Biserica Nașterea Maicii Domnului

Biserica Domnească din Buşteni, ridicată din temelie de Regele Carol I şi Regina Elisabeta , a fost târnosită la data de 8 septembrie 1889, cu ocazia praznicului Naşterii Maicii Domnului, sărbătoare care a şi devenit hramul bisericii.

Biserica Domnească a fost construită după arhitectura tipică mai tuturor bisericilor ortodoxe, în formă de cruce, şi este situată în perimetrul Centrului Civic, având la apus Masivul Caraiman, o perlă din măreţul lanţ al munţilor Bucegi pe care, în 1927 s-a înălţat, prin grija reginei Maria, Crucea Eroilor căzuţi pe câmpurile de luptă pentru întregirea neamului, iar la răsărit drumul naţional DN 1 din care se face accesul în parcul lăcaşului sfânt.

După sfinţirea bisericii, potrivit rânduielilor bisericeşti, s-a săvârşit Sfânta Liturghie timp de 40 de zile de către Părintele Pantelimon, stareţul Mănăstirii Predeal. Urmează Monahul Dionisie Simionescu, adus din dorinţa regelui de la Constanţa, care în 1909 devine arhimandrit şi stareţ la Mănăstirea Sinaia. Acesta a mai fost ajutat de ieromonahul Carp de la mănăstirea Predeal, care semnează registrele de botez între anii 1898-1900.
Din 1 August 1909 şi până în septembrie 1929, a fost numit să slujească la Buşteni ieromonahul Serafim Georgescu, un om cu o aleasă cultură teologică, cunoscător al limbii germane, plin de tact şi blândeţe care, la rândul său, devine arhimandrit mitrofor şi stareţ al Sfintei Mănăstiri Sinaia. Preacuviosul părinte Serafim Georgescu a slujit la Buşteni până la 18 septembrie 1916, când încep luptele prin munţi, păstorind din nou biserica după război, din 1919 până în septembrie 1929.
În timpul Primului Război Mondial, slujbele au fost oficiate de ieromonahul Nicanor de la Mănăstirea Predeal, iar între anii 1918-1919 a suplinit preotul de mir Dumitru Atanasiu din Azuga, care a luat măsuri ca biserica să fie din nou sfinţită, deoarece a fost pângărită în timpul războiului.
Din septembrie 1929 şi până în aprilie 1936 aici a păstorit părintele ierostavrofor Antonie Năescu, fost arhidiacon al Sfintei Mitropolii timp de 27 ani, şi viitor stareţ al mănăstirii Predeal. A păstorit până la 5 aprilie 1936, când a fost numit paroh preotul Virgil Godeanu, doctor în teologie şi licenţiat în filosofie, fost profesor la Seminariile Central, Nifon şi Cernica. Acesta din urmă a păstorit parohia până în 1942.
Din 1943 au fost numiţi doi preoţi şi anume Ioan Vişinescu, care a păstorit până în 1954, şi Ioan Moraru, care a păstorit până în 1977, îndeplinind la un moment dat, în anul 1964, funcţia de protoiereu al Protoieriei Câmpina.
În locul părintelui I. Vişinescu, în 1964 a fost numit preotul Nicolae Nica, care a slujit împreună cu părintele Ioan Moraru până în 1968 şi apoi părintele Dumitru Toader care a slujit în postul de preot II până în anul 1977 când, după moartea preotului I. Moraru, devine preot paroh, păstorind parohia până în anul 2001, când trece la cele veşnice. Între anii 1978-1992 a slujit în postul de preot II părintele Ioan Roşescu, care s-a transferat în Bucureşti.
Din anul 1992 a fost numit preotul Nicolae Dincă, care a păstorit ca preot II până în anul 2001 şi ca paroh până în anul 2010 iar din anul 2003 a fost numit preot II Barbu Iulian, care a slujit până în anul 2010, când a fost transferat ca preot paroh la parohia nou înfiinţată în cartierul Zamora, oraş Buşteni.
De la 1 iunie 2010, Biserica Domnească din Buşteni este păstorită de către preotul paroh Grigore Gheorghe Virgil alături de preotul Dan Daniel Aurel, perioadă în care s-au început lucrările de restaurare-conservare a picturii murale, s-a reconstruit din piatră şi fier forjat gardul împrejmuitor şi s-a reabilitat casa parohială.

Cântăreţii Bisericii Domneşti din Buşteni au fost următorii: monahul Averchie de la Sfânta Mănăstire Predeal, Gheorghe Vlădăreanu, Grigore Popescu, Mihai Popescu, fiul lui Grigore, Gheorghe Niţu, Hoţescu Andrei, Dinu Ion, iar în prezent Bucur Florin, numit din 2004.

Până la 1925, când a intrat în vigoare Legea de Organizare a Bisericii Ortodoxe Române, care a instituit epitropiile, consiliile şi adunările parohiale, Biserica Domnească a fost sub directa îngrijire a Administraţiei Domeniului Coroanei în ceea ce priveşte cele necesare cultului şi gospodăririi bisericii iar apoi biserica a trecut pe seama Parohiei şi a organelor de conducere parohială.