Biserica Sfântul Nicolae

Biserica Sf. Nicolae a fost ridicată la 1732, pe locul unei biserici de lemn care dată din 1680 - 1690. Ctitor al bisericii noi este paharnicul Constantin Năsturel. Biserica actuală, monument istoric a aparținut inițial mănăstirii Râmnicului, închinată ca metoh Episcopiei Buzăului. Data fondării mănăstirii nu se cunoaște. În anul 1906, deși biserica era într-un grad avansat de degradare, se mai putea distinge o parte din pictura realizată în jurul anilor 1732-1746, în special seria portretelor votive. Biserica a avut mult de suferit în timpul războiului austro-turc, aceștia din urmă incendiind-o, distrugând zidurile și pictura. Înconjurată de ziduri groase din cărămidă și înzestrată cu o turla de clopotniță- asemănătoare turnurilor de veghe și camerelor de refugiu, biserica Sf Nicolae –Nou constituia un punct strategic care a fost distrus în mare parte. Având un plan și o arhitectură iesita oarecum din tiparele obișnuite, biserica se bucură de atenția specialiștilor în istoria artelor și arhitecturii de cult. Biserica a servit între anii 1985-1986 ca depozit de carte veche bisericească. După 1990 a fost redată cultului ortodox, devenind biserica parohială. Biserica Sf Nicolae este un edificiu valoros care prezintă caracteristicile arhitecturii de secol XVII din – deși amplasarea sa este în Focsanii Munteni. Planul triconc, are amplasat pe laterala nordică un turn clopotniță care are la parter un pridvor deschis, cu arcade semicirculare susținute pe coloane de cărămidă. Brâul care încinge de jur împrejur biserica ca și tipul de pridvor demonstrează influențele arhitecturale din Țara Românească. Arhitectura construcției câștigă în zveltețe prin turnul din latura nordică și el la rândul sau de factură eclezială moldovenească. Planul general este atipic pentru Țară Românească; pridvor deschis (închis în prezent dar inițial deschis), pronaos, naos cu abside poligonale (în cinci laturi) și altarul la fel. Turla clopotniței este amplasată în partea stânga a construcției, deasupra unei extinderi a pronausului; acest fapt încadrează biserica într-o categorie deosebită de cea obișnuită arhitecturii de cult ortodox din zona ținutului Putnei.