată, unul dintre cei mai iubiți apărători ai creștinismului, viteaz conducător de oști, care și-a păstrat credința în Dumnezeu cu prețul vieții sale. Sfântul Gheorghe este și patron spiritual și ocrotitor al Armatei Române.

A trăit în vremea împăratului Diocletian (sec. al IV-lea) și, datorită vitejiei și victoriilor sale, ajunge conducător de armată. Când împăratul Diocletian a început lupta împotriva creștinilor, Sfântul Gheorghe nu s-a ferit să-și mărturisească credința în Hristos, motiv pentru care a fost întemnițat. A fost supus la diverse torturi, dar a răzbit, ba mai mult, a rămas nevătămat și chiar a înviat un mort. Văzând minunea, păgânii prezenți la tortură au primit credința în Hristos. Minunea învierii celui decedat a convins-o și pe împărăteasa Alexandra, soția lui Diocletian, să îmbrățișeze creștinismul.

Iată câteva tradiții și obiceiuri specifice acestei zile:

• ”Sângiorzul vacilor” sau „Alesul”; obiceiul acesta vechi marchează începutul anului pastoral: în această zi se aleg ciobanii, mieii şi locul viitoarei stâne; tot atunci se pregătesc oile pentru muls şi se prepară primul caş.
• Fetele de măritat credeau că îşi pot vedea ursitul dacă priveau, în această noapte, într-o cofă plină cu apă. Tot în  această zi, fetele mai obişnuiau să semene usturoi, pe care îl păstrau până la anul următor. Mâncând usturoiul semănat cu un an înainte, tinerele cred că vor fi înzestrate cu sănătate şi că se vor căsători în cel mai scurt timp.

Citește mai multe în articolul Sfântul Gheorghe.

24 aprilie - Sfinții Ierarhi Mărturisitori Ilie Iorest, Sava Brancovici și Iosif din Maramureș; Sfinții Mucenici Pasicrat și Valentin de la Durostorum

Sfinții Ierarhi Mărturisitori Ilie Iorest, Sava Brancovici și Iosif sunt cinstiți atât pentru faptul că au apărat învățătura ortodoxă în fața influențelor calvine, cât și pentru că au întărit unitatea romanilor în jurul dreptei credințe. Sfântul Ierarh Ilie Iorest a fost mitropolitul Ardealului între anii 1640 şi 1643, Sfântul Ierarh Sava Brancovici a fost mitropolit al Transilvaniei în anul 1656, iar Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş a fost hirotonit de către mitropolitul Dosoftei al Moldovei pe când acesta era exilat la Jolkiev, în Polonia.

Sfinții Mucenici Pasicrat și Valentin au trăit în secolele III-IV d. Hr. Erau frați, amândoi fiind soldați în armata romană. Au primit mucenicia în vremea împăratului roman Dioclețian. Fiind creștini, ei îi învățau pe toți să nu se mai închine zeilor vechi, care erau doar idoli, ci lui Hristos, adevăratul Dumnezeu. Din acest motiv, au fost arestați în anul 298 și au fost duși la judecată înaintea comandantului legiunii, care le-a cerut să aducă jertfe zeului Apollo. Pasicrat a refuzat să se închine zeilor și a fost dus la închisoare, dar fratele său Valentin, de teama păgânilor, a fost tentat să se conformeze păgânilor. Atunci, Pasicrat n-a vrut să-i vorbească, ca unuia pe care nu-l mai considera drept rudă cu el. La următoarea cercetare Valentin L-a mărturisit cu tărie pe Hristos. A fost condamnat la moarte, hotărând să li se taie capetele. Când au primit moartea mucenicească, Sfântul Pasicrat avea doar 22 de ani, iar fratele său Valentin, 30. După moartea celor doi, mama lor le-a luat trupurile și le-a îngropat după rânduielile creștinești. (sursa: aici)

25 aprilie - Izvorul Tămăduirii -  Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului „Siriaca” de la Mănăstirea Ghighiu

În vinerea din Săptămâna Luminată, creștinii ortodocși sărbătoresc Izvorul Tămăduirii, sărbătoare ce ne aduce aminte de una dintre minunile Maicii Domnului, petrecută cu un orb. Înainte de a fi împărat, Leon cel mare a întâlnit într-o pădure un orb, care i-a cerut apă. La îndemnul Maicii Domnului, Leon i-a dat orbului să bea apă dintr-un izvor, iar orbul s-a vindecat de orbirea sa. Pentru a mulțumi Maicii Domnului, când a ajuns împărat, Leon cel Mare a ridicat în apropierea izvorului o biserică unde s-au săvârșit numeroase minuni.  Această Biserică, situată în vechiul cartier Vlaherne, se mai vede și astăzi în Istanbul. (sursa: aici)

Câteva tradiții și obiceiuri specifice acestei sărbători:

• Se face slujbă la Biserică, se rostește Sfânta Liturghie, urmată de sfințirea mică a apei - Agheasma Mică; Apa sfințită poate fi băută tot timpul anului, spre deosebire de Agheasma Mare - apa de la Bobotează, care se bea doar 8 zile. 
• Din bătrâni se spune că în această zi este bine ca oamenii să se spele cu rouă și să bea agheasma pentru a fi feriți de boli sau pentru a se vindeca.
• Tot în această zi, se curățau fântânile și se sfințeau pentru a nu seca în perioadele fără ploi.

Citește mai multe despre această sărbătoare în articolul Izvorul Tămăduirii.

Începând din 2018, la praznicul Izvorului Tămăduirii se face și pomenirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului „Siriaca” de la Mănăstirea Ghighiu. Este una dintre cele mai renumite icoane cu Maica Domnului din România. Pictată pe lemn de santal, datează din secolul al 16-lea și a fost adusă la Mănăstirea Ghighiu în 1958 de PS Vasile Samaha de Serghiopolis din Patriarhia Antiohiei și a întregului Orient. Numeroși credincioși vin aici să aducă cinstire icoanei și să se roage pentru a primi ajutor grabnic, a se vindeca de diverse boli și a își întări credința. De asemenea, icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Ghighiu este renumită mai ales pentru ajutor în naștere de prunci și tămăduirea bolilor.

27 aprilie - Sfântul Apostol Toma (Duminica Tomii)

Biserica Ortodoxă îl sărbătorește an de an, în Duminica a doua după Paști, pe Sfântul Apostol Toma. În prima zi a Învierii Sale, seara, Domnul S-a arătat Sfinţilor Apostoli şi i-a bucurat cu Învierea Sa, însă Sfântul Apostol Toma nu se afla atunci împreună cu ei. Când Apostolii i-au mărturisit că l-ai văzut pe Hristos, acesta nu le-a dat crezare. Astfel, în a doua duminică după Paști, Mântuitorul S-a arătat din nou ucenicilor. Iisus l-a îndemnat pe Toma să-I atingă semnele rămase pe corp în urma răstignirii Sale, pentru a vedea că e real. După acest moment, Toma Îl mărturisește fără nicio îndoială pe Iisus Hristos ca Domn și Dumnezeu. (sursa: aici)

Poți citi mai multe în articolul Sfântul Apostol Toma.

28 aprilie - Sfinții Apostoli Iason și Sosipatru

Sfinții Iason și Sosipatru au făcut parte din cei Șaptezeci de Apostoli ai Mântuitorului. Sfântul Apostol Iason a fost numit Episcop al orașului Tars de către Sfântul Apostol Pavel, în timp ce Sfântul Apostol Sosipatru a fost hirotonit Episcop în Iconium. Acești doi Apostoli au ajuns să predice cuvântul Evangheliei în Insula Corfu, unde au ridicat o biserică în cinstea Sfântului Arhidiacon Ștefan. Din această cauză, regele insulei i-a trimis în închisoare, unde au fost închiși împreună cu șapte tâlhari. Apostolii le-au propovăduit acestora învățătura lui Hristos și i-au adus la dreapta credință. Auzind despre schimbarea tâlharilor, regele a poruncit ca aceștia să fie omorâți. În acest fel, cei șapte tâlhari au luat cununa muceniciei.

Fiica regelui, fecioara Cherchira, a urmărit cu milă pătimirile celor doi sfinți și din acel moment s-a declarat și ea creștină. Regele a poruncit apoi ca ea să fie închisă în temniță. Pentru că a insistat să își păstreze credința în Hristos, regele a poruncit să se dea foc temniței în care era închisă. Printr-o minune dumnezeiască fecioara a rămas nevătămată. Văzând aceasta, regele a ordonat ca fiica lui să fie omorâtă de către arcași. La scurtă vreme însă regele a murit, iar Sfinții Apostoli lason și Sosipatru au rămas în viață. Aceștia au predicat Evanghelia și au păstorit Biserica din Insula Corfu până la sfârșitul vieții.

Dacă vrei să ne împărtășești părerea privind acest articol, lasă-ne comentariul tău mai jos.