Parohia Sfântul Nicolae

Istoric

Această biserică de enorie, numită până în 1935 ,,Parohia Sf. Nicolae” – Bordeie, cuprindea cartierele Obor, Dărmăneşti şi Lutăria, de la marginea Municipiului Piatra Neamţ spre Nord-Est, cu şoselele principale ce leagă oraşul Piatra Neamţ de oraşele Roman şi Târgu Neamţ. În partea de Apus – prin parohie curge – pârâul Cuiejdiu, care desparte oraşul în două şi cartierul Obor de cartierele Dărmăneşti şi Lutăria.

Biserica „Sf. Nicolae” din cartierul Obor (fostul cartier Bordeie) din Municipiul Piatra-Neamţ a fost zidită de către logofătul grec Vogoride între anii 1790-1796, logofăt care stăpânea pe atunci moşia Dărmăneştilor. Biserica – de mici proporţii (135 mp inclusiv altarul) – construită din amestec de piatră şi cărămidă – cu zidul între 1 şi 1,30 metri grosime – are formă de cruce, cu o boltă centrală pe naos. Acest plan treflat, cu sânuri laterale uşor proeminente, nu are o compartimentare tradiţională. Turnul-clopotniţă adăugat odată cu
pridvorul, are o cameră intermediară şi camera clopotelor. Şarpanta turnului, în formă de mitră arhierească, se termină cu un lanternou pe care este montată o cruce ce mai păstrează şi astăzi la bază semiluna. 

Arhitectura actuală a bisericii 

După planul vizibil actual, forma bisericii este în formă de cruce treflată ştearsă. Altarul are o jumătate de boltă, dat fiind spaţiul restrâns, iar deasupra naosului este bolta centrală larg deschisă, coborând spre abside în forme neregulate. Urmează încă o boltă, iar apoi corpul nou al bisericii, cu parter şi cafas. Pe jos biserica a fost parchetată. Decoraţii arhitecturale speciale nu se găsesc în interiorul bisericii.

Exteriorul se remarcă prin turla clopotniţei, în formă de mitră arhierească, cu contraforturi la cele patru colţuri şi un brâu dinţat sub streaşină. Soclul bisericii de jur-împrejur este ieşit în relief şi placat cu piatră.

Pictura bisericii

Dintru început biserica nu a fost pictată şi nici nu a figurat între monumentele istorice. În anul 1962, biserica a fost pictată „la repezeală” (aşa cum se putea observa în scenele şi chipurile de sfinţi, nefinisate) de către pictorul Nicolae Cristea Bubanovici. În timp, pictura s-a deteriorat şi – în proporţie de 80% – nu se mai distingeau bine scenele.

Odată cu renovarea şi adăugarea corpului nou al bisericii s-a repictat, fără a se mai păstra vechile chipuri de sfinţi sau scenele care nu erau proporţionale; între ele şi cele care nu respectau fidel erminia picturală bisericească.

Cei doi pictori, Domnul Vasile Irimia, ucenicul pictorului Irimescu – având o vastă experienţă în breaslă (a pictat bisericile din Doina şi Dochia, biserica Mănăstirii Brădiţel – Neamţ, două biserici ortodoxe lângă Marsilia în Franţa şi altele) – şi Doamna Ana Olendraru au împodobit zidurile cu scene şi chipuri de sfinţi, coborând aici un „colţişor de Rai” şi însufleţind lăcaşul Domnului.

Catapeteasma

Catapeteasma, strana Maicii Domului, două iconostase, strana arhierească şi stranele pentru credincioşi sunt sculptate în lemn de stejar şi dau o notă de eleganţă şi nobleţe interiorului bisericii. Motivele florale şi geometrice din sculptura catapetesmei scot în relief icoanele aşezate şi pictate cu multă migală şi măiestrie de Doamna Ana Olendraru.

Demne de remarcat sunt cele patru icoane împărăteşti ferecate în argint aurit cu chipurile Mântuitorului, Maicii Domnului, Sfântului Antonie cel Mare şi Sfântului Nicolae.

Ferecătura de argint aurit a fost făcută prin osteneala familiilor Mihuţ Nicolae şi Vera, Mancaş Dorel şi Zamfira, Balan Mihai şi Aurora.

De o frumuseţe aparte este icoana Maicii Domnului din iconostasul aşezat în pronaosul bisericii, ferecată în argint aurit de familia Roşu Gheorghe şi Ana.

Icoana făcătoare de minuni a Sf. Ierarh Nicolae

Obiectul cel mai de preţ al bisericii îl constituie icoana Sfântului Nicolae, adusă din Polonia în anul 1865 de către primarul Nicolae Albu şi soţia sa, Maria. Icoana este pictată pe lemn şi este ferecată în argint aurit, în greutate de 4,5kg, având dimensiunile de 1,05/0,62 m.

Aşa cum mărturisesc credincioşii evlavioşi şi cum am putut vedea în câteva rânduri în ultimii ani, pe chipul icoanei apar la anumite intervale de timp mici picături ca de transpiraţie cu un lichid apos – uleios care, după câteva zile, se usucă şi dispare.

Înaintea acestei icoane se pleacă evlavioşi credincioşii, care – prin rugăciunile lor – dobândesc împlinirea cererilor.

Crucile funerare

Nu sunt lipsite de importanţă cele trei cruci funerare, săpate în piatră masivă, cu inscripţii în limba slavonă, datând din anul 1814, pe care se pot citi mai multe nume; probabil ale unor ctitori sau enoriaşi ai parohiei. Aceste cruci, găsite undeva în spatele bisericii, au fost aşezate lângă intrarea de la Sfântul Altar.

Obiecte de valoare

Biserica păstrează două Sfinte Evanghelii, datând din anii 1834 şi 1869, îmbrăcate în catifea roşie şi placate pe copertă, în colţuri, cu motive florale şi cu chipul celor patru evanghelişti; iar în mijlocul copertei se află icoana Învierii Domnului.

De o deosebită valoare artistică sunt cinci candele din argint, cântărind între 150 şi 200 grame.

Cele cinci clopote – care vestesc slujbele în biserică (unul de 150 kg, altul de 70 kg şi trei de câte 10 kg) – datează din anul 1850, având inscripţii în limba slavonă.

Policandrele, şapte la număr, aduse în anul 2007 din Cernăuţi – Ucraina au fost donate de câţiva credincioşi.

Uşile de la intrarea în biserică şi uşa de la intrarea în Sfântul Altar sunt sculptate în lemn de stejar cu multă migală şi măiestrie de meşterul Nicolae Livadă din Bacău.