Agheasma Mare

Cuvântul „agheasmă” provine de la termenul grecesc “agiasma” şi înseamnă „sfinţire”. În popor, prin agheasmă se înţelege atât apa sfinţită, cât şi slujba propriu-zisă de sfinţire a acesteia. Agheasma este de două feluri: mare şi mică. Agheasma cea Mare se săvârşeşte de către arhiereu sau preot într-un cadru festiv, numai în biserică, lângă o apă curgătoare, lângă un lac sau la malul mării, şi numai de Bobotează (06 ianuarie) sau în Ajunul ei (05 ianuarie). Agheasma Mică se săvârşeşte de către preot în tot cursul anului, şi mai ales la începutul fiecărei luni, cu scopul sfinţirii oamenilor, caselor, grădinilor, ogoarelor, vitelor. Slujba de sfinţire a Agheasmei Mici se mai numeşte Sfeştanie şi se poate săvârşi şi în casele oamenilor.

Slujba Agheasmei Mari este mai dezvoltată și mai solemnă decât la Agheasma mică, iar cântările și rugăciunile din cursul ei pomenesc și proslăvesc îndeosebi Botezul Domnului în apele Iordanului. În ziua ajunului Bobotezei, sfinţirea apei se face de obicei chiar în Biserică (în pronaos), dimineaţa, după Utrenie (slujba de dimineață), cu mai puţină solemnitate. În ziua Bobotezei, ea se face după Liturghie, în biserică sau în faţa bisericii, și aminteşte de însuşi Botezul Mântuitorului în apele Iordanului. De aceea se face de obicei în chip mai solemn, prin ieşirea afară din biserică.

Ce este Agheasma Mare?

Agheasma Mare reprezintă slujba de sfințire a apei și este recunoscută ca fiind cea mai de seamă dintre ierurgiile privitoare la lucruri și, totodată, cea mai des săvârșită de către preot în activitatea sa liturgică. Originea slujbei Agheasmei Mari este Ierusalimul, unde se păstra amintirea puternică a Botezului Mântuitorului prin mâna Înaintemergătorului, în apele Iordanului. De aici ea s-a răspândit la Antiohia, apoi la Constantinopol şi în Asia Mică.

Agheasma de la Bobotează este denumită Mare deoarece are o putere deosebită. Efectele sunt arătate chiar de textul rugăciunii: „Și-i dă ei harul izbăvirii și binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfințenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toți cei ce se vor stropi și vor gusta dintr-însa să o aibă spre curățirea sufletelor și a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfințirea caselor și spre tot folosul de trebuință…”. 

Cum și când folosim Agheasma Mare?

Agheasma Mare sau Apa Sfințită de la Bobotează are putere sfințitoare și tămăduitoare. Ea rămâne proaspătă, curată și plăcută la gust vreme îndelungată, ca și când ar fi atunci scoasă din izvor. O parte din ea se păstrează în biserică, într-un vas anume, numit și agheasmatar, fiind folosită de preot la multe slujbe.

Agheasma mare trebuie luată de la biserică doar în sticle perfect curate și păstrată acasă tot într-un loc curat, cu dopul bine închis. Dacă se întâmplă să capete, cu timpul, un miros neplăcut, înseamnă că sticla nu a fost destul de curată sau a fost lăsată destupată și au căzut în apa sfințită impurități. Dacă nu mai poate fi folosită, aceasta se aruncă numai într-o apă curgătoare curată sau la rădăcină unui copac. Sub nicio formă nu se aruncă la chiuvetă!

Cum luăm Agheasma Mare?

Agheasma se ia pe nemâncate si doar în zilele de post, sau în zilele de sărbători mari, după ce venim de la biserică, mai ales când nu ne împărtășim. Credincioșii beau timp de 8 zile din Agheasma Mare, începând din ajunul Bobotezei, până la încheierea praznicului, adică până la 14 ianuarie. După aceea, ea se poate lua numai după Spovedanie. Chiar și cei opriți de la împărtășire pot lua agheasma, urmată de anaforă. Când ne împărtășim, Agheasma se ia după împărtășire, iar când luăm numai anaforă, Agheasma se ia înainte de aceasta.

Când este întrebuințată Agheasma Mare:

• la botezul copiilor
• la Sfințirea Bisericii, a Sfântului și Marelui Mir
• la exorcizarea, curățirea sau sfințirea anumitor persoane sau lucruri
• la rugăciunea pentru durerea de cap
• la binecuvântarea începerii semănatului
• la sfințirea holdelor, viilor și grădinilor bântuite de insecte dăunătoare, gândaci sau lăcuste

Care sunt efectele întrebuințării Agheasmei Mari?

Se spune despre această apă sfințită că are darul și puterea dumnezeiască a Sfântului Duh și a făcut deseori multe minuni:

• însănătoșirea bolnavilor
• vindecarea rănilor
• protejarea oamenilor în fața relelor, necazurilor sau primejdiilor
• curățirea minții de gândurile rele
• apărarea caselor creștinilor de duhurile necurate

Există o superstiție potrivit căreia agheasma mare adunată din mai mulți ani sau de la mai multe biserici ori mănăstiri este mai puternică! Nu este adevărat, sticla adusă de la slujba de Bobotează este suficientă pentru un an de zile.

Însăși rânduiala slujbei de sfințire a apei din cadrul praznicului Epifaniei ne lămurește de ce este necesar să ne împărtășim din apa sfințită la Bobotează: rugăciunile şi cântările reliefează iubirea lui Dumnezeu pentru umanitate, arătată concret prin Întruparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi Botezul Său în Iordan, făcând legătura între Crăciun și Bobotează, dar şi între Botezul Mântuitorului şi botezul nostru. (sursa: aici )

Imnul Bobotezei - slujba de sfințire a apei

Slujba Agheasmei Mari care se săvârșește la Botezul Domnului nostru Iisus Hristos este una dintre cele mai remarcabile creaţii ale inspiraţiei ortodoxe atât prin conţinutul ei profund teologic, cât şi prin stilul şi tonul ei, fiind numită și “Imnul Bobotezei”.

“Elementul central este o mare și frumoasă rugăciune de sfințire a apei, adresată Sfintei Treimi („Treime mai presus de fire…”), alcătuire a Patriarhului Sofronie al Ierusalimului, pe la anii 634-638. Rugăciunea conține o dublă invocare întreită a Duhului Sfânt (de 2 ori câte 3), pentru a se sfinți apa. La finalul slujbei, preotul slujitor afundă de trei ori crucea și busuiocul în apa sfințită, stropind cu busuiocul Biserica și pe credincioșii prezenți. După aceea, preotul stă cu faţa spre apus şi, ţinând Sfânta Cruce în stânga, iar în dreapta busuiocul, vin toţi credincioşii pe rând, sărută Sfânta Cruce, iar preotul îi botează, stropindu-i cu busuiocul pe frunte, cruciş. În tot timpul cât durează stropirea credincioşilor, se cântă troparul Bobotezei.

​​După aceasta, intră toţi în Biserică în timp ce se cântă stihira: „Să cântăm credincioşii...”, iar preotul stropeşte biserica, începând cu altarul. Acum îşi ia fiecare, în vasul său, aghiasmă pentru tot anul. Apoi se cântă: „Fie numele Domnului binecuvântat...” şi se face otpustul Liturghiei, dacă acesta nu s-a făcut înainte de sfinţirea apei. Fiecare gustă mai întâi din aghiasmă şi apoi ia anafura.” (sursa: aici)

Dacă vrei să citești întreaga slujbă a Agheasmei Mari, o poți găsi: aici)

Orice credincios ar trebui să aibă în casa sa Agheasmă Mare de la Bobotează, pe care să o folosească de-a lungul anului. Oamenii care iau pe stomacul gol dimineaţa agheasmă sunt mai liniştiţi sufleteşte, mai împăcaţi cu ei înşişi şi sănătatea lor este una bună. “Agheasma ne întăreşte sufletele, dacă înainte de a gusta din ea ne rugăm cu credinţă şi cu dragoste către Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi nu gustăm din ea doar aşa mecanic, ca pe ceva pe care trebuie să-l gustăm.” (Sfântul Ioan de San Francisco (Maximovici))

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dacă îl consideri util sau dacă vrei să adaugi o completare, poți lăsa un comentariu mai jos.