Biserica Sfântul Ilie

Program liturgic:

Luni-Vineri
8.30 - 9.30 - program catehetic
Vineri
17.00 - 19.00 - Slujba Sfântului Maslu
19-00 - 20.00 - program catehetic
Sâmbăta
8.30 - 9.30 - Acatistul Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul
9.30 - 10.00 - Slujba parastasului
Duminica
8.30 - 10.00 Slujba Utreniei
10.00 - 12.00 - Slujba Sfinte Liturghii

Istoric

Monument istoric şi de artă de referinţă al urbei noastre, biserica Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, de lângă Sfânta Patriarhie, îşi are începuturile către finele secolului al XVII-lea şi începuturile celui de-al XVIII-lea secol. După puţinele date pe care le avem la îndemână, anul 1706 poate fi considerat „începutul existenţei” acestui lăcaş de cult.

La anul 1724 (20 iulie) o însemnare în Anatefterul (sau Condica de rânduieli a visteriei domneşti) consemna o donaţie de ceară şi bani a domnitorului Nicolae Alexandru Mavrocordat (1719-1730), făcută către biserica Sfântul Ilie Proorocul din mahalaua Mitropoliei. La jumătatea secolului al XVIII-lea, biserica de lemn de pe malul Dâmboviţei a fost restaurată de către monahul Isaia Novăceanul, dimpreună cu sora sa, Alexandra şi soţul ei, Tănase (Athanasie); iar în prima jumătate a secolului al XIX-lea, după cutremurul din 14 octombrie 1802, care a zdruncinat-o din temelii, încât „cu mare frică se adunau creştinii aici pentru rugăciune”; s-a clădit cel de-al treilea lăcaş de cult (şi ultimul).

Ctitorul actualei biserici (a treia) este vornicul Fotache Ştirbei, care, ajuns la bătrâneţe văduv şi fără urmaşi, a hotărât să zidească o biserică, cu hramul Sfânta Treime chiar în curtea caselor sale: „pe Podul Haidâm, de aici din Bucureşti, ce se zice Podul Calicilor”. Construcţia noii biserici s-a derulat în perioada anilor 1837-1838, dar, după moartea lui Fotache Ştirbei lucrările de construcție au fost coordonate de o „Diată” condusă de Episcopul Neofit al Râmnicului şi s-au finalizat prin sfinţirea noii biserici, la 15 august 1838. Cu toate că acum biserica a primit şi un al doilea hram (Sfânta Treime), ea a continuat să fie cunoscută sub vechea denumire: Biserica Sfântul Ilie de pe Podul Caliţii; sau, (după 1860): biserica Sfântul Ilie – Calea Caliţii; iar după 1878, după Războiul de Independenţă: Biserica Sfântul Ilie - Rahova. Spre deosebire de bisericile care au precedat-o, actuala biserică (construită din cărămidă) dăinuie de peste 175 de ani, în ciuda tuturor greutăţilor ce s-au abătut în timp peste ea (vezi: cutremurele din 1838, 1844, 1940, 1977, 1986, 1990 dar şi momentul strămutării sale din vara anului 1984).

Închisă în timpul ultimilor ani de comunism în vederea demolării (1979-1990) biserica a fost salvată și prin eforturile părintelui paroh Mircea Goreţki. A fost redeschisă cultului în decembrie 1990 de către Părintele Mihai Hau.

Fără a impresiona cu ceva anume, biserica combină elemente de stil bizantin (la cupolă) şi gotic (la ferestre), fapt ce-i conferă o siluetă aparte. Nu se cunoaşte numele arhitectului, al constructorului, sau al pictorului din anul sfințirii sale – 1838.

Cunoaştem însă numele celui care a repictat-o în întregime, în 1874: Ghe. M. Tattarescu şi anii perioadelor de restaurare: 1927, 1954, 1992-1993, 2005-2006, 2007-2008, 2012-2013.

Cunoaștem deasemenea numele tuturor slujitorilor bisericii din 1838 până în prezent, al consilierilor, al epitropilor și al cântăreților acesteia.

După decembrie 1990, biserica a fost restaurată integral (interior și exterior), s-au recuperat mare parte din proprietățile imobile pierdute în anii comunismului, a fost construită alături o clădire impunătoare ce adăpostește o grădiniță, un muzeu, o bibliotecă și cancelaria parohială.

În prezent Biserica Sfântul Ilie - Rahova este o prezență vie, un loc ales în care te poți ruga în tihnă.

1. slujbă pomenire