Sfântul Gheorghe

Sfântul Gheorghe, purtătorul de biruință, este sărbătorit de credincioșii ortodocși în fiecare an, pe data de 23 aprilie. Este unul dintre cei mai venerați și îndrăgiți sfinți, numeroase biserici tradiționale purtând hramul său. Totodată, Sfântul Gheorghe este ocrotitorul mai multor țări, precum: Anglia, Georgia, Grecia, Lituania, Malta, Rep. Moldova, Rusia, Portugalia, Serbia. În România, Sfântul Gheorghe este ocrotitorul următoarelor orașe: Borșa, Botoșani, Drobeta Turnu-Severin, Timișoara, Giurgiu, Tecuci. Sf. Gheorghe este de asemenea patronul spiritual și ocrotitorul Forțelor Terestre ale Armatei Române.

Sfântul Gheorghe este sărbătorit atât de Biserica Ortodoxă cât și de cea Romano Catolică, imaginea sa fiind întotdeauna asociată cu vitejia nemărginită și credința în biserica creștină până la sacrificiu suprem. A fost condamnat la moarte prin decapitare în ziua de 23 aprilie 304, rămânând de atunci zi de prăznuire. 

Potrivit Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul MAI, peste un milion de persoane poartă numele Gheorghe sau derivate ale acestuia (Gheorghe, George, Georgică, Georgel, Ghiță, Georgiana, Georgeta, Gina, Geta etc).

 

Scurt istoric despre viața Sf Gheorghe

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut din părinţi creştini în Capadocia, în timpul împăratului Diocleţian, în secolul al IV-lea. Este cunoscut ca fiind un cavaler frumos la chip și viteaz în luptă, care, prin osteneală, pricepere și destoinicie, s-a făcut prețuit și a cucerit cele mai mari cinstiri, până și dregătoria de conducător de oaste, în garda împăratului. Se confruntă în mod direct cu persecuţiile asupra creştinilor începute în anul 303. Îşi mărturiseşte credinţa în Hristos şi este întemniţat din cauza acestor convingeri religioase. În încercarea de a fi forţat să renunţe la credinţa creştină, este torturat şi ucis prin decapitare la 23 aprilie. Această zi rămâne ziua sa de pomenire.

Cultul Sfântului Gheorghe s-a răspândit foarte mult, odată cu imaginea sa de cavaler care a răpus un balaur.  Iconografia păstrează imaginea Sfântului Gheorghe călare pe un cal, străpungând cu sulița un balaur. Este vorba despre o legendă, în care Sfântul Gheorghe salvează cetatea Silena, din provincia Libiei, terorizată de un balaur. Această imagine a sfântului a rămas în amintirea oamenilor ca model de curaj în lupta cu diavolul. Mai este reprezentat într-o mantie roșie, culoare tradițională pentru un martir, dar și ca războinic pedestru cu o platoșă sub mantie, ținând o cruce în mâna dreaptă și o sabie în mâna stângă.

Dintre toți Sfinții sărbătoriți în lumea creștină, puțini au ajuns la faima de care s-a bucurat, și se bucură, Sfântul Gheorghe, la poporul nostru. În satele și orașele țării noastre, foarte multe biserici sunt ridicate în cinstea lui. Mulți oameni, bărbați și femei, îi poartă numele. De asemenea, și multe orașe din țară. Al treilea braț al Dunării, în Deltă, se numește Brațul Sfântului Gheorghe. Se știe, apoi, că multă vreme ocrotitorul oștirii române a fost Sfântul Gheorghe. De asemenea, steagul Moldovei, trimis de Ștefan cel Mare la mănăstirea Zografu, din Muntele Athos, are chipul Sfântului Gheorghe, doborând balaurul. Iar acest chip al Sfântului, doborând balaurul, a fost la noi ca un răsunet și ca o chemare a poporului la lupta creștinilor împotrivă balaurului vremii, adică a păgânilor otomani și împotriva diavolului. 

O dovadă este și rugăciunea lui Ștefan cel Mare, scrisă pe steagul său: "O, luptătorule și biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi și în nenorociri grabnic ajutător și cald sprijinitor, iar celor întristați, bucurie nespusă, primește de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Țării Moldovei. Păzește-l pe el neatins în lumea această și în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin. Şi aceasta a făcut-o în anul 7008 (1500), în al 43-lea an al Domniei Sale". (sursa: aici )

 

Obiceiuri și tradiții în ajun de Sf Gheorghe

În ajunul sărbătorii și în ziua praznicului, din moși-strămoși, credincioșii respectă unele tradiții, convinși fiind că acestea atrag norocul și sănătatea în viața lor. Iată care sunt cele mai interesante tradiții din ajunul sărbătorii:

• ”Sângiorzul vacilor” sau „Alesul”; Acest obicei, moștenit din moși-strămoși, marchează începutul anului pastoral: în această zi se aleg ciobanii, mieii şi locul viitoarei stâne; tot atunci se pregătesc oile pentru muls şi se prepară primul caş.
• Gospodarii sunt prudenți și iau măsuri care să alunge spiritele malefice şi strigoii care umblă noaptea prin gospodării pentru a fura mana laptelui de la vaci. Prin tradiţie, spiritele rele pot fi alungate cu ajutorul unor plante, precum : usturoiul, rugul de măceşe, pelinul, rostopasca sau leuşteanul.
• În multe zone din țară, pe marginea găleții în care se mulge pentru prima dată laptele oilor se așează „colacul oilor”, un colac în forma unei cununi, care se prepară din făină de grâu curată, cu apă și sare, apoi se unge cu gălbenuș de ou. Colacul este revendicat de doi păstori care vor să-l rupă în două. Potrivit tradiției, păstorul care rămâne cu partea mai mare a colacului va avea noroc la producția de lapte în vara pastorală.
• În multe zone rurale, oamenii priveghează toată noaptea pentru ca oamenii să rămână vioi și sănătoși tot anul.
• Vitele sunt duse de gospodari în holdele de  grâu; când acestea se întorc acasă, gospodarii iau o mână de grâu, iar boabele se păstrează și se amestecă în grâul care va fi semănat, pentru ca recolta să fie bogată în anul următor.
• Fetele de măritat credeau că îşi pot vedea ursitul dacă priveau, în această noapte, într-o cofă plină cu apă. Tot în  această zi, fetele mai obişnuiau să semene usturoi, pe care îl păstrau până la anul următor. Mâncând usturoiul semănat cu un an înainte, tinerele cred că vor fi înzestrate cu sănătate şi că se vor căsători în cel mai scurt timp.

 

Tradiții, obiceiuri și superstiții de Sf Gheorghe

Dacă în trecut această sărbătoare era cinstită cu mult fast timp de trei zile, astăzi, doar cu totul izolat, mai străbate farmecul ei de altădată. Cele mai multe obiceiuri legate de această zi au fost abandonate pe parcursul timpului dar importanța sărbătorii în spiritualitatea tradiționala ne face să amintim câteva dintre practicile și obiceiurile de odinioară.

În tradiția populară, Sfântul Gheorghe este cunoscut sub numele de San-George. Este considerat a fi un zeu al vegetației, protector al naturii înverzite, al vitelor și al oilor.

Ziua de 23 aprilie marchează în calendarul popular începutul anului pastoral. Apa, focul şi ramurile verzi sunt prezenţe emblematice ale aceste sărbători, având calităţi purificatoare şi stimulatoare.

• Una dintre practicile cu răspândire generală în ziua Sf. Gheorghe este împodobirea casei şi anexelor cu simboluri vegetale ce marchează renaşterii naturii. Emblemele vegetale utilizate variază în funcţie de regiune: în Muntenia se pun crengi de tufan sau de păr, în Transilvania rug verde şi leuştean, rug sau frunză de fag sau gorun în Banat, şi au şi rol în protejarea casei şi gospodăriei de acţiunea strigoilor de mană care sunt foarte activi în această perioadă.
• Ca să apere oile de vrăji şi de luatul manei, ciobanii se scoală în ziua de Sf. Gheorghe în zori de ziuă şi buciumă, crezându-se că până unde ajunge buciumul, până acolo merg vrăjile.
• Pentru a proteja vitele, tot înainte de răsăritul soarelui, se presăra împrejurul vacii mac pentru ca nimeni să nu poată lua laptele de la acea vacă, aşa cum nimeni nu poate să culeagă macul presărat.
• În ziua de Sf. Gheorghe se impune scăldatul sau stropitul ritual, al oamenilor, animalelor, sau al obiectelor din gospodărie, în vederea purificării şi a asigurării unei stări bune de sănătate şi de prosperitate în anul ce vine.
• Băieţii le udă pe fete ca să nu se apropie de ele strigoaicele sau pentru ca fetele să nu se transforme în strigoaice, reprezentând totodată un gest de bucurie şi mulţumire pentru apropierea primăverii.
• În dimineața zilei de San-George, capul familiei, întotdeauna un bărbat, așază ramuri verzi la stâlpii porților și ai caselor, la ferestrele și ușile caselor și grajdurilor, în grădini și pe mormintele din cimitire. Astfel, se credea că oamenii, vitele și semănăturile erau protejate de forțele malefice. Ramurile verzi erau păstrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri împotriva bolilor. Ele erau puse și în hrana animalelor, în credința că acestea vor fi protejate de puterea duhurilor rele.
• În dimineața zilei de 23 aprilie, fetele puneau în mijlocul drumului brazde verzi, împodobite cu coronițe, pentru a observa care fecior va călca peste ele. Dacă flăcăii ce le erau dragi nu călcau pe coronițe, fetele credeau că în acel an se vor căsători. Brazdele și coronițele erau păstrate peste an, pentru a se face cu ele farmece de dragoste sau pentru a fi folosite ca remediu în ameliorarea diferitelor boli.
• Tot în dimineața zilei de 23 aprilie, fetele mergeau pe furiș în pădure pentru a culege mătrăgună și năvalnic. Aceste plante erau puse în pod sau sub streașină, în credința că ele le vor aduce pețitori bogați.
• Flăcăii căutau în dimineața zilei de 23 aprilie, iarba fiarelor, planta miraculoasă ce putea să sfarăme lacătele. În ajunul sărbătorii, tinerii mergeau într-o dumbravă cu o cofa cu apă neîncepută. Vasul era ascuns într-un loc doar de el știut. La răsăritul soarelui fiecare privea în cofa cu apă. Dacă în vas se afla un fir de iarbă, credeau că se vor căsători cu fata iubită. Dimpotrivă, dacă în apă se afla o floare uscată, era semn că tânărul nu se va însura în acel an, iar dacă găseau pământ, se credea că feciorul va muri în curând.
• Femeile căsătorite mergeau în pădure și culegeau plante doar de ele știute (mulgătoare, untul vacii), pe care le adăugau în hrana animalelor, în credința că vacile vor da mult lapte și de bună calitate.
• Nimeni nu avea voie să doarmă în aceasta zi deoarece se credea că acela care încalcă interdicția, avea să fie somnoros întregul an.
• Urzicatul era un alt obicei practicat de San-George. Exista convingerea că prin urzicat oamenii vor fi mai ageri, mai harnici și mai sănătoși de-a lungul întregii veri care urma să înceapă.

Dintre toate obiceiurile enumerate, în comunitățile sătești contemporane se mai păstrează doar obiceiul împodobirii stâlpilor de la poartă cu ramuri verzi. (sursa: aici )

Alte obiceiuri și superstiții:

• Gunoiul adunat în ziua de Sfântul Gheorghe se pune la rădăcina pomilor, ca să rodească bine. În această zi se adună de pe câmp plantele medicinale care se păstrează peste an.
• Dacă în ziua de Sfântul Gheorghe va fi rouă multă ori va fi pâclă, e semn de an bogat, iar dacă e ploaie se va face grâu şi fân, potrivit credinţei populare.
• Un alt obicei este legat de busuioc. Dacă este semănat înainte de răsăritul soarelui e bun pentru cinste: cel care se spală cu rouă de pe el este cinstit de toată lumea.
• Pentru sănătate, tradiția spune că oamenii trebuie să se scalde într-o apă curgătoare înainte de răsărit.
• Pentru a fi apăraţi de rele, oamenii se cântăresc, astfel ei cred că vor fi sprinteni până la anul, când obiceiul se reînnoieşte.

• Dacă te duci pe malul apei, stai culcat pe burtă și se întâmplă să vezi un pește, ai noroc tot anul.

 

Calul lui Sf. Gheorghe - 24 aprilie

A treia zi în care este serbat Sf. Gheorghe este considerată a fi una deosebit de importantă, impunând restricţii severe legate de muncă. Dacă în prima zi a sărbătorii se poate lucra după prânz, în această zi nu se lucrează deloc, pentru ca animalele sălbatice să nu atace vitele şi gospodăriile.

 

Credinţe şi superstiţii

• Se serbează Calul Sf. Gheorghe deoarece cu ajutorul lui sfântul l-a putut ucide pe balaur.
• Calul Sf. Gheorghe se ţine pentru ca munca să meargă bine.
• Se ţine pentru că e rău de gadini (animale sălbatice).

 

Rugăciunea către Sf Mare Mucenic Gheorghe

Rugăciunea către Sfântul Gheorghe ajută oamenii să treacă peste toate greutățile vieții. Credincioșii de pretutindeni o rostesc pentru a cere iertare pentru păcatele lor, pentru miluire sau pentru a scăpa de toate slăbiciunile fie trupești, fie sufletești.

„Ca un izbăvitor al celor robiţi şi celor săraci folositor, neputincioşilor doctor, conducătorilor ajutător, Purtătorule de biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!

Tu, Mare Mucenic Gheorghe, care împreună cu cei fără de trup ești și toate le cunoști din timp și carele de purtătorii de nevoință ești cinstit, miluiește-ne pe noi păcătoșii.

Vino, Sfinte Gheorghe și luminează mintea mea, pentru ca să cunosc eu păcatele ce le-am săvârșit; mișcă inima mea ca să mă hotărăsc și să mă îndrept; ajută necredinței și slăbiciunei mele și scapă-mă cu harul tău de păcatele cele trupești și sufletești.

Totdeauna numele tău arată înălțimea rânduielilor tale, căci după chemarea lui Dumnezeu, te-ai arătat cu cuviință slujitor vrednic al Cuvântului, Dumnezeu-Omului; de aceea cu laude te fericim pe tine Sfinte Gheorghe, care ai trecere în fața lui Dumnezeu Tatăl.

Binecuvântează-ne pe noi și fă rugăciunile noastre să fie de folos. Amin.”

 

Acatistul Sf Mare Mucenic Gheorghe

Condac 1:

Multnevoitorului al lui Hristos Ma­re­lui Mucenic Gheorghe, acum toți din su­flet să-i cântăm, lăudându-l pe el în sfințitele locașuri, ca pe un preastrălucit mare soare al mu­cenicilor; și ca unui apărător al credincioșilor și ajutător, cu credință să-i cân­tăm: Bucură-te, purtă­torule de biruință, mare mucenice Gheorghe!

Icos 1:

Înger întru nevoință cu adevărat te-ai ară­tat, purtătorule de biruință al lui Hris­­tos Gheorghe; că materialnic și cu trup fiind, vite­jește pentru credință ca un nema­terialnic și fără de trup te-ai nevoit; pentru aceasta zicem ție unele ca acestea:

 

Bucură-te, că te-ai arătat fire mai presus de fire;

Bucură-te, că te-ai arătat materie mai presus de materie;

Bucură-te, tânărule, veselule și prea­fru­mosule;

Bucură-te, începătorule de nevoință al lui Hris­tos preaalesule;

Bucură-te, înger întrupat, care covârșești pe cei muritori;

Bucură-te, lumescule om, mai presus de lume cu mintea;

Bucură-te, că întru nevoință în chipul soa­relui te-ai arătat;

Bucură-te, că, după fel, ca un înger te-ai în­fă­țișat;

Bucură-te, adevărata lucrare a darului;

Bucură-te, curată nelucrare a firii;

Bucură-te, prin care credința s-a înălțat;

Bucură-te, prin care rătăcirea s-a stricat;

Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­cenice Gheorghe!

 

Condac 2:

Vederile minții avându-le curățite, ai ales mai mult a pătimi pentru Zi­di­torul și îm­preună a muri cu El, decât a trăi și a avea câștigare vremelnică; pentru că ai dorit a te în­cununa cu cununa mucenicilor și a cânta Dom­nului: Aliluia!

Icos 2:

Gheorghe, de trei ori fericite, plugar al cin­stirii de Dumnezeu te-ai arătat după numire; iar necinstirii dezrădăcinător, toată înșe­lăciunea idolilor din rădăcină smul­­gând-o. Pen­tru aceasta, vrednic ești a auzi de la toți acestea:

Bucură-te, semănătorul copacilor dreptei credințe;

Bucură-te, tăietorul neghinelor înșelăciunii;

Bucură-te, că ai smuls spinii idolilor;

Bucură-te, că ai semănat holda credinței;

Bucură-te, că pomi cu veselitoare roade ai adus lui Hristos;

Bucură-te, că pe mulți ai adus mântuiți lui Dumnezeu;

Bucură-te, purtătorule de grijă al sadurilor slu­­jirii Treimii;

Bucură-te, tăietorul rădăcinilor credinței păgâne;

Bucură-te, cel ce ai arat pământul cel ne­roditor;

Bucură-te, cel ce l-ai arătat lui Dumnezeu roditor;

Bucură-te, prin care nedumnezeirea s-a pierdut;

Bucură-te, prin care cunoștința de Dum­nezeu a răsărit;

Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­cenice Gheorghe!

 

Condac 3:

Din înălțime putere primind, te-ai ară­tat vi­teaz oștean, nevoitorule, al ne­stri­ca­tului Împărat Iisus, de stricăciosul îm­părat nete­mân­du-te, ci, de Dumnezeu luminat fiind, Domnului cânți așa: Aliluia!

Icos 3:

Având, o, purtătorule de biruință, ca o mare pavăză credința lui Hristos în ini­mă, ca un leu râvnind, în mijlocul ne­vo­inței bărbătește ai stat cu îndrăzneață cu­ge­tare. Pentru aceasta te binecuvântăm, zicând:

Bucură-te, începătorule de toată biruința al lui Dumnezeu;

Bucură-te, voievodule al lui Hristos;

Bucură-te, luptătorule nebiruit al credinței;

Bucură-te, de biruință purtătorule, mare ne­voi­torule al Duhului;

Bucură-te, prea tare David, care ai omorât pe Goliat;

Bucură-te, prea viteazule Samson, care ai bi­ruit pe cei de alt neam;

Bucură-te, al dreptei credințe în lupte bi­ruitorule;

Bucură-te, al relei credințe puternic cio­pli­torule;

Bucură-te, că ești îmbogățit cu inimă de fier;

Bucură-te, că te lauzi cu piept de diamant;

Bucură-te, viteazul Crucii cel biruitor;

Bucură-te, uriașul credincioșilor cel de cu­nună purtător;

Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­cenice Gheorghe!

 

Condac 4:

Ziditorului cu râvnă râvnind, ca Ilie de demult, de sineți chemat, întru ne­vo­ințe ai intrat; că n-ai suferit a unge capul tău, sfinte, cu untdelemnul păcătoșilor. Pentru aceea, vred­nicia de voievod ai aruncat-o lor, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4:

Ale slujitorilor de idoli defăimătoare po­runci cele scrise împotriva crești­ni­lor și a lui Hristos auzindu-le, purtătorule de lupte, cu sufletul te-ai rănit ca un următor al lui Hristos; pentru aceea lumea și trupul dis­prețuind, auzi acestea:

Bucură-te, că pe stricăcioasa bogăție ai urât;

Bucură-te, că pe aceasta săracilor ai îm­părțit-o;

Bucură-te, împotriva îndulcirilor pă­mân­­­tești, războitorule;

Bucură-te, decât bunătățile cele mate­rial­nice mai înaltule;

Bucură-te, că pe toată lumea cu pi­cioarele ai călcat-o;

Bucură-te, că mărirea cea trecătoare ai disprețuit-o;

Bucură-te, că floarea tinereții cu ve­derea ai trecut-o;

Bucură-te, că de frumusețea trupului nu te-ai milostivit;

Bucură-te, că viața întru nimic nu ți-ai cruțat;

Bucură-te, al trupului vrăjmaș neîmpăcat;

Bucură-te, că ai avut neîmpătimirea de către toate;

Bucură-te, că ai luat biruința peste pa­timile tale;

Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­­cenice Gheorghe!

 

Condac 5:

Dumnezeiască iubire ai avut în inima ta, mucenice, și foc al dragostei celei către Hristos; de care înfierbântându-ți-se min­­­tea, în­dumnezeit cu totul și înfocat te-ai făcut; și pe toate acestea de față ca un vis le-ai socotit, cân­tând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 5:

Către închinătorul de idoli, Dioclețian, zicea nevoitorul Gheorghe: Pentru ce în­târzii, judecătorule, și nu-mi gătești în grabă toate chinurile? Căci pe toate sunt gata a le primi pentru Ziditorul meu! De aceea auzi:

Bucură-te, nemăsurată iubire către Dum­nezeu;

Bucură-te, înfocată dorință către Hristos;

Bucură-te, foc nestins al dragostei celei dum­nezeiești;

Bucură-te, iubirea cea neîncetată a Stă­pânului;

Bucură-te, că pe toate le-ai dat și pe Hristos L-ai cumpărat;

Bucură-te, că, pentru Dumnezeu, pe toate cele dureroase desfătări le-ai socotit;

Bucură-te, că prin dor dorul trupului ai biruit;

Bucură-te, că văpaia prin văpaie ai stins-o;

Bucură-te, primitorul bunei desfătări;

Bucură-te, cel ce duhovnicește iubeai și îm­preună asemenea erai iubit;

Bucură-te, cel ce de sineți cu totul te-ai în­străinat;

Bucură-te, că de Hristos cu totul te-ai apropiat;

Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­­­cenice Gheorghe!

 

Condac 6:

Cu totul s-a spăimântat tiranul de prea­mi­nu­nata vitejie a ta, mucenice Gheorghe, și de cuvintele tale detunându-se, pește uimit și fără de glas s-a făcut, căci nu avea ce să zică, nici nu știa să cânte Domnului: Aliluia!

Icos 6:

Luminat, o, mucenice, în auzul tuturor în mijlocul luptei ai strigat: Unul este Dumnezeu-Treimea: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, și Hristos este Dumnezeu; pentru aceea te bine­­cuvântăm pe tine, zicând:

Bucură-te, strălucite al Treimii propo­vă­­dui­torule;

Bucură-te, al credinței vesel trâmbițătorule;

Bucură-te, privighetoare cu dulce glas și mult versuitoare;

Bucură-te, rândunea cântătoare și răsunătoare;

Bucură-te, buze în cer tunătoare ale dum­nezeirii lui Hristos;

Bucură-te, limbă de miere curgătoare a ico­nomiei lui Hristos;

Bucură-te, al cuvântării de Dumnezeu pro­povăduitorule;

Bucură-te, mărturisitor, împodobitor al credinței;

Bucură-te, a Părintelui sirenă strigătoare;

Bucură-te, psaltire a Duhului bine răsunătoare;

Bucură-te, prin care adevărul s-a arătat;

Bucură-te, prin care minciuna s-a înfruntat;

Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­­cenice Gheorghe!

 

Condac 7:

Mari, după tot chipul, sunt felurile chi­­nu­rilor pe care le-ai suferit, muce­nice; căci, numai cugetând cineva la ele, i se frânge chiar inima. Dar tu pe acestea le-ai su­ferit, cu bucurie cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7:

Tânăr cu vârsta, dar bătrân cu mintea te-ai arătat, o, Mucenice Gheorghe; pen­tru aceea și chinurile cu bărbăție, ca și cum altul le-ar fi pătimit, le-ai suferit cu vitează cu­getare; de aceea cântăm ție unele ca acestea:

Bucură-te, că pântecele cu ascuțișul suliței ți-a fost împuns;

Bucură-te, că trupul cu vine de bou ți-a fost lovit;

Bucură-te, că peste gură cu multe toiege ai fost bătut;

Bucură-te, că mâinile cu lanțuri ți s-au legat;

Bucură-te, că pe roata cea cu ascuțișuri ai fost tras;

Bucură-te, că pieptul tău cu pietre a fost strivit;

Bucură-te, că încălțăminte înroșită în foc ai purtat;

Bucură-te, că în groapa cu var trei zile ai petrecut;

Bucură-te, că înveninătoare băuturi ai băut;

Bucură-te, că adeseori în temniță ai locuit;

Bucură-te, că ai fost pus în sulițe prea ascuțite;

Bucură-te, că ai luat sfârșitul prin sabie;

Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­cenice Gheorghe!

 

Condac 8:

Cu totul străine și preamărite sunt toate mi­nunile câte le-ai făcut, Mucenice Gheor­ghe, în luptele tale, și, după suferințe nenu­mă­rate, cu bărbăție mare și cu putere, dând laudă lui Dum­nezeu, ai cântat: Aliluia!

Icos 8:

Purtătorule de chinuri, având în pieptul tău întreg pe Hristos, Cel ce este minu­nat între sfinți, prin Acesta lucrai minunile cele înfricoșătoare și mai presus de minte; de care noi, înspăimântându-ne, cu mirare zicem:

Bucură-te, cel ce vârfurile sulițelor ai ne­socotit;

Bucură-te, cel ce chinul roții l-ai biruit;

Bucură-te, că te-ai arătat mai tare decât varul;

Bucură-te, că ai învins puterea veninului;

Bucură-te, că pe un mort de demult din mor­mânt l-ai ridicat;

Bucură-te, că pe boul lui Glicherie l-ai înviat;

Bucură-te, cel ce ai izbăvit un copil din Bulgaria;

Bucură-te, cel ce ai scăpat un copil din Creta;

Bucură-te, prin care copilul a biruit;

Bucură-te, de care neguțătorii s-au oprit;

Bucură-te, că stâlpul văduvei l-ai primit;

Bucură-te, că pe zeii elinilor i-ai surpat;

Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­cenice Gheorghe!

 

Condac 9:

Pe tine toată firea îngerilor văzându-te stând în mijlocul luptei, tânăr și puternic prin Hristos, singur luptându-te, plesnind cu mâinile te lăuda; și bucurându-se, pe Domnul slăvea, cântând: Aliluia!

Icos 9:

Mărturisitor al dogmelor credinței fiind, de trei ori fericite, și minuni multe să­vârșind, pe tine văzându-te popoarele pe pă­mânt, către credința dumnezeiască a lui Hris­­tos se în­demnau, și se bucurau cu duhul, zi­când ție unele ca acestea:

Bucură-te, priveliștea îngerilor;

Bucură-te, privirea oamenilor;

Bucură-te, îndulcirea puterilor cerești;

Bucură-te, veselia oamenilor pământești;

Bucură-te, că te-ai făcut mărire cerului și pă­mântului;

Bucură-te, că bucurie ai adus îngerilor și oa­menilor;

Bucură-te, desfătare frumoasă a lumii celei de sus;

Bucură-te, laudă dumnezeiască a lumii celei de jos;

Bucură-te, dulce strălucire a minților;

Bucură-te, dulce înfrumusețare a sufletelor;

Bucură-te, prin care Biserica se veselește;

Bucură-te, prin care toată lumea dănțuiește;

Bucură-te, purtătorile de biruință, Mare Mu­­cenice Gheorghe!

 

Condac 10:

Ceata demonilor, văzându-te pe tine, mu­cenice, că i-ai biruit pe ei prin luptă, căderea lor cu suspin amar o plângeau și acestea ziceau: Cum purtătorul de trup pe cei fără de trup i-a biruit și lui Dumnezeu cântă: Aliluia!

Icos 10:

Toiag de biruință mare și atotputernic ai ridicat asupra amăgirii elinilor; pentru aceasta și purtător de biruință te numești, Mucenice Gheorghe, de care noi, minu­nân­du-ne spre laudă zicem ție unele ca acestea:

Bucură-te, pierzătorul demonilor;

Bucură-te, surpătorul elinilor;

Bucură-te, cel ce ai sfărâmat pe idolii cei ne­însuflețiți;

Bucură-te, cel ce ai vădit meșteșugirile lor;

Bucură-te, că stăpâniri și începătorii ai în­fruntat;

Bucură-te, căci cu vărsarea sângelui tău pe Leviatan l-ai înecat;

Bucură-te, cel ce focul amăgirii l-ai stins;

Bucură-te, cel ce lățirea politeismului ai stins;

Bucură-te, înfricoșătorule arzător al capiștilor;

Bucură-te, prea puternicule sfărâmător al idolilor;

Bucură-te, prin care satana suspină;

Bucură-te, prin care păgânismul oftează;

Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­­cenice Gheorghe!

 

Condac 11:

Cetele tuturor sfinților întâmpinau, o, mu­cenice, sfânt sufletul tău, când se suia la ceruri, și cu îngerii cântare de biruință lui Dum­nezeu strigau, întru bucurie cântând împreună: Aliluia!

Icos 11:

Lumina cea neapusă a Preasfintei Treimi o vezi nemijlocit, o, Gheorghe Muce­nice, și te bucuri acum de bucuria cea adevărată, ne­sfârșită și negrăită, pentru chinurile ce le-ai su­ferit; pentru aceasta zicem ție:

Bucură-te, că te desfătezi în viața cea fără de moarte;

Bucură-te, că te împărtășești de Lumina cea negrăită;

Bucură-te, vorbitorule de nematerialnicii îngeri;

Bucură-te, cu toți sfinții împreună-pe­tre­că­to­rule;

Bucură-te, că împreună cu Hristos, Cel ce a pătimit mai înainte, ai pătimit;

Bucură-te, că împreună cu Cel ce S-a prea­slăvit acum te-ai mărit;

Bucură-te, cel ce împărăția cerurilor ai do­bân­dit;

Bucură-te, cel ce de veșnica mărire te-ai îm­părtășit;

Bucură-te, cel ce porți cununa cea ne­veștejită;

Bucură-te, cel ce ai luat după har în­dum­ne­zeirea;

Bucură-te, neîncetat-văzătorule al lui Dum­ne­zeu;

Bucură-te, dumnezeiescule împreună-moș­te­nitor al lui Hristos;

Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­ce­nice Gheorghe!

 

Condac 12:

Daruri ai luat, mucenicule, de la Dum­nezeu, a vindeca patimile sufletelor și ale trupurilor; pentru aceasta, dă-le pe acestea și nouă slujitorilor Bisericii lui Hristos, celor ce de amândouă acestea suntem lipsiți, dar care cân­tăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12:

Cu cântări de psalmi serbând amintirea și luptele tale, mucenice, te lăudăm pe tine și te binecuvântăm din suflet, ca pe un fierbinte apărător al lumii, și cu cântările, ca și cu buzele, toți sărutându-te, zicem către tine:

Bucură-te, comoara cea nefurată a săracilor;

Bucură-te, al văduvelor mare apărătorule;

Bucură-te, în felurite împrejurări al credin­cioșilor binefăcătorule;

Bucură-te, doc­tor fără de plată al bol­navilor;

Bucură-te, că tuturor toate, pentru Hristos, te faci;

Bucură-te, că pe toată lumea din nevoi o scapi;

Bucură-te, grabnic al celor în nevoi aju­tătorule;

Bucură-te, al întristărilor dulce mângâietorule;

Bucură-te, izvorule nesecat al minunilor;

Bucură-te, curgere neîncetată a darurilor;

Bucură-te, minunea Bisericii celei din Lida;

Bucură-te, rugătorule și mijlocitorule al tuturor;

Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­ce­nice Gheorghe!

 

Condac 13:

O, Mucenice Gheorghe, nume dulce și scump tuturor credincioșilor, această scurtă laudă, ce o aducem ție, cu blândețe primește-o, și de tot felul de întâmplări ferește pe cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia! Acest Condac se zice de trei ori.

 

Apoi se zice iarăși Icosul întâi: Înger întru nevoință... și Condacul întâi: Multnevoitorule...

Icos 1:

Înger întru nevoință cu adevărat te-ai ară­tat, purtătorule de biruință al lui Hris­­tos Gheorghe; că materialnic și cu trup fiind, vite­jește pentru credință ca un nema­terialnic și fără de trup te-ai nevoit; pentru aceasta zicem ție unele ca acestea:

Bucură-te, că te-ai arătat fire mai presus de fire;

Bucură-te, că te-ai arătat materie mai presus de materie;

Bucură-te, tânărule, veselule și prea­fru­mosule;

Bucură-te, începătorule de nevoință al lui Hris­tos preaalesule;

Bucură-te, înger întrupat, care covârșești pe cei muritori;

Bucură-te, lumescule om, mai presus de lume cu mintea;

Bucură-te, că întru nevoință în chipul soa­relui te-ai arătat;

Bucură-te, că, după fel, ca un înger te-ai în­fă­țișat;

Bucură-te, adevărata lucrare a darului;

Bucură-te, curată nelucrare a firii;

Bucură-te, prin care credința s-a înălțat;

Bucură-te, prin care rătăcirea s-a stricat;

Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­cenice Gheorghe!

 

Condac 1:

Multnevoitorului al lui Hristos Ma­re­lui Mucenic Gheorghe, acum toți din su­flet să-i cântăm, lăudându-l pe el în sfințitele locașuri, ca pe un preastrălucit mare soare al mu­cenicilor; și ca unui apărător al credincioșilor și ajutător, cu credință să-i cân­tăm: Bucură-te, purtă­torule de biruință, mare mucenice Gheorghe!”

 

Ce nu ai voie să faci de Sf. Gheorghe

Dacă vrei să afli și ce este interzis să faci în ziua de Sfântul Gheorghe, iată câteva restricții:

• Nu se dă nimic cu împrumut de ziua Sfântului Gheorghe, ca să nu se lege farmecele de tine.
• Este interzis să se facă treburi casnice sau să se lucreze la câmp.
• Nu se coase şi nu se tricotează.
• Este interzis să prelucrezi lâna, să speli sau să mături gospodăria.
• Nu ai voie să te cerţi cu nimeni de sărbătoarea Sf. Gheorghe, iar dacă cineva îţi poartă duşmănie este imperativ să te împaci cu persoana respectivă.

Încă din Evul Mediu, Sfântul Gheorghe simboliza victoria binelui asupra răului, devenind, din aceasta pricină, integrat în numeroase tradiții și sărbători creștine de pretutindeni. Adeseori pictat alături de Sfântul Teodor din Amasea, el este unul din cei mai măreți sfinți războinici, vestit pentru curajul de a înfrunta moartea fără nici o șovăire. Din acest motiv, a constituit frecvent o motivare a creștinilor plecați în războaie, multe biserici fiind înălțate în cinstea lui după repurtarea unor răsunătoare victorii. De obicei, Sfântul Gheorghe este portretizat ca un protector și un simbol al sacrificiului pentru o cauză nobilă, creștină.

Lasă comentariul tău dacă ți-a plăcut acest articol sau dacă ai de făcut vreo sugestie.

Adauga un comentariu

Trimite comentariul tau