Parohia Acoperământul Maicii Domnului

PROGRAM LITURGIC

Miercuri:   08:30   – Aghiasma mică (sfinţirea apei)
                             – Dezlegări, rugăciuni de trebuință
                             – Cuvânt de invățătură (Cateheză)
                 18:00   – Paraclisul Maicii Domnului
                             – Dezlegări, rugăciuni de trebuință
                             – Cuvânt de invățătură (Cateheză)
Vineri:       07:30   – Utrenie si Sfânta Liturghie
                             – Acatistul Acoperământului Maicii Domnului, Acatistul Sfantului Voievod Ștefan cel Mare sau alt acatist, în funcție de sărbătoare.
                            – Cuvânt de invătătură (Cateheză)
                 18:00  – Sfânta taină a Maslului
                            – Dezlegări, rugăciuni de trebuintă
Sămbătă:   07:30  – Utrenie si Sfânta Liturghie
                            – Pomenirea celor adormiți (Slujba Parastasului)
                            – Botezuri/Cununii
                 18:00  – Vecernie
Duminică:  07:30 – Utrenie si Sfânta Liturghie
                            – Rugăciuni de trebuință
                            – Botezuri/Cununii
ISTORIC

Parohia s-a înfiinţat în anul 2009, deşi terenul a fost acordat încă din 1993 pentru construirea unei biserici. În 9.06.2013 a fost numit preot paroh Sergiu Ristea cu sarcina misionara de a construi o biserică din lemn, pentru început, apoi una de zid. Aflată într-o locaţie chiar în inima Drumului Taberei, centrul cartierului, cu deschidere de la bulevardul Drumul Taberi, se dorește ca biserica să aibă o arhitectură frumoasă reprezentativă.

Construcţia noii biserici a urmat un drum sinuos, în special în materie de documentaţie, cadastru, intabulare, aprobări. Anul trecut, după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, preotul şi credincioşii au hotărât să demonteze cortul şi să construiască un paraclis. Între timp, se pregătea ridicarea bisericii. Biserica a fost realizată din lemn la meşteri din Maramureş, echipa lui Gheorghe Puicar din Poienile Izei, oameni extraordinari şi cu o credinţă frumoasă. Au urmat finisajele, care solicită cel mai mult timp şi sunt cele mai costisitoare: şlefuitul şi vopsitul bisericii, interioare, încălzire în pardoseală. În toată această lucrare, au considerat că, dacă fiecare alege pentru casa lui lucruri de bună calitate, cu atât mai mult, pentru casa lui Dumnezeu trebuie să foloseşti ceva şi mai bun, care să dăinuiască pentru totdeauna. Pardoseala este pavată cu marmură, o parte adusă din Egipt, de o culoare asemănătoare cu a lemnului, iar partea de contrast adusă din Grecia.

Trandafir Stan, epitropul bisericii, este de profesie inginer, cu doctorat în managementul de proiect, un masterat în inginerie managerială şi două licenţe, una în electronică şi una în sisteme tehnologice. În curtea locaşului de cult, este doar unul dintre muncitori. „Un preot, când este tânăr, are şansa în viaţă să ridice una sau mai multe biserici. Nouă, ca simpli enoriaşi, rar ni se iveşte ocazia să participăm la ridicarea unei biserici din temelie. Este o mare realizare şi credem că este o slavă pe care o aducem lui Dumnezeu, o mulţumire pentru tot ceea ce a făcut pentru noi“.

Începutul a fost entuziasmant, însă, la scurt timp, au apărut greutăţile. „Rânduiala a fost de aşa natură încât fiecare şi-a găsit locul şi a făcut exact ceea ce ştie să facă. S-a format o echipă în care cineva a spus: «Eu ştiu să bat cuie». Şi a bătut cuie. Un altul: «Eu ştiu să tai lemne». Şi el a tăiat lemne. Alţii am spus: «Noi ştim să săpăm gropi». Şi am săpat gropi. Nu a avut importanţă faptul că veneam din medii în care aveam o pregătire, să zicem, superioară în diverse domenii. În acel moment, aşa puteam ajuta, prin muncă brută. Locul de sub biserică este un teren foarte greu. Sunt resturi de la blocurile din jur care s-au depus de-a lungul timpului, a plouat, s-a bătătorit şi foarte greu s-a săpat. Într-adevăr, groapa mare pentru fundaţia bisericii din lemn s-a făcut mecanizat, dar după aceea nu s-a mai putut intra cu utilaje şi a trebuit să lucrăm cu sapa, cu cazmaua, cu lopata, cu grebla, cu roaba“, a afirmat domnul Trandafir Stan.