Biserica Izvorul Tămăduirii

În anul 1817, Ioan Gheorghe Caragea voievod și soția sa Elena au zidit Biserica actuală a parohiei Domnești de Jos cu Hramul ,,Izvorul Tămăduirii’’.

Biserica bine proporționată, este în formă de cruce și prezintă un pridvor cu 6 coloane groase de căramidă, legate între ele prin arcuri simple, iar capetele se leagă prin coarde de lemn de strejar. Construcția este solidă, având ziduri groase de circa un metru. Altarul este boltit, iar naosul și pronaosul prezintă fiecare câte o calotă semisferică, a căror greutate se descarcă pe 4 arcuri: două transversale, mai late și două laterale, mai înguste, formând între ele 4 pandative. Arcurile laterale de sub calota naosului se sprijină pe bolțile absidelor, pe care le marchează printr-o diferență de nivel, care le face să se distingă de aceste bolți.

Biserica nu a fost pictată în întregime, ci a avut pictați în altar câțiva sfinți ierarhi și Maica Domnului – Platytera pe boltă. În 1967, cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la zidirea bisericii, ea a fost pictată complet în tehnica tempera-grasă în interior, iar în exterior pridvorul și fațada în frescă, toată în stil neobizantin. Pictura din Sfântul Altar a fost restaurată. Pictura a fost executată de către pictorul Traian Trestioreanu din București. Plata lucrărilor pentru pictură și alte reparații, in valoare de aproximativ 100.000 lei a fost facută din contribuția credincioșilor, din care 25.000 lei, au fost primiți de la Sfânta Arhiepiscopie a Bucureștilor, prin bunăvoința Preafericitului Părinte Patriarh Justinian.

În anul 1984, la îndedemnul preotului paroh Marin Popescu, cu ajutorul credincioșilor parohiei s-a tencuit exteriorul în praf de piatră. În anul 1994, sub îndrumarea vrednicului de pomenire patriarh Teoctist, prin osârdia preotului paroh Anghel Nicolae , a consilului parohial și al credincioșilor parohiei s-au început lucrările de restaurare a picturii de catre pictor Elena Vasilescu din București împreună cu pictorul Chivu Viorel Cristian și ucenicii: Olga și Bogdan. S-a resfintit la data de 8 septembrie 1994[3] de către P.S.Teodosie Snagoveanul. 

În curtea bisericii se află clopotnița, detașată de biserică și dotată cu un clopot nou turnat la Mânastirea Plumbuita în anul 1992. 

1. slujbă pomenire