Biserica Teiul Doamnei Ghica

Program liturgic:

LUNI: Liber
MARŢI: 08.00 – 19.00 (17.00 – iarna)
MIERCURI: Acatist : 18.00-(ora de vară) / 17.00 – (ora de iarnă)
Taina Sfintei Spovedanii
JOI: 08.00 –19.00 (17.00 – iarna)
VINERI: Sfântul Maslu: 18.00-(ora de vară) / 17.00 – (ora de iarnă)
Taina Sfintei Spovedanii/Cateheză
SÂMBĂTĂ: 08.00 – Sfânta Liturghie şi Parastas
13.00–15.00* Alte servicii religioase (Botezuri şi Cununii)
DUMINICĂ: 08.00 –12.00 – Utrenia şi Sfânta Liturghie
13,00–15.00* Alte servicii religioase (Botezuri şi Cununii)

Istoric

Biserica, alături de Palatul Ghika, face parte din ansamblul Ghika-Tei. În 1822, domnitorul Grigorie IV Ghica a ridicat o reşedinţă domnească de vară pe locul casei părinteşti, lucrările finalizându-se în anul 1832. Un an mai târziu, în apropierea palatului domnesc, pe locul locaşului de cult ctitorit de vistierul Barbu Văcărescu (†1764) şi soţia sa Ruxandra (Rosetti), către jumătatea secolului al XVIII-lea, domnitorul Grigorie IV Ghica şi fiul său Grigorie au zidit biserica Teiul Doamnei Ghika. Instituită prin actul denumit Epitropia Bisericii Colentina – Aşezământul Grigore Ghika Voievod în anul 1833, iniţial, biserica Teiul Doamnei Ghika a fost folosită numai de membrii familiei Ghika. În decursul timpului, Epitropia a pus biserica la dispoziţia credincioşilor ce locuiau în apropiere şi care nu aveau altă biserică. Clopotniţa, monument istoric, a fost construită tot de domnitorul Grigorie IV Ghica în anul 1833 pe latura de est a incintei, situată către valea Colentinei (“colea-n-tină”). Este o construcţie masivă pe plan pătrat, pe două niveluri, cu un turn decorat cu pilaştri ionici. Pisania bisericii aşezată deasupra intrării este scrisă cu litere chirilice.

Biserica Teiul Doamnei Ghika a fost catalogată ca fiind biserica cea mai autentică din oraş. Lucrările de construcţie ale bisericii au fost coordonate de meşterul Iosef Weltz, după planurile arhitectului catalan Xavier Villacrosse. Construcţia este din cărămidă şi a fost ridicată pe un plan elipsoidal (18 x 13 metri), stilul arhitecturii fiind bizantino-italian, rar în arhitectura bisericească din Ţările Române. “Volumul dominant este acoperit de o cupolă semisferică largă, peste care se ridică tamburul rotund al turlei cu opt ferestre. Patru nişe semicirculare mai scunde, acoperite cu calote în sfert de sferă sunt adosate simetric: două către răsărit, adaptate funcţiilor de proscomidie şi diaconicon ale altarului, două către apus, ce cuprind scările care conduc la cafas. Intrarea, pe latura mică, de vest, este precedată de un mic pridvor cu patru coloane în stil doric toscan, grupate câte două pe o bază comună, ce susţin un fronton triunghiular pictat. Două perechi de pilaştri, flanchează portalul cu pisania aşezată deasupra. Faţadele sunt decorate de asemeni cu pilaştri dorici (care se regăsesc şi în interior) şi, în registrul superior, cu o friză de triglife şi metope având un relief floral. Ferestrele sunt terminate în semicerc”. [STOICA, Lucia; IONESCU-GHINEA, Neculai Enciclopedia lăcașurilor de cult din București , p. 140]

1. slujbă pomenire