Biserica Sfantul Ioan Iacob Hozevitul

Program

Biserica este deschisă zilnic între orele:

08.00- 20.00 – primăvara - toamna

08.00- 19.00 – iarna

Istoric

In cel mai mare cartier din Bucureşti, ridicat după 1960, Baltă-Albă -Titan, cu o populaţie numeroasă datorită aglomerării de blocuri dar şi a caselor, şi-a facut apariţia un nou lăcaş de închinăciune cu hramurile Sfântul Ioan Iacob Hozevitul şi Sfântul Ierarh Alexandru Arhiepiscopul Constantinopolului care se prăznuiesc la 5 august, respectiv 30 august.
S-a simţit nevoia construirii acestui lăcaş având în vedere numărul mic al bisericilor din zonă, cele mai apropiate fiind: Balta Albă (1939), Pogorârea Sfântului Duh - Titan (1994), Sfântul Calinic - Căţelu (1955), Dudeşti-Cioplea II (1952), Izvorul Nou (1823), Mihai Bravu (1948), Parcul Călăraşilor (1942-1949).
Un lucru inedit la această nouă biserică îl reprezintă faptul că a fost ridicată prin contribuţia unui credincios care a copilărit în această zonă, locuitor al unuia dintre blocurile învecinate, profesorul de fizică Octavian Radu.
Terenul viran – situat în continuitatea Şcolii Generale nr.75 şi a Şcolii de muzică nr.5, unde acesta se juca în copilărie cu prietenii – avea să fie viitorul amplasament al bisericii.
Aprobarea pentru ridicarea sfântului lăcaş de cult a fost dată de Sfânta Arhiepiscopie a Bucureştilor la data de 5 august 1994, dar abia în ianuarie 1997 a fost eliberat primul act al autorităţilor locale pentru începerea demersurilor ridicării bisericii.
La 21 octombrie 1998 a fost eliberată autorizaţia de construcţie, iar slujba de sfinţire a locului viitoarei biserici s-a oficiat în data de 13 noiembrie 1998.
În urma studiului de specialitate efectuat, s-a constatat că terenul era foarte slab (având în vedere că aici fusese cu mult timp în urma o groapă de gunoi neautorizată) şi s-a hotărât că era necesar ca pentru punerea temeliei să fie fixaţi 28 de stâlpi din beton armat, astfel că fundaţia propriu - zisă a fost finalizată abia în decembrie 2000
În paralel cu aceste lucrări a fost pregătit lemnul necesar ridicării construcţiei şi trebuie să menţionăm sprijinul celor din ROMSILVA – care ne-au ajutat să reducem costurile – şi a stareţului Mânăstirii Putna, Arhimandritul Melchisedec Velnic care a asigurat transportul lemnului la Bucureşti. Nu uităm să menţionăm că fără ajutorul finaciar dezinteresat al ctitorilor - familia Cecilia-Ştefania şi Sorin-Ionel Stoian - construcţia lăcaşului de cult nu ar fi putut fi finalizată.
Planurile arhitecturale ale sfântului lăcaş de cult au fost întocmite de arhitectul George Miclea având drept suport arhitectura bucovineană cu inflexiuni maramureşene ce se regăsesc în principal în construcţia turlei (cu o înălţime de 24 de metri).
Biserica este construită în totalitate– de meşteri din comuna bucovineană Vicovul de Sus din judeţul Suceava – sub formă de navă de dimensiuni medii (23 metri x 8,5 metri), cu absida Sfântului Altar de formă semicirculară atât la exterior cât şi la interior. Lumina naturală pătrunde în sfântul lăcaş prin intermediul celor 15 ferestre, din care 12 sunt dispuse în două registre. În interior biserica este îmbogăţită cu o catapeteasmă din lemn de tei cu sculptură măiastră.
Toate activităţile necesare ridicării sfântului lăcaş au fost puse sub auspiciile Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor şi cu purtarea de grijă a preotului Cornel Ilie - de la Biserica Eroii Revoluţiei (1993-1994) şi a preotului Adrian Niculcea - de la Biserica Pogorârea Sfântului Duh -Titan (1995-2001), iar din 2001 până în prezent - a preotului Ilie Filip.
Slujba de târnosire a bisericii a fost oficiată în data de 9 iunie 2002 de către Înalt Prea Sfinţitul Teodosie Arhiepiscopul Tomisului şi Prea Sfinţitul Ambrozie episcopul Giurgiului, pe atunci episcop vicar patriarhal, înconjuraţi de un sobor de preoţi, diaconi şi o mulţime de credincioşi ai cartierului, bucuroşi de biserica nouă.
De atunci până în present s-au adus anumite îmbunătăţiri atât în interiorul sfântulului locaş cât şi în exteriorul lui. Astfel s-a început lucrarea de pictare a interiorului bisericii prin amplasarea de icoane asemănătoare ca mărime, de asemenea în exterior a fost ridicat un lumânărar şi s-a schimbat acoperişul.
Avem în vedere pe viitor un proiect pentru construirea unui aşezământ cultural-social în care sunt prevăzute, pe lângă capelă mortuară şi sală de mese, locuinţe pentru preoţii slujitori, bibliotecă. În incita bisericii se desfăşoară programele misionare - filantropice ale Patriarhiei : programul catehetic Hristos împărtăşit copiilor, pelerinaje şi programul privind prevenirea abandonului şcolar.
Biserica este în permanenţă deschisă, la dispoziţia credincioşilor, iar aceştia nu o ocolesc având în vedere că zilnic este prezent unul dintre preoţii slujitori - preot paroh Ilie Filip sau preot Emilian Băbăruşi - pentru a asigura asistenţa religioasă. Un fapt deloc de neglijat este acela că zilnic copii care vin sau pleacă de la şcolile de lângă biserică trec pragul casei Domnului pentru rugăciune. Aşa cum spunea şi unul dintre ctitorii bisericii, prin dispunerea bisericii lângă şcoală s-a realizat o situaţie inversă celei din secolele XVIII- XIX, când şcoala se afla în incinta bisericii, fiind deservită de feţe bisericeşti.

1. slujbă pomenire