Despre noi vezi date de contact
Istoric
Mutarea capitalei de la Siret la Suceava a atras, după sine, și nevoia zidirii unei biserici domnești, cât și a unei reședințe mitropolitane, alături de Cetatea Domnească. Această biserică va fi ctitorită de către domnitorul Petru I, în anul 1388, și numită Biserica Mirăuți; locașul va primi hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, acesta fiind ocrotitorul soldaților.
Biserica Mirăuți va avea de întâmpinat o serie de greutăți. În jurul anului 1513, în urmă unei grele încercări, Biserica Mirăuți a fost grav avariată. Starea grea a acesteia reiese și din faptul că Bogdan cel Orb se simte nevoit să construiască "o nouă mitropolie". A mai fost distrusă în timpul unei invazii a tătarilor din 1513 și refăcută de Bogdan al III-lea (1504-1517) pentru a adăposti în continuare moaștele Sfântului Ioan cel Nou.
În anul 1815, protestanții din Suceava își doresc pentru ei acest sfânt locaș; ei vor aduce drept argument existența a două biserici protestante, mai înainte de anul 1775. Cererea acestora a rămas neaprobata, Biserica Mirăuți rămânând în continuare părăsită. Din anul 1825, biserica va fi folosită pe post de magazie de muniție, pentru o unitate militară așezată în apropiere. Din anul 1854, Biserica Mirauti a fost închiriată unor negustori, care o foloseau pe post de depozit.
Biserica a fost refăcută și restaurată în mai multe rânduri, datorită distrugerilor repetate suferite de-a lungul timpului. Cea mai importantă acțiune de restaurare a avut loc sub conducerea arhitectului austriac K. A. Ronestorfer.
În anul 1880, prefectul orașului Suceava - Eudoxiu Hurmuzachi, în înțelegere cu Constantin Turtureanu și cu mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici, hotărăște să scoată la lumina vechea mitropolie - Biserica Mirăuți. Aprobarea a sosit la Cernăuți în anul 1886.
Începutul lucrărilor de restaurare va mai întârzia însă o bună bucată de timp. Maeștrii au început lucrările de amenajare interioară și exterioară în anul 1898 și le-au încheiat abia peste cinci ani, în anul 1903, sub directă coordonare a arhitectului K. Romstorfer și sub purtarea de grijă a mitropolitului Vladimir de Repta.
Biserica Mirăuți este renumită pentru acestica deosebită a acesteia, datorată unei tehnici arhitecturale cu totul aparte: în timpul lucrărilor de restaurare, când au fost demolate boltiturile ruinate, s-au descoperit în ele niște oale de lut - acestea, fiind zidite în perete, produceau rezonanțe prelungite.
Biserica a rămas închisă până la începutul anului 1919, când titularul parohiei Sfântul Dumitrudin Suceava cere că Biserica Mirăuți să fie trecută că filiala a acesteia. Și astfel, la 4-1 aprilie 1919, egumenul Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou din Suceava primește de la Consistoriul Arhiepiscopesc un ordin să predea lăcășul de cult parohului de la Biserica Sfântul Dumitru, pentru scopuri pastoresti, pe durata reparațiilor la Biserica Sfântul Dumitru.
Începând din 25 ianuarie 1926, Biserica Mirauti a fost scoasă din Eparhia Bucovinei. Cercetările arheologice din 1956 au descoperit în interior fragmente ale pietrei de mormânt ce a aparținut Evdochiei de Kiev, prima soție a lui Ștefan cel Mare. Din anul 1957, sub directă îndrumare a mitropolitului Iustin Moisescu, lăcășul de cult este sfințit că biserica parohială.
