Biserica Sfânta Marina

Biserica Sfânta Marina datează însă, cu certitudine, din secolul al XV-lea, existența lăcașului de cult din această perioadă fiind confirmată prin descoperirea unor morminte în perimetrul exterior al monumentului. 

De asemenea, continuitatea utilizării așezământului religios este dovedită prin descoperirea unor monede din secolele XVI-XVII în urma cercetărilor arheologice efectuate în anul 1963.

Biserica a fost restaurată în anul 1696, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, când i s-au adăugat pronaosul și un pridvor închis, peste care s-a ridicat o clopotniță cu metereze.

Începând cu veacul al XVII-lea, pe lângă Biserica Marina a funcționat și o școală de pictură (zugrăvie), unde a dobândit primele cunoștințe artistice celebrul pictor Ion Negulici.

Sub raport arhitectural, Biserica Sfânta Marina se integrează în construcțiile ecleziastice de plan dreptunghiular alungit cu absidă semicirculară la altar, prezentând un pridvor de formă pătrată, fiind supraînălțată printr-o turlă octogonală deschisă.

O pisanie sculptată în piatră datând din anul 1967 este fixată deasupra intrării în pronaos, al cărei prag este format dintr-o lespede funerară.

La exetrior, pe latura sudică se văd și astăzi ancadramentele din piatră de Albești ale vechii uși de intrare în pronaos, zidită ulterior.