Acatistul Bunei Vestiri

În fiecare an, pe 25 martie, Biserica Ortodoxă prăznuiește Odovania Praznicului Bunei Vestiri. Este sărbătoarea care amintește momentul în care Arhanghelul Gabriel a anunțat-o pe Fecioara Maria că-l va naște pe Iisus din Nazaret. 

Buna Vestire este cea dintâi sărbătoare închinată Maicii Domnului, confirmată în documente. Prima mărturie o reprezintă biserica zidită în Nazaret (în secolele IV sau V), pe locul unde avusese loc episodul consemnat în Biblie. Data acestei sărbători a variat la început: unii o prăznuiau în ajunul Bobotezei (pe 5 ianuarie), iar alţii pe 18 decembrie. În Răsărit, data de 25 martie a fost acceptată, cel mai probabil, după stabilirea datei de 25 decembrie ca serbare a Naşterii Domnului (aproximativ secolul al V-lea). La Roma, sărbătoarea a fost introdusă de papa Leon al II-lea, iar în secolul al IX-lea, data de 25 martie s-a generalizat în toată lumea catolică. Numai la armeni Buna Vestire se prăznuieşte pe 7 aprilie, în raport cu Crăciunul pe care ei îl celebrează la 6 ianuarie.

În această zi avem aşa numita „dezlegare la peşte“. Este o sărbătoare a bucuriei, care anunţă începutul mântuirii. Citește articolul Buna Vestire (Blagoveștenia) - prima sărbătoare a Maicii Domnului și vei afla mai multe informații despre această sărbătoare și tradițiile ei.

Acatistul Bunei Vestiri a Maicii Domnului este o rugăciune amplă, care îndeamnă orice credincios la meditație. Această rugăciune puternică îl ajută pe cel aflat la vreme de deznădejde și neputință să treacă mai ușor peste probleme și să aibă parte de ocrotirea lui Dumnezeu. Acatistul Bunei Vestiri are o putere vindecătoare deosebită și îi ajută pe cei în suferință să își găsească puterea și să scape de toate cele rele.

 

Acatistul Bunei Vestiri

“Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., și acum...

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie Împărăția Ta, fie voia Ta, precum în Cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

 

Condac 1:

Apărătoare Doamnă, pentru biruin­ță, mulțumiri, izbăvindu-ne din ne­voi, aducem ție, Născătoare de Dum­ne­zeu, noi, robii tăi. Ci, ca aceea ce ai stăpâni­re nebiruită, izbăvește-ne din toate ne­­voile, ca să strigăm ție: Bu­cură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

 

Icos 1: 

Îngerul cel întîistătător din Cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dum­nezeu: Bucură-te! Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, Întrupat, s-a înspăi­mân­­­tat și i-a stat înainte, grăind către dânsa unele ca acestea:

Bucură-te, cea prin care răsare bu­curia,

Bucură-te, cea prin care piere bles­temul,

Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut,

Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei,

Bucură-te, înălțime, întru care ane­voie se suie gândurile omenești,

Bucură-te, adâncime, care nu te poți vedea lesne cu ochii îngerești,

Bucură-te, că ești scaun Împăratului,

Bucură-te, că porți pe Cel ce poartă toate,

Bucură-te, steaua, care arăți Soarele,

Bucură-te, pântecele dumnezeieștii întrupări,

Bucură-te, cea prin care se înno­iește făptura,

Bucură-te, cea prin care Prunc Se face Făcătorul,

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

 

Condac 2: 

Știindu-se pe sine sfânta întru cu­răție, a zis lui Gavriil cu îndrăznire: Preaslăvitul tău glas cu anevoie se arată a fi primit sufletului meu, că naștere cu zămislire fără sămânță, cum îmi spui, cântând: Aliluia?

 

Icos 2: 

Înțelesul cel greu de pătruns cău­tând Fecioara să-l înțeleagă, a grăit către cel ce slujea: Din pântece curat, cum este cu putință să Se nască Fiu, spune-mi? Iar el cu frică a zis:

Bucură-te, tăinuitoarea sfatului celui nespus,

Bucură-te, încredințarea celor ce au trebuință de tăcere,

Bucură-te, începătura minunilor lui Hristos,

Bucură-te, capul poruncilor Lui,

Bucură-te, scara Cerului, pe care S-a pogorât Dumnezeu,

Bucură-te, pod care-i treci la Cer pe cei de pe pământ,

Bucură-te, minune, care de îngeri ești mult slăvită,

Bucură-te, ceea ce ești rană de mult plâns a diavolilor,

Bucură-te, ceea ce ai născut Lumina cea neapusă,

Bucură-te, ceea ce n-ai învățat pe nimeni în ce chip s-a petrecut,

Bucură-te, ceea ce covârșești mintea celor înțelepți,

Bucură-te, ceea ce luminezi gându­rile celor credincioși,

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

 

Condac 3: 

Puterea Celui de Sus a umbrit-o atunci, spre zămislire, pe cea care nu știa de nuntă, și pântecele ei cel cu bună roa­dă, ca o țarină dulce, l-a arătat tuturor celor ce vor să secere mân­tuire, când vor cânta așa: Aliluia!

 

Icos 3: 

Având Fecioara primit în pântece pe Dumnezeu, a alergat la Elisabeta; iar pruncul acesteia, îndată cunoscând în­chinarea ei, s-a bucurat și, cu săltă­ri în pântece, ca și cum ar fi cântat, a grăit către Născătoarea de Dumnezeu:

Bucură-te, vița mlădiței celei ne-vește­jite

Bucură-te, câștigarea rodului celui fără de moarte,

Bucură-te, ceea ce ai lucrat pe Lu­crătorul iubirii de oameni,

Bucură-te, ceea ce ai născut pe Să­ditorul vieții noastre,

Bucură-te, brazdă care ai crescut înmulțirea milelor,

Bucură-te, masă care porți îndestularea milostivilor,

Bucură-te, ceea ce înflorești Raiul desfătării,

Bucură-te, ceea ce gătești adăpos­tire sufletelor,

Bucură-te, tămâia rugăciunii celei primite,

Bucură-te, curăția a toată lumea,

Bucură-te, voia cea bună a lui Dum­nezeu către noi, cei muritori,

Bucură-te, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu,

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!  

 

Condac 4: 

Vifor de gânduri necredincioase având în sine, înțeleptul Iosif s-a tulburat, uitându-se la tine, cea nea­me­s­tecată cu nunta, gândind că ești furată de nuntă, tu, ceea ce ești fără de prihană. Iar când a cunoscut că zămislirea ta este de la Duhul Sfânt, a zis: Aliluia!

 

Icos 4:

Au auzit păstorii pe îngeri lăudând venirea lui Hristos în trup și, alergând la Acela ca la un păstor, L-au văzut ca pe un miel fără de prihană în bra­țele Mariei, pe care lăudând-o, au zis:

Bucură-te, Maica Mielului și a Păs­torului,

Bucură-te, staulul oilor cuvântătoare,

Bucură-te, ceea ce ești chinuire pentru vrăjmașii cei nevăzuți,

Bucură-te, ceea ce deschizi ușile Raiului,

Bucură-te, că cele cerești se bucură cu cele pământești,

Bucură-te, că cele pământești dăn­țuiesc împreună cu cele cerești,

Bucură-te, gura apostolilor cea fără de tăcere,

Bucură-te, îndrăznirea cea nebiruită a purtătorilor de chinuri,

Bucură-te, temeiul cel tare al credinței,

Bucură-te, cunoștința harului cea lu­minoasă,

Bucură-te, cea prin care s-a golit iadul,

Bucură-te, cea prin care ne-am îmbrăcat cu slavă,

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

 

Condac 5: 

Steaua cea cu dumnezeiască merge­re văzând-o magii, au mers pe urma lu­minii ei; și, ținând-o ca pe o făclie, cu dânsa căutau pe puternicul Împărat; și, ajungând la Cel neajuns, s-au bu­curat cântându-I: Aliluia!

 

Icos 5: 

Au văzut pruncii haldeilor în bra­țele Fecioarei pe Cel ce a zidit pe om cu mâna; și, cunoscându-L a le fi Stă­pân, deși luase chip de rob, s-au nevoit cu daruri a-I sluji Lui și a-i cânta celei binecuvântate:

Bucură-te, Maica stelei celei neapuse,

Bucură-te, raza zilei celei de taină,

Bucură-te, ceea ce ai stins cuptorul înșelăciunii,

Bucură-te, ceea ce luminezi pe tăi­nuitorii Treimii,

Bucură-te, ceea ce ai aruncat dintru dregătorie pe tiranul cel fără de omenie,

Bucură-te, ceea ce ai arătat pe Dom­nul Hristos, iubitorul de oameni,

Bucură-te, ceea ce ne-ai izbăvit din slujirea cea idolească,

Bucură-te, ceea ce ne curățești de lucrurile cele întinate,

Bucură-te, ceea ce ai stins închi­narea la foc,

Bucură-te, ceea ce ne-ai potolit văpaia patimilor,

Bucură-te, îndreptătoarea înțelep­ciu­nii celor credincioși,

Bucură-te, veselia tuturor neamurilor,

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

 

Condac 6: 

Vestitori purtători de Dumnezeu fă­cându-se magii, s-au întors în Babi­lon, săvârșind prorocia Ta; și, măr­turisindu-Te tuturor pe Tine, Hristoase, au lăsat pe Irod ca pe un mincinos, că nu știa să cânte: Aliluia!

 

Icos 6: 

Strălucind Tu în Egipt, Lumina ade­vă­rului, ai izgonit întunericul minciunii. Că idolii lui, Mântuitorule, nerăb­dând tăria Ta, au căzut; iar cei ce s-au izbăvit de dânșii cântau către Năs­că­toarea de Dumnezeu:

Bucură-te, îndreptarea oamenilor,

Bucură-te, căderea demonilor,

Bucură-te, ceea ce ai zdrobit stăpâ­nia înșelăciunii,

Bucură-te, ceea ce ai vădit înșelă­ciu­nea idolească,

Bucură-te, mare care ai înecat pe faraonul cel netrupesc,

Bucură-te, piatră care ai adăpat pe cei însetați de viață,

Bucură-te, stâlp de foc care povă­țu­iești pe cei dintru întuneric,

Bucură-te, acoperământul lumii cel mai lat decât norul,

Bucură-te, hrană și potir cu mană,

Bucură-te, slujitoarea bucuriei celei sfinte,

Bucură-te, pământul făgăduinței,

Bucură-te, izvorâtoare de miere și lapte,

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

 

Condac 7: 

Vrând Simeon să se mute din vea­cul acesta înșelător, Te-ai dat lui ca un prunc, dar Te-ai făcut cunoscut lui și ca Dumnezeu desăvârșit. Pentru aceea s-a mirat de înțelepciunea Ta cea ne­spusă, cântând: Aliluia!

 

Icos 7: 

Arătat-a făptură nouă arătându-Se Făcătorul nouă, celor ce suntem făcuți de Dânsul, răsărind din pântecele cel fără de sămânță și păzindu-l întreg, pre­­cum a fost; ca noi, văzând mi­nu­nea, să o lăudăm, grăind:

Bucură-te, floarea nestricăciunii,

Bucură-te, cununa înfrânării,

Bucură-te, ceea ce ai strălucit chi­pul Învierii,

Bucură-te, ceea ce ai arătat viața îngerească,

Bucură-te, pomul cel cu luminoasă roadă, din care se hrănesc credincioșii,

Bucură-te, copacul cel înfrunzit cu bu­nă umbră, sub care mulți se odihnesc,

Bucură-te, ceea ce ai purtat în pân­tece pe Îndreptătorul celor rătăciți,

Bucură-te, ceea ce ai născut pe Iz­bă­vitorul celor robiți,

Bucură-te, îmblânzirea Judecătorului celui drept,

Bucură-te, iertarea multor greșiți,

Bucură-te, haina celor goi de în­drăzneală,

Bucură-te, dragostea care biruiește toată dorirea,

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

 

Condac 8: 

Văzând naștere minunată, să ne înstră­inăm de lume, mutându-ne min­tea la Cer; că pentru aceasta Prea­înaltul Dumnezeu pe pământ S-a ară­tat Om smerit, vrând să tragă la înăl­țime pe cei care-I cântă: Aliluia!

 

Icos 8: 

Cu totul a fost între cei de jos, iar de cei de Sus nicicum nu S-a depărtat Cuvântul cel necuprins; că dumnezeias­­că pogorâre a fost, iar nu mutare din loc, și naștere din Fecioară primitoare de Dumnezeu, care aude acestea:

Bucură-te, încăperea lui Dumnezeu celui neîncăput,

Bucură-te, ușa tainei celei de cinste,

Bucură-te, auzirea cea cu neprice­pere pentru cei necredincioși,

Bucură-te, lauda cea fără de îndo­ială a celor credincioși,

Bucură-te, purtătoarea cea prea­sfântă a Celui ce este pe heruvimi,

Bucură-te, sălașul cel preaslăvit al Celui ce este pe serafimi,

Bucură-te, ceea ce ai adunat lucruri potrivnice întru una,

Bucură-te, ceea ce ai unit fecioria și nașterea,

Bucură-te, cea prin care s-a dezlegat călcarea poruncii,

Bucură-te, cea prin care s-a deschis Raiul,

Bucură-te, cheia Împărăției lui Hristos,

Bucură-te, nădejdea bunătăților celor veșnice,

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

 

Condac 9: 

Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul cel mare al întrupării lui Hristos; că pe Cel neapropiat, ca Dum­­ne­zeu, L-a văzut Om apropiat tuturor, petre­când împreună cu noi și auzind de la toți: Aliluia!

 

Icos 9: 

Pe oratorii cei mult-vorbitori îi ve­dem tăcând ca niște pești fără de glas, despre tine, Născătoare de Dumne­zeu, că nu se pricep să spună în ce chip și Fecioară ai rămas, și ai putut naște. Iar noi, minunându-ne de o taină ca aceasta, cu credință cântăm:

Bucură-te, sălașul înțelepciunii lui Dumnezeu,

Bucură-te, comoara rânduielii Lui,

Bucură-te, ceea ce îi arăți pe filo­sofi neînțelepți,

Bucură-te, ceea ce ai vădit pe cei meșteri la cuvânt a fi necuvântători,

Bucură-te, că au înnebunit întrebă­torii cei cumpliți,

Bucură-te, că s-au veștejit făcătorii de basme,

Bucură-te, ceea ce ai risipit vorbele cele încâlcite ale atenienilor,

Bucură-te, ceea ce ai umplut mrejele pescarilor,

Bucură-te, ceea ce ne-ai ridicat din adâncul necunoștinței,

Bucură-te, ceea ce pe mulți i-ai lu­minat la minte,

Bucură-te, corabia celor ce vor să se mântuiască,

Bucură-te, limanul celor ce umblă cu corăbiile acestei vieți,

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

 

Condac 10: 

Vrând să mântuiască lumea, Împo­do­bi­torul tuturor a venit la ea, așa cum Însuși făgăduise; și, Păstor fiind, ca un Dumnezeu, pentru noi S-a arătat om ca și noi. Căci, cu asemănarea che­­mând pe cel asemenea, ca un Dum­­nezeu aude: Aliluia!

 

Icos 10: 

Zid ești fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, și tuturor celor ce aleargă la tine, că Făcătorul cerului și al pământului te-a gătit pe tine, Curată, sălășluindu-Se în pântecele tău și învățând pe toți să îți cânte:

Bucură-te, turnul fecioriei,

Bucură-te, ușa mântuirii,

Bucură-te, începătoarea prefacerii celei pline de înțeles,

Bucură-te, dătătoarea darului celui dumnezeiesc,

Bucură-te, că tu ai înnoit pe cei ză­misliți întru rușine,

Bucură-te, că tu ai învățat pe cei lipsiți de minte,

Bucură-te, ceea ce ai stricat pe stri­cătorul gândurilor,

Bucură-te, ceea ce ai născut pe Se­mănătorul curăției,

Bucură-te, cămara nunții celei fără de sămânță,

Bucură-te, ceea ce ai unit cu Dom­nul pe cei credincioși,

Bucură-te, ceea ce între fecioare sin­­gură ai fost hrănitoare de prunc,

Bucură-te, cămara cea împodobită a sufletelor sfinților,

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

 

Condac 11: 

Împărate sfinte, de Ți-am aduce cân­­tări și psalmi la număr întocmai ca nisipul, nimic nu plinim cum se cuvi­ne, căci se biruiește toată cântarea care se îndreaptă către mulțimea mi­lelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ți cântă: Aliluia!

 

Icos 11: 

Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sunt întru întuneric, o vedem pe Preasfânta Fecioară; că, aprinzând în sine Focul cel netrupesc, pe toți îi îndrep­tează spre cunoștința cea dum­ne­­zeiască ce luminează mintea cu ra­za ei și se cinstește cu chemarea aceasta:

Bucură-te, raza Soarelui celui înțe­legător,

Bucură-te, raza Luminii celei neapuse,

Bucură-te, fulgerul care luminezi sufletele,

Bucură-te, ceea ce îi îngrozești pe vrăj­­­mași ca un tunet,

Bucură-te, că dintru tine a răsărit stră­lucirea cea cu multă lumină,

Bucură-te, că ai izvorât râul care curge cu ape multe,

Bucură-te, ceea ce te-ai arătat icoană a cristelniței,

Bucură-te, ceea ce curățești întină­ciunea păcatului,

Bucură-te, baie, care speli conștiința,

Bucură-te, pahar, care dai gust bucuriei,

Bucură-te, mireasma mirosului celui bun al lui Hristos,

Bucură-te, viața veseliei celei de taină,

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

 

Condac 12: 

Vrând să dea har datoriilor celor de demult, Dezlegătorul tuturor datorii­lor omenești a venit Singur la cei ce se înde­părtaseră de harul Lui și, rupând za­pisul, aude de la toți cântarea: Aliluia!

 

Icos 12: 

Cântând nașterea ta, te lăudăm toți, ca pe o biserică însuflețită, Născă­toa­re de Dumnezeu; că, locuind în pân­tecele tău Domnul, Care ține toa­te cu mâna, a sfințit, a slăvit și a în­vățat pe toți să-ți cânte:

Bucură-te, locașul lui Dumnezeu-Cuvântul,

Bucură-te, sfântă care ești mai mare decât toți sfinții,

Bucură-te, chivot poleit cu Duhul,

Bucură-te, comoara vieții cea nede­șer­tată,

Bucură-te, coroana cea scumpă a împăraților celor credincioși,

Bucură-te, lauda cea de cinste a pre­oților cuvioși,

Bucură-te, stâlp neclintit al Bisericii,

Bucură-te, zidul cel nebiruit al Împărăției,

Bucură-te, cea prin care se înalță biruințele,

Bucură-te, cea prin care cad vrăjmașii,

Bucură-te, tămăduirea trupului meu,

Bucură-te, mântuirea sufletului meu,

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!  

 

Condac 13: 

O, Maică prealăudată, care ai năs­cut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toți sfinții, primind acest dar de acum, izbăvește de toată ispita și scoate din chinul ce va să fie pe toți cei care-ți cântă: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori)

Apoi iarăși se citește Icosul întâi și Con­da­­cul întâi:  

 

Icos 1: 

Îngerul cel întâistătător din Cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dum­nezeu: Bucură-te! Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, Întrupat, s-a înspăi­mân­­­tat și i-a stat înainte, grăind către dânsa unele ca acestea:

Bucură-te, cea prin care răsare bu­curia,

Bucură-te, cea prin care piere bles­temul,

Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut,

Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei,

Bucură-te, înălțime, întru care ane­voie se suie gândurile omenești,

Bucură-te, adâncime, care nu te poți vedea lesne cu ochii îngerești,

Bucură-te, că ești scaun Împăratului,

Bucură-te, că porți pe Cel ce poartă toate,

Bucură-te, steaua, care arăți Soarele,

Bucură-te, pântecele dumnezeieștii întrupări,

Bucură-te, cea prin care se înno­iește făptura,

Bucură-te, cea prin care Prunc Se face Făcătorul,

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

 

Condac 1: 

Apărătoare Doamnă, pentru biruin­ță, mulțumiri, izbăvindu-ne din ne­voi, aducem ție, Născătoare de Dum­ne­zeu, noi, robii tăi. Ci, ca aceea ce ai stăpâni­re nebiruită, izbăvește-ne din toate ne­­voile, ca să strigăm ție: Bu­cură-te, Mireasă, pururea Fecioară!”

 

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

“O, Preasfântă Născătoare de Dum­ne­zeu, Fecioară stăpână, ceea ce ești mai înaltă și mai presus decât îngerii și arhanghelii și mai cinstită decât toa­tă făptura; mirarea cea mare a în­ge­ri­lor, propovăduirea prorocilor, po­doa­ba cea aleasă a arhanghelilor, întă­rirea cea tare a mucenicilor, lauda cea preamărită a apostolilor, povățuitoa­rea cea tare a călugărilor, înfrânarea cea tare a postitorilor, curăția și slava fecioa­re­lor, veselia cea lină a mai­ci­lor, în­țe­lep­ciunea și învățătura prun­ci­lor, câr­muitoarea săracilor și a vădu­velor; îmbrăcăminte celor goi, sănă­tate celor bolnavi, izbăvire celor ro­biți; liniște celor de pe mare, liman bun celor înviforați, povățuitoare ne­os­te­nită ce­lor rătăciți, mergere ușoară celor călă­tori, odihnă bună celor oste­niți, aco­pe­rământ și scăpare celor asu­priți; nădejde celor fără de nădejde, ajută­toare celor lipsiți; celor săraci bo­găție neîmpuținată, celor întristați de-a pururea mângâiere, celor pe care nu-i iubește nimeni iubire cu smerenie; ce­lor păcătoși mântuire către Dum­­ne­zeu; tuturor creștinilor ocrotire tare, a­ju­tătoare nebiruită și folo­si­toare.

Prin tine, Cel nevăzut S-a făcut văzut, pentru care aducem rugăciune ție noi, robii tăi, Doamna noastră. O, preamilostivă împărăteasă a luminii ce­lei înțelegă­toare și preamărită, care ai născut pe Împăratul nostru, Hristos Dumnezeu, Cel ce dă viață tuturor, ceea ce ești slăvită de cele cerești, minte înge­rească, stea cu totul luminoasă și mai sfântă decât toți sfinții; împărăteasa împăraților, stăpâna tu­turor făpturilor, Fecioară încuviințată de Dumnezeu, Mireasă nestricată, pa­lat al Preasfân­tului Duh, tron de foc al Împăratului celui nevăzut, chivot ce­resc, purtător al Cuvântului lui Dumnezeu, căruța cea în chipul focului; odihna Dumne­zeului celui viu, zămislirea negrăită a tru­pului lui Hristos, cuibul Vulturului ce­resc, turtureaua cea cu bună glă­suire, porumbița cea preabună, lină și fără de răutate; Maică iubitoare de fii, adân­cul milelor, picătura care risipești mâ­nia lui Dumnezeu, adâncimea cea ne­mă­surată, taina cea negrăită, minu­nea cea neștiută, minune nespusă; Bi­serică nefăcută de mână omenească a Însuși Împăratului tuturor veacuri­lor; tămâia cea cu bun miros, veșmânt cinstit, porfiră de Dumnezeu țesută, Rai sufle­tesc, odrasla pomului celui de viață purtător, floarea cea preafrumoa­să, care ai înflorit nouă veselia ce­reas­că, strugurele mântuirii noastre, paha­rul Împăratului Ceresc, întru care s-a dres de la Duhul Sfânt vinul harului Celui neîmpuținat; solitoarea legii, înce­pă­tura credinței celei adevărate a lui Hristos, turnul cel neclintit, pieirea ere­ticilor, sabia mâniei lui Dumnezeu îm­­po­triva tu­turor celor nelegiuiți; în­grozire diavolilor, biruință în războaie, păzi­toare adevă­ra­tă tuturor creștinilor și lumii încre­din­țată mântuire.

O, întru tot milostivă Doamnă Fecioară, stă­pâ­nă Născătoare de Dumnezeu, auzi-ne pe noi cei ce ne rugăm ție și arată mila ta poporului drept-credincios; roagă pe Fiul tău să ne izbăvească de tot răul. Și păzește locașul acesta și toate orașele și satele creștinești și tot po­porul cel bine-credincios, care scapă la tine și cheamă numele tău cel sfânt, de toate năpas­tele, de boală, de cutremur, de po­top, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de răz­boiul cel dintre noi, de toate durerile și tot ne­cazul. Ca să nu fie îm­puținați robii tăi nici cu răni, nici cu îngrozire, nici cu moarte, nici cu dreapta mânie a lui Dumnezeu; ci îi păzește și îi mântuiește cu mila ta, Doamnă, ceea ce te rogi pentru noi și pentru buna întocmire a văzduhului, spre vremi adu­cătoare de roadele cele de folos, pe care le dăruiești nouă. Izbăvește, ridică și miluiește din toate nevoile, stăpână preami­los­tivă, Năs­că­toare de Dumne­zeu prea­lă­udată, pe cei ce sunt în primejdii. Adu-ți aminte de robii tăi și nu trece cu vederea lacrimile și suspi­narea lor; ci ne înno­iește pe noi cu bunătatea ta, ca să ne mângâiem cu mul­țumire, aflându-te pe tine ajută­toa­re. Milostivește-te, Doam­nă Prea­cu­rată, spre ajutorul po­po­rului celui binecredincios.

Nădej­dea noastră, adu­nă pe cele risipite: pe cei rătăciți pe cale povățuiește-i, pe cei căzuți de la dreapta credință iarăși la credință întoarce-i, pe cei bătrâni sprijinește-i, pe cei tineri îi învață, pe prunci hrănește-i și preamărește pe cei ce te preamăresc; dar, mai ales, păzește Sfântă Biserica Fiului tău și o ferește întru lungime de zile.

O, milostivă și preaîndurată îm­pă­răteasă a cerului și a pământului, Născătoare de Dumne­zeu, pururea Fecioară, miluiește cu mij­lo­cirea ta po­porul drept-credincios și toată drept-credincioasa creștinătate. Păzește-o sub acoperământul milei tale, apăr-o pe ea cu cinstitul tău aco­pe­rământ și roagă pe Hristos, Dumne­zeul nostru, pe Care mai presus de fire L-ai întrupat, să ne încingă pe noi cu putere de sus, ca să ne putem apăra împotriva vrăjmașilor ce se luptă îm­potriva noastră. Miluiește și mântu­iește prin ru­găciunile tale, Maică, pe Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bise­ri­cii Ortodoxe Ro­mâne, pe (Înalt) Prea Sfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitro­po­litul) nostru (N), pe toți ortodocșii arhierei, preoți și diaconi și pe tot clerul bisericesc și pe tot poporul drept-credincios care se închină icoanei tale.

Caută spre noi toți cu folosința ta cea preamilostivă, ridică-ne pe noi din adâncul păcatelor și ne luminează ochii inimii spre cău­ta­rea mântuirii. Milostivă fii nouă aici, iar la înfricoșătoarea Judecată, pe Fiul tău pentru noi roagă-L. Pe cei care s-au mutat întru dreaptă credință, din această viață în cea veșnică, îm­preună cu în­gerii, cu arhanghelii și cu toți sfinții, împărtășește-i ca să stea de-a dreapta Fiului tău și Dumnezeu; și prin rugăciu­nea ta învrednicește pe toți ortodocșii creștini să viețuiască cu Hristos, și cu bucurie în locașurile în­ge­rești să se desfăteze.

Că tu ești, Doam­nă, slavă a celor cerești și ajutătoare a pă­mântenilor; tu ești nădejdea și fo­lositoarea tuturor celor ce aleargă la tine și cer ajutorul tău cel sfânt; tu ești rugătoarea cea fier­binte către Fiul tău și Dumnezeul nostru, că rugăciunile Maicii mult pot spre îmblânzirea Stăpânului. Și, cu a ta mijlocire, în­drăznim să ne apropiem de sfântul altar, de harul preasfintelor și de viață făcătoarelor Taine, deși sun­tem ne­vrednici. Pentru aceea, și pe icoană văzând chipul tău cel întru tot cinstit și pe Cel Atotțiitor cu mâna ținând, ne bucurăm noi păcătoșii și, cu umilință căzând, pe acesta cu dragoste și cu frică îl sărutăm, așteptând, Doam­nă, prin sfintele și de Dumnezeu primitele tale rugăciuni, să ajungem la cele cerești ale vieții celei fără de sfâr­șit, și să stăm fără de rușine în ziua Ju­decății de-a dreapta Fiului tău și Dum­ne­ze­ului nostru, slăvindu-L pe El îm­pre­ună cu Cel fără de început al Lui Pă­rinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcă­torul Lui Duh, acum și puru­rea și în vecii vecilor. Amin.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor! Amin. Doamne, miluiește! Doamne, miluiește! Doamne, miluiește! Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, și cu ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!”

Adauga un comentariu

Trimite comentariul tau