Biserica Sfântul Dumitru

Parohia a luat fiinţă odată cu construirea, în anul 1839, a bisericii vechi, cu hramul Sf. Dumitru, având drept ctitori pe preotul Dumitrache Domiţian şi soţia sa Stana, în timpul domnitorului Alexandru Ghika şi a mitropolitului Neofit al Ungrovlahiei.

Hotărârea construirii actualei biserici a fost luată de un Comitet de iniţiativă, format din consilieri şi enoriaşi locali în frunte cu Nicolae Rădulescu – Fotache, în anul 1910. Iniţiativa s-a datorat faptului că biserica veche devenise neîncăpătoare faţă de numărul enoriaşilor ce alcătuiau parohia.
Piatra de temelie a actualei biserici s-a pus în anul 1924, la circa 30 de metri spre nord faţă de altarul vechii biserici.

Biserica a fost sfinţită în anul 1934 sub arhipăstorirea primului patriarh al României, Miron Cristea.
În anul 1935 biserica veche a fost demolată, iar pe locul Sfintei Mese a altarului, s-a construit o troiţă de lemn, care în anul 2006 a fost înlocuită cu un mic monument alcătuit dintr-o cruce sculptată, din piatră de Albeşti, având pe postament pisania vechii biserici. Această frumoasă cruce a fost ctitorită de domnul Victor Corneliu Dorojan şi doamna Ştefania Ştefănescu.

În urma cutremurelor din anii 1940, 1977, 1986, 1990 în pereţii bisericii s-au produs importante crăpături, spărturi şi fisuri, care constituiau un real pericol, atât pentru existenţa sfântului locaş cât şi pentu siguranţa credincioşilor care luau parte la sfintele slujbe.

Între anii 1999 – 2006, s-au executat ample lucrări de reparaţie şi consolidare a bisericii. Acestea au inclus refacerea infrastructurii şi a suprastructurii bisericii, redând frumuseţea iniţială a sfântului locaş.

Nu putem să nu amintim existenţa în naos a unui măreţ policandru în greutate de 1000 kg şi a două sfeşnice mari împărăteşti, toate alcătuite din bronz masiv şi executate de către Şcoala de Arte şi Meserii din Bucureşti, în anul 1935.

Pe Sfânta Masă, în altar, se află Sfântul Chivot de dimensiuni mari, machetă a bisericii.