Despre noi vezi date de contact
Program liturgic:
Luni, Marţi, Miercuri: activitate misionară în parohie;
Joi: 8:00-19:00, 17:00-18:30 – Încasări cimitir
Vineri: 17:00 – Acatist
Sâmbătă: 8:00 – Utrenia, Sf. Liturghie şi Parastase
17:00 – Vecernia
Duminică: 8:00 – Utrenie, Sf. Liturghie, Cateheză
18:00 – Vecernie
Istoric
Situată la capătul căii Giuleşti, pe latura nordică, aşezământul Sfântului Nicolae a fost biserica satului Giuleşti-Sârbi, înfiinţat în anul 1831, devenit ulterior cartier al Bucureştilor. Până în anul 1864, satul a fost servit de biserica din cătunul Giuleşti – Ţigănie (Sărindar).
Din pisania Sfântului Lăcaş rezultă că acesta a fost târnosit la 7 aprilie 1866, în zilele Prinţului – domnitor Carol şi ale Mitropolitului Nifon. Au contribuit financiar la edificarea sa fraţii Ion şi Vasile Ulieru, mari comercianţi, Elena Constantinescu si alţii. Lăcaşul a fost reparat în 1882-1883, fiind sfinţit la 29 mai 1883, în timpul Regelui Carol I şi a Mitropolitului Calinic, când a primit noile hramuri Sf. Arhidiacon Ştefan şi Sf. Ioan Botezătorul. Biserica a fost reînnoită după cutremurul din 1977 şi s-a redeschis la 17 octombrie 1982.
Aceast Sfânt Aşezământ a rămas celebru datorită evenimentelor din anii întunecaţi ai “epocii de aur”, anii demolărilor în Bucureşti (1981-1989). În anul 1986, când autorităţile comuniste au ordonat distrugerea bisericii şi a cimitirului Crângaşi I din Str. Cpt. Grozeanu, pentru amenajarea Lacului Ciurel – Dâmboviţa, osemintele dezgropate au fost transportate şi reînhumate în cimitirul nou amenajat la 200 m. spre nord de această biserică, lângă care ulterior s-a construit Buna Vestire – “Giuleşti – Sârbi” (cea nouă).
Exteriorul bisericii a fost reparat în 1982 şi mai apoi în 2001, când pereţii au fost refăcuţi prin stropire cu praf de piatră. În anul 2007 a fost înlocuită tabla de pe acoperiş.
În ceea ce priveşte pictura, aceasta a fost realizată în 1969 de către Videa Virginia, iar între 1980-1982 a fost restaurată de pictorul Radu Jora Gheorghe, prin grija părintelui Deleanu Ion şi cu sprijinul financiar al enoriaşilor. Biserica a fost înzestrată în anul 1979 cu o tâmplă sculptată şi cu icoane pictate de Botezatu Petre, precum şi cu strane sculptate şi scaune arhiereşti.
Planul bisericii este triconic (24 x 8-12 m.), cu abside adânci, pentagonale spre exterior. Deasupra intrării, un medalion în mozaic înfăţişează icoana Mântuitorului Iisus Hristos, iar alte două mozaicuri împodobesc faţadele laterale ale vestibulului. În grădina bogat plantată, se află, la vest de biserică, aproape de împrejmuire, o clopotniţă din lemn şi o cruce veche cu inscripţie românească scrisă în alfabet chirilic.
Biserica reprezintă un punct de atracţie turistică datorită faptului că în perimetrul parohiei se află ruinele mănăstirii Dna Chiajna, ctitorie a lui Alexandru Ipsilanti. În prezent se derulează lucrări de reparaţie a gardului cimitirului, avându-se în vedere obţinerea devizului pentru începerea restaurării picturii bisericii.
