Biserica reformată cu lanțuri

Istoric

În perioada 1527-1535, oraşul Satu Mare a aderat relativ timpuriu la reforma religioasă.
La început, pentru slujbele religioase ale comunităţii protestante fost utilizată clădirea bisericii parohiale existente. Mai târziu biserica reformată au obţinut această clădire în 1622 de la principele Gabriel Bethlen, şi au utilizat-o până în 1662, când generalul imperial Cobb a reocupat-o pentru catolici. Reformaţii au început construirea unei noi biserici în centrul oraşului. În cea de a doua jumătate al secolului al XVII-lea s-a ridicat prima clădire a bisericii reformate, pe terenul grădinii actualei biserici reformate cu lanţuri, care era pe vremea aceea o piaţă. Această biserică a pierit în flăcările incendiului din 1703, când curuţii au dat foc oraşului. Populaţia refugiată s-a întors în oraş în 1705, iar din 1707 până în 1725, data edificării bisericii din paiantă şi cu turn de lemn, serviciile divine s-au ţinut în depozitul de alimente al cetăţii, cu permisiunea principelui Francisc Rákóczi al II-lea. Acest depozit era amplasat în piaţa centrală a oraşului, pe terenul casei Vécsey, în locul actualei clădiri a Muzeului de Artă.

Proiectul pentru aşa numita biserică cu lanţuri din centrul oraşului a fost gata încă din 1762, începerea construcţiei însă a fost demarat numai după apariţia edictului de toleranţă al lui Iosif al II-lea, amplasamentul fiind stabilit pe terenul vechiului cimitir din spatele bisericii distruse în 1703.
Piatra de temelie a edificiului a fost aşezată la 11 septembrie 1788. Lucrările de execuţie ale clădirii şi amenajarea bisericii au durat timp de 19 ani, desfăşurându-se în perioada 1788-1807. Meşterul constructor Sigismund Preinlich, pe lângă elaborarea proiectului bisericii, a fost angajat şi pentru realizarea lucrărilor de zidărie, respectiv pentru supravegherea întregii execuţii. Cea mai mare parte a lucrărilor de zidărie şi pietrărie au fost terminate în 1794. Au urmat lucrările dulghereşti la şarpantă şi acoperiş, precum şi ridicarea turnului, apoi mobilarea interiorului. Lucrările au fost terminate în 1807, sfinţirea bisericii fiind oficiată la data de 27 septembrie a aceluiaşi an.

Clădirea bisericii a fost renovată în repetate rânduri în decursul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului XX ( de ex. 1834, 1907, 1934). Cele mai mari modificări au avut loc după ce la 16 septembrie 1944 clădirea a fost grav afectată de o bombă, care a nimerit din plin biserica. S-a prăbuşit acoperişul, o mare parte a mobilierului a pierit, doar pereţii şi turnul s-au păstrat relativ intact. În prima fază, pentru evitarea agravării situaţiei s-a realizat un acoperiş provizoriu de protecţie, apoi s-au început lucrările de reconstruire. Lucrările urgente au fost efectuate până în 1947, astfel în luna noiembrie a acestui an comunitatea a început să folosească din nou clădirea, dar lucrările s-au desfăşurat în continuare până la finalizarea lor din anul 1957.

Cu ocazia lucrărilor, clădirea a primit planşee noi, o şarpantă nouă, pereţii au fost retencuiţi şi zugrăviţi atât în interior, cât şi în exterior, s-au refăcut pardoselile, tribunele şi băncile bisericii. În anul 1948 s-au creat două goluri noi pentru accese laterale, deoarece până atunci se putea circula numai pe direcţia longitudinală a clădirii. Tavanul casetat al bisericii a fost proiectat de Gábor Fodor şi s-a construit în cursul anului 1947. Mobilierul original a fost înlocuit în mare parte, Kálmán Szűcs fiind cel care a proiectat noile piese de mobilier, dintre care în 1951 s-au realizat Masa Domnului şi parapetele băncilor, iar în 1957 noul amvon. Lustrele şi candelabrele murale concepute tot de către Kálmán Szűcs, precum şi stucaturile ornamentale din jurul intrărilor şi ferestrelor bisericii, proiectate de Kálmán Tóth au fost finalizate de asemenea în cursul anului 1957.

Terminarea lucrărilor a fost urmată de resfinţirea bisericii la data de 1 decembrie 1957.
Ultima dată s-a intervenit la clădirea bisericii în perioada 1989-1990, când pe lângă renovări interioare şi exterioare s-a introdus încălzirea cu gaze naturale, şi s-a recondiţionat mobilierul.