Parohia Cărămidarii de Sus

Hramuri: Buna Vestire si Sf. Nicolae

Program liturgic:

Miercuri:    08:00 – Ceasurile, Sf. Liturghie
                 16:30 – Acatistul Sf. Mc. Ecaterina/Sf. Efrem cel Nou
Vineri:       08:00 – Acatist, Sf. Liturghie
                 17:00 – Sf. Maslu, Cateheză
Sâmbătă:  08:00 – Acatist, Sf. Liturghie, Parastas
Duminică: 08:00 – Utrenie, Sf. Litrughie

Istoric

În urma cu 450 de ani, pe locul unde se înalța astăzi biserica Sf.Nicolae – Grozăvești era moşia cu numele Grozăveşti a unui proprietar Manea, atestată de un document din 1559. Trei ani mai târziu, în 1562, voievodul Petru Voda îi certifică unui Ivan printr-un zapis, stăpânirea peste o jumătate din moşia Grozăvești.

Către sfârşitul secolului al XVIII-lea, pe lunca Dâmboviței, în Grozăveşti, a început să se lucreze cărămidă, de unde și numele mahalalei de Cărămidari, întâlnit pentru prima oară la 1810, într-o cartografie a bisericilor bucureștene. La 1810 satul Grozăvești avea 30 de case cu 80 de suflete, cu biserica de zid ridicată în 1805, preot Popa Gheorghe și Popa Neacsu.

Din cercetariile întreprinse în arhiva necatalogată a Mitropoliei de către preotul Ion Mușeteanu, incluse în monografia sa consacrată bisericii la care slujea, reiese că pana în 1805 nu a existat lăcaș de închinăciune în Cărămidarii de Sus. Abia atunci „după neapărata trebuinţă ce aveau mahalagii de o sfântă biserica au cerut voie și blagoslovenie egumenului Visarion de la Mănăstirea Cotroceni, ca să facă biserica într-aceasta mahala”.

Biserica a fost afectată de cutremurul din 2.10.1927. Un alt cutre¬mur de pământ, mult mai puternic, din 11.01.1838 o surpă de tot, astfel încât preoţii săi mergeau la Mănăstirea Cotroceni pentru săvârşirea Sfintei Liturghii.

Iosif Arhimandritul, președintele dicasteriei bisericești de pe lângă Mitropolia Ungrovlahiei, reface biserica din temelii, donând o sumă de 3000 lei. Astfel, la 25.09.1848, biserica era gata.

În 1875, începe reconstruirea noului locaș, în urma incendiului care a cuprins toată biserica. Noul locaș a fost  reconstruit pentru a treia oară în 1878. Între anii 1923-1925 „este adusă la o strălucire nouă”, se introduce lumina electrică, sunt așejate vitraliile, sunt aduse sfeșnice de alamă, mobilier din stejar, este poleită catapeteasma și spăltă pictura.

1. slujbă pomenire