Biserica Sf. Constantin și Elena

Istoria construirii acestei bisericii este una a încercarilor de tot felul și parcă e desprinsă din paginile Sfintei Scripturi. Totul a început în anul 1990, când în data de 10 ianuarie, la primăria orașului Satu Mare s-a depus o cerere pentru a se aproba construirea unei biserici ortodoxe, locația aproximativă fiind cea de azi. Paralel cu demersurile față de autoritățile statului, Episcopia Ortodoxă a Oradiei de care depindea atunci jurisdictional și protopopiatul Satu Mare, și-a dat acordul pentru zidirea acestei biserici. Astfel că la data de 21 mai 1990, Episcopul Ioan Mihaltan, Arhiereu vicar al Oradiei, a pus piatra de temelie și a sfințit locul unde urma să se zidească viitoarea biserica. Totodată s-a stabilit atunci, ca patronii bisericii, să fie Sfinții Împarati Constantin și Elena. De această biserica, urmau să depindă credincioșii din parohiile Satu Mare VII și Satu Mare VIII care îi aveau ca parohi pe Preoții Socolan Ioan și Pop Gheorghe. Prima Sfânta Liturghie s-a savârsit într-un cadru festiv de Sfintele Paști ale anului 1992. Cu acest eveniment, s-a marcat și începutul savârsirii slujbelor religioase în jurul unei Sfinte Cruci, ridicate de credincioșii celor două parohii. În luna octombrie a aceluiași an, s-a trecut la construcția bisericii provizorii, care s-a ridicat din lame de plastic pe un cadru lemnos, biserica în care s-a slujit pâna în dată de 8 martie 2004. Tot în anul 1992, s-a aprobat și proiectul viitoarei biserici, proiect realizat de arhitectul Florescu Radu și inginerul Grad Ioan. În parelel s-a declanșat și actiunea de strângere de fonduri pentru construcția bisericii.
O încercare venită din partea lui Dumnezeu, a fost momentul în care s-a descoperit că terenul pe care urma să se zidească biserica este inadecvat pentru o construcție de o asemenea dimensiune. Dacă se renunta în acel moment, Episcopia Reformată și-a exprimat dorința de a prelua ea acest teren de la primărie și culmea, tot pentru a construi o biserica. Există însa o speranță : zidirea unei fundații foarte costisitoare, pe un sistem de chesoane din beton (picioare de beton armat, înfipte la 18 metri adâncime în solul mlăștinos), care să poată susține viitoarea biserica. S-au realizat astfel cu mare greutate 174 de astfel de chesoane umplute cu beton și care formează 33 de piloni. Munca era anevoiasă, inflația era mare în acei ani, încât puținii bani ai credincioșilor se devalorizau de la o zi la alta. Biserica se construia în jos, în solul mlăștinos și era normal să apară întrebari de genul: ce se întâmpla cu această biserica?
Dar în toți acești ani, Dumnezeu a fost cu noi în greutățile pe care le-am întâmpinat. Prin strădania vrednicilor slujitori, în special a Părintelui Socolan Ioan, care coordonează direct lucrările de construcție, s-a reușit a se trece cu succes de aceste încercari.