Biserica Sfântul Nicolae

Puțini cunosc faptul că această Biserică este o ctitorie de secol al XIX-lea, ridicată de “breasla dulgherilor”, la marginea orașului de atunci, ocupată de grădini și locuri virane. Biserici vecine atunci și care există și astăzi, erau: “Sfântul Vasile”, “Sfinții Voievozi”, “Mavrogheni” și “Sfânta Vineri - Nouă”.
Construcția bisericii a început în anul 1847, conform hotărârii dată de “Sfatul Orașului”, prin “Comisia de galben” și, din lipsa de fonduri, a fost terminată în anul 1950. Abia în decembrie 1952 a fost deschisă definitiv cultului. Ctitorii principali ai Bisericii sunt cei din “Corporația dulgherilor și a zidarilor”, primii dintre ei fiind Dobre și soția sa Elenca, familie de vestiți constructori, atât în București cât și în Paris, unde lucrătorii săi au construit un pavilion și sobe de teracotă, atrăgând uimirea francezilor.
Biserica a dispus la început, până în anul 1872, de un cimitir, situat în zona alăturată, între actualele străzi Buzești și Dr. Sergiu, cimitir desființat de către Primăria Capitalei, aceasta organizând la marginea orașului două noi cimitire. La început a fost cunoscută sub denumirea de “Biserica din Deal”, apoi “Dușumea” fiind sub adminitrarea “Breslei dulgherilor”, până în anul 1972, când s-a format o epitropie. “Legea Clerului Mirean”, din anul 1893, o transformă în parohie. Prin “Decret regal” în anul 1922 i se schimbă numele în “Biserica Sfântul Nicolae – Buzești” după numele celei mai importante străzi.

Biserica a fost repictata de către pictorul Gheorghe Ioanid, conform pisaniei din 14 septembrie 1873. În timpul primului Război mondial, nemții au luat clopotele Bisericii și le-au transformat în obuze, iar noile clopote au fost turnate în anul 1925 la “Scoală de Arte și Meserii”.

Restaurată în repetate rânduri a ars în urma a două incendii din anii 1899 și 1991. Ultima oară, Biserica a fost jefuită, se pare, și incendiată chiar în noaptea de 7-8 decembrie ce a urmat “Referendumului” pentru aprobarea “Constituției post comuniste”.
Focul a distrus pictura, mobilierul, a calcinat zidurile și a cauzat surparea turlelor. Biserica a fost refăcută, primind consolidări serioase și o nouă turlă centrală. De asemenea, biserica a fost repictata, în “tehnica fresco”, Altarul și Turla “Pantocrator” de către pictorii: Ciprian Vasile Buzuloi, Magda Augustina Carciumaru – Buzuloi, iar restul: Naosul, Pronaosul și Pridvorul de către pictorul Dumitru Bănică. De asemenea, Biserica a primit o nouă catapeteasmă și un nou mobilier sculptat la “Atelierele Institutului Biblic al Patriarhiei”.

Slujba de târnosire a fost săvârșită în ziua de 14 noiembrie 2004 de către Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane însoțit de P.S. Episcop Vicar Sebastian Ilfoveanul, împreună cu un mare sobor de preoți și diaconi, precum și de un număr impresionant de credincioși din capitală.