Biserica Sfântul Dumitru

Biserica „Sfântul Dumitru” din Suceava este o biserică ortodoxă construită între anii 1534-1535 în municipiul Suceava. Ea se află situată pe Strada Ștefan cel Mare (fosta Stradă Domnească) nr. 1, în apropiere de Curtea Domnească, în centrul orașului. Are hramul Sfântul Dumitru, sărbătorit în fiecare an, în ziua de 26 octombrie.

Ansamblul bisericii „Sfântul Dumitru” din Suceava este format din 3 obiective:

• Biserica „Sf. Dumitru” - datând din 1534-1535
• Ruinele bisericii vechi - datând din secolele XIV-XV
• Turnul clopotniță - datând din 1560

Actuala biserică a fost zidită după un plan general asemănător bisericii Sfântul Gheorghe din Hârlău, la care s-a adăugat însă un element caracteristic perioadei rareşiene a arhitecturii moldoveneşti – pridvorul. Adaosul, ca şi încăperea mormintelor (pe care o întâlnim la mănăstiri) a avut ca efect lungimea excesivă uneori a monumentelor, zădărnicind în felul acesta – cel puţin în parte, efectul avântat al siluetelor construcţiilor anterioare.

Planul construcţiei este triconic, cu o turlă pe naos, ridicată pe cele două sisteme de arce moldoveneşti. Are patru încăperi: altar, naos, pronaos şi pridvor. Zidită din piatră, biserica este de dimensiuni destul de mari, având lungimea exterioară de 35 m, lăţimea de 10 m, iar înălţimea totală de 27 m.

În exterior decoraţia faţadelor urmează în linii mari sistemul folosit de meşterii lui Ştefan cel Mare – cu piatră brută la soclu, cu piatră cioplită la colţurile zidului, cu contraforturi şi ancadramente la uşi şi ferestre, dar şi cu obişnuita împărţire în ocniţe şi firide împodobite cu elemente decorative de cărămidă smălţuită la turlă.

Biserică a fost împodobită cu fresce atât în interior, cât şi în exterior, executate imediat după zidire (1537-1538).

În exterior urme de pictură nu se mai văd, excepţie făcând faţada sudică a bisericii (fragmentele din Asediul Constantinopolului, Imnul Acatist şi Arborele lui Iesei). Pictura bisericii păstrează iconografia tradiţională din sec. al XV-lea. În interior se păstrează pictura originală – acoperită pe alocuri (calota turlei, conca altarului, glaful ferestrei din altar şi luneta portalului) cu un al doilea strat de pictură din sec. al XIX-lea.

Restaurarea a fost finalizată în 2004, iar biserica a fost resfinţită la data de 20 iunie a aceluiaşi an de către IPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, IPS Teodosie al Tomisului şi PS Ioachim, Episcop Vicar al Episcopiei Romanului, preoţi slujitori fiind preot Nicolai Horga – parohul bisericii, preot profesor Aristarch Cojocar şi preot Mihai Iulian Florea sprijiniţi de Consiliul şi Comitetul Parohial.