Biserica Sfantul Gheorghe Nou

Această biserică reprezintă rafinamentul şi frumuseţea stilului brâncovenesc, fiind, de altfel, ultima ctitorie a Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu si singura ramasa pana astazi in Capitala Romaniei.

Lucrările au început cu definitivarea hanului neterminat de Nikusios şi care avea să înconjoare, pe toate cele patru laturi mănăstirea, înglobând aproape 200 de bolţi, distribuite în parter şi etaj. Această centură formidabilă de zid, foarte solidă, era neîntrecută de alte construcţii din acea vreme.

Între anii 1696-1698 au fost ridicate casele egumeneşti, paraclisul şi palatul patriarhal, folosit de catre patriarhii Ierusalimului atunci când se aflau în Bucureşti, precum şi numeroase alte edificii. În 1707 sfântul locaş era gata zugrăvit (pictat), înfrumuseţat şi înzestrat cu nenumarate odoare şi mobilier bisericesc de mare preţ precum si multe moşii. Biserica era atât de măreaţă şi impresionantă, încât ştirile cuprind numai superlative: “foarte aleasă, minunată, prea frumoasă, podoabă plină de strălucire”.

Dupa mai multe cutremure si incendii ce au afectat Biserica, a fost instituit un concurs pentru proiectarea şi refacerea sfântului locaş. A fost ales arhitectul Xavier Villacrosse Aîne, al cărui nume s-a păstrat într-unul din pasajele comerciale de pe Calea Victoriei de astăzi. El a realizat o lucrare diferită de forma iniţială a bisericii, fapt pentru care aşezământul a primit denumirea de Sfântul Gheorghe Nou. După alte zeci de ani, cutremurele din 1940 şi 1977 au adus monumentul într-o stare de degradare avansată, fiind necesar un nou proiect de consolidare şi restaurare.

Pentru ca Biserica Sfântul Gheorghe Nou” să fie readusă cât mai aproape de ipostaza iniţială, brâncovenească, au fost necesari mulţi ani pentru realizarea sondajelor arheologice şi apoi, pentru studiile care să conducă la planurile de reînnoire. 

Astazi biserica se găseşte la vreme de innoire, fiind in derulare numeroase lucrari de restaurare si infrumusetare a sfantului locas. Inca din primavara anului 2008 s-a redeschis şantierul de pictură intrerupt in anul 1998, cu lucrari executate numai la sfantul altar si la turla principala.

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, sub coordonarea si indrumarea parintelui paroh, pr. dr. Emil Nedelea Caramizaru.