Parohia Giulești Sărindar

Program liturgic:

Vineri:         16:00  – Program de spovedit
                    17:00  – Slujba Acatistului și cateheză
Sambata:    08:00 – Sfânta Liturghie
                    09:30 – Rânduiala Parastasului
Duminica și în toate zilele de sărbătoare:
                   08:00  – Utrenia
                   09:30  – Sfânta Liturghie
                   11:30  – Consiliere duhovnicească

Istoric

Biserica Adormirea Maicii Domnului se situează pe partea de sud-vest a Căii Giuleşti, între case modeste, fiind retrasă de la drum. În spatele Sfântului Lăcaş se află cimitirul Giuleşti-Sărindar, de unde se desfăşoară o privelişte cuprinzătoare asupra văii largi a Dâmboviţei.

Biserica denumită Giuleşti-Sărindar a fost metohul mănăstirii, azi în ruină, Giuleşti-Ţigănia (Chiajna), de a cărei existenţă este legată, cele două fiind construite la o oarecare distanţă, însă în acelaşi timp. Informaţiile cu privire la data construirii mănăstirii şi respectiv bisericii sunt neclare. Astfel, în timp ce Alexandru Odobescu susţine că mănăstirea a fost ctitorită de Doamna Chiajna în secolul al XVI-lea, Nicolae Iorga datează întemeierea acesteia în secolul al XVIII-lea, în timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti. De asemenea, N. Stoicescu consideră că biserica a fost metohul unei alte mănăstiri Sărindar (cea de pe Podul Mogoşoaiei). Cert este însă că într-un pomelnic al bisericii din data de 15 noiembrie 1768 sunt amintiţi « Gheorghe şi Radu –zugravi », lăcaşul mai fiind pomenit pe 13 iulie 1797, când Ienăchiţă Văcărescu îi donează suma de 2000 taleri.

Pe moşia mănăstirii se spune că lucrau ţigani-robi, drept pentru care biserica s-a şi denumit Giuleşti-Ţigănia înainte de a deveni cunoscută drept Giuleşti-Sărindar (acest nume este legat de faptul că unii călugări de aici făceau multe sărindare menite a le completa veniturile).

Biserica nu posedă documente sau cărţi vechi datorită faptului că totul a ars în timpul ciumei din vremea lui Caragea (1782-1783). De asemenea, nu se mai păstrează nici pictura din 1768, ea fiind renovată iniţial în 1911, iar apoi în 1955 de către maestrul Ioan Moroşanu. Cutremurul din 1977 a cauzat daune grave bisericii, însă prin grija părintelui Ioan Iancu Petrulian şi cu sprijinul financiar al enoriaşilor, au fost executate lucrări de consolidare şi reparaţii ale Sfântului Lăcaş, atât în interior cât şi în exterior. De asemenea, în perioada 1980-1982, au fost efectuare lucrări de spălare şi restaurare a picturii existente, cu ajutorul pictorului Ioan Moroşanu.

În anul 1999 biserica a fost jefuită şi incendiată. Prin osârdia părintelui Radu Gheorghe şi cu eforturile enoriaşilor s-a reuşit după acest nefericit eveniment schimbarea acoperişului din lemn şi tablă al bisericii (2002) şi construcţia unui diaconicon (2003). De altfel, au fost executate lucrări de extindere, reparaţii şi înfrumuseţare a bisericii. A fost restaurat pridvorul şi a fost intervenit asupra peretelui de fronton al pronaosului, cu scopul măririi locului de acces în biserică (2006).

În ceea ce priveşte arhitectura bisericii, aceasta este compusă dintr-o singură navă (22 X 5,8 m), cu absida altarului pentagonală, nedecroşată şi un turn-clopotniţă îmbrăcat cu tablă, fără ferestre, cu acoperiş piramidal, ridicat peste pronaos. Vestibulul închis, adăugat anterior, mai scund, este acoperit în două pante şi are un fronton în trepte, care distorsionează cu restul construcţiei. O cornişă bogat profilată şi un brâu median, dintr-un tor simplu, înconjoară faţada puţin prelucrată. În registrul inferior există câte o fereastră prin care pătrunde lumina în interiorul care este integral pictat. Trei arce despart pronaosul de naos, iar tâmpla este din zidărie, pictată cu trei rânduri de icoane. În partea de apus a bisericii există, în cadrul unei singure clădiri, la parter o capelă şi, la etaj, amenajate o bibliotecă şi o sală de conferinţe.

În prezent, sunt în derulare lucrări de efectuare a hidroizolației pereților bisericii de jur împrejur, la fundație, de întărire cu plasa de Buzău, de tencuire și placare cu polistiren a exteriorului și, îndată, vor începe lucrările de restaurare a picturii murale vechi de la 1768, precum și pictarea din nou a pridvorului construit recent.

1. slujbă pomenire