Biserica Olari

Construită în 1758, Biserica Olari este una dintre vechile biserici ortodoxe din Bucureşti, fiind cunoscută astfel deoarece în locul în care se afla îşi desfăşurau activitatea meşteşugarii şi negustorii de oale. În prezent este situată pe strada cu acelaşi nume, Olari, şi are hramurile Adormirea Maicii Domnului, Sfântul Nicolae, Sfântul Mucenic Antipa, Sfântul Mare Mucenic Mercurie și Sfântul Calinic de la Cernica. Printre odoarele sfinte ale bisericii se află şi o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, şi părticele din moaştele Sf. Mc. Antipa, episcopul Pergamului şi ale Sf. M. Mc. Mercurie, toate acestea fiind aduse aici în 1810 de călugării care s-au refugiat de la Mănăstirea Arnăuchiul din Turcia.

Biserica în prezent

Biserica Olari a trecut printr-un amplu proces de restaurare, cu ajutorul Comisiei Monumentelor Istorice, şi în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, când a fost adusă la înfăţişarea arhitecturală iniţială. Astfel, între anii 1939 şi 1943 au fost refăcute turlele din zidărie, în forma pe care o aveau în secolul al XVIII-lea, apoi au fost înlăturate tencuiala şi o parte din zidăria suprapusă, ieşind la iveală conturul vechiului pridvor, cu stâlpii şi arcadele pictate; micul pridvor care fusese adăugat bisericii în 1836 a fost desfiinţat; deasupra arcadelor intrării principale au fost pictate trei medalioane, în frescă, ce reprezintă Adormirea Maicii Domnului şi pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Un brâu simplu împarte faţadele exterioare ale bisericii în două registre aproape egale, ornamentate cu firide şi arce.

După cutremurul din 1977, odată cu sistematizarea Căii Moşilor, Biserica Olari a fost în pericol de a fi demolată. Pentru a se evita luarea acestei măsuri, s-a ales varianta translatării sfântului lăcaş în spatele blocurilor, pe o distanţă de 80 de metri, din Calea Moşilor. Operaţiunea a fost realizată în două etape, în 22 septembrie 1982 şi în 5 decembrie 1983, iar în anul următor biserica a fost resfinţită şi redată cultului. Începând din 1994 până în 2002, toate picturile din interiorul bisericii au fost restaurate de pictorul Ion Grigorescu, fiind puse în valoare cele trei straturi anterioare de pictură. Una dintre cele mai trăitoare fresce ale sfântului lăcaş este cea a „Dreptului Avraam”, considerată o capodoperă a şcolii de pictură româneşti. Tot în această perioadă, turla mare, aşezată deasupra naosului, a fost pictată pentru prima dată.