Biserica Domnița Bălașa

Istoric

Biserica Domnița Bălașa, din București, este o construcție în stil neoromantic și neobizantin, de mari dimensiuni, prezentând un plan in forma de cruce, la care se adaugă absida poligonală a altarului.
Prima biserică ridicată pe aceste locuri, în anii 1743-1744, a fost ctitorită de Domnița Bălașa și soțul ei marele ban Manolache Rangabe, zis Lambrino. A fost dărâmată în 1871, iar pe locul altarului s-a pus o piatră comemorativă în 1883.
În 1750, Domnița Bălașa zidește alături de prima ctitorie, folosită apoi ca paraclis, pe locul bisericii de astăzi, un al doilea lăcaș, cu hramul Înălțarea Domnului. În jurul bisericii    s-a înființat o școală și un azil de bătrâni.
După cutremurul din 1838, acest lăcaș este dărâmat și se construiește o a treia biserică (între 1838-1842), în stil neo-gotic, cu același hram, ctitorită de Safta Brâncoveanu, fiica lui Th. Balș și a Profirei Rosetti, văduva marelui ban Grigore Brâncoveanu, fondatoarea Spitalului Brâncovenesc.
Cladită pe un teren expus inundațiilor, această biserică s-a degradat repede, încât numai după 40 de ani a trebuit să fie demolată. Pe zidul actualei biserici s-a păstrat pisania acestui lăcaș, din 1842, dărâmat la 1881, datorită inundațiilor Dâmboviței.
În perioada 1881-1885, în timpul domniei Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta, a fost zidită actuala biserică "Domnița Bălașa", a patra pe aceste locuri.
Biserica Domnița Bălașa a fost edificată dupa planurile arhitectului Alexandru Orăscu și este în prezent un edificiu impunător, în stil neoromânesc.
Pictura interioară, in ulei, realizată într-un stil neorenascentist, este opera a doi pictori vienezi Kott si Rihofsky. Pe peretele vestic sunt infățișați Banul Manolache, Zoe Brâncoveanu, Constantin Brâncoveanu cu chivotul bisericii în mână, Domnița Bălașa și mama acesteia, Marica Brâncoveanu - ctitorii și familia acestora. Portretele noilor ctitori sunt pictate de Grigore Stoenescu.
În interiorul lăcașului se află, în doua nișe laterale, mormintele Domniței Bălașa (1693-1752), a șasea fiică a domnitorului Constantin Brâncoveanu și al Domniței Zoe Brâncoveanu (1800-1892), soția domnitorului Gheorghe Bibescu.
Monumentul funerar al Domniței Bălașa, "Întristarea", este opera sculptorului I. Georgescu, iar monumentul Domniței Zoe Brâncoveanu, soția domnitorului Gh. Bibescu, de pe partea opusă, este opera sculptorului francez Jules Roulleau.
În parcul Bisericii se remarcă monumentul Domniței Bălașa, una dintre cele mai reușite lucrări ale sculptorului Carol Storck-senior. Pe soclul statuii sunt înscrise numele moșiilor care au constituit zestrea acordată bisericii.
În perioada interbelică, lumea mondenă a vremii oficializa aici nunțile și botezurile. Acest lucru s-a păstrat până astăzi, biserica rămânând un  exemplu de rafinament și eleganță. Deși întemeiată pe lacrimi și suferință, biserica Domnița Bălașa este o biserică de sărbătoare, aici neavând loc niciodată înmormântări.