Biserica Cuţitul de Argint

Istoric

Se află lângă Arenele Romane de pe dealul Filaret, fiind adiacentă Parcului Regele Carol I. Denumirea de Barbatescu Nou a căpătat-o ca urmare a desprinderii acesteia din parohia bisericii Barbatescu Vechi, situată în Calea Rahovei.

Pe locul actualului edificiu, cu totul nou, a existat anterior, o biserică mică, fară turlă, acoperită cu șindrilă, denumită Barbatescu-Nou, cu hramul Schimbarea la Față, zidită la 1796, (după Ionnescu-Gion). 

Primul ctitor a fost Radu Balasache, Pavel și Stanca Udrea. Este reparată în 1810si 1818. Într-o catagrafie din 15 ianuarie 1810 se arată că fusese prefăcută de curând, poate după cutremurul din 1802. Amenințând a fi ruinată, biserica a fost legată cu fier și rezugravita în 1897, arhitect fiind George Sterian.

Biserica de astăzi a fost ridicată între 1906-1910, cu ocazia Expoziției Naționale Jubiliare prilejuită de împlinirea a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I, având ca model biserica Sf. Nicolae Domnesc din Iași, ctitorită de Domnul Ștefan cel Mare și Sfânt, tot la 40 de ani de domnie.       

Lăcașul a fost construit după planurile arhitectului Nicolae Ghika-Budești și a fost pictat interior de pictorul Costin Petrescu, între anii 1908-1910. Spălarea picturii s-a tăcut în 1926, când a fost poleită și tâmpla și apoi în 1949. În 1919 i s-a adăugat cafasul. Tâmpla din lemn sculptat cu desene florale, are icoane pictate tot de Costin Petrescu, în 1907.

Între 1992-1995, prin grija preotului paroh Ion Turcu, s-au efectuat reparații capitale. A fost repictata în frescă la interior și pe o parte din firidele exterioare, de către pictorii prof. Dimitrie Bănică, Gh. Bondoc și FI. Paraschivescu, fiind resfintita la 14 februarie 1993.

Este o construcție pe plan triconc, cu ziduri groase de până la 1,5 m, cu dimensiuni generale de 22.65 pe 10.60 metri, de tip biserică moldovenească, după proporțiile elansate și ornamentație. Intrarea se face printr-un portal simplu din piatră, profilat, terminat în arc franț, ce aduce aminte de portalurile moldovenești de influenta gotică. O firida așezată deasupra acestuia, poarta pisania ce precizează istoria cea nouă a lăcașului. Nu are pridvor.

Pronaosul supralargit este acoperit cu o calotă sferică turtită și este despărțit de naos printr-un perete cu trei arcade înguste rezemate pe două coloane groase de zidărie, pictate. Doua coloane subțiri susțin cafasul pentru cor. 

Peste naos este ridicată o turlă octogonală sprijinită pe arce moldovenești. Pictura reînnoită, are culorile predominante roșu, albastru, verde și mult auriu în redarea chipurilor sfinților și a zonelor pictate cu ornamente. Ferestrele înguste au la interior vitralii cu icoane de sfinți.

Fațadele sunt împărțite în două registre aproape egale, diferențiate prin natura materialului de parament. Registrul inferior este placat cu piatră naturală așezată "opus incertum". Pe înălțimea acestui registru se află către nord, sud și est, contraforturi ce susțin arcele interioare ale naosului și calota altarului. 

Registrul superior este placat cu cărămidă roșie aparentă, având de jur împrejur, trei rânduri de firide: unul la baza, cu dimensiuni mai mari, (re)pictate cu chipuri de sfinti și profeți și doua rânduri de ocnițe mai mici, purtând și ele picturi, acum șterse. Șiruri de butoni și discuri de ceramică smăltuita, divers colorate, alternează cu rândurile de firide și ocnițe.

Turla de peste naos este și ea placată cu cărămidă, având două rânduri de ocnițe, cu un fond alb, nepictate și 3 rânduri de butoni smăltuiți. Are un acoperiș piramidal, învelit cu tiglă, ca și întreaga învelitoare plată a lăcașului.

Biserica este mult retrasă de la stradă, având organizat, în față, un cimitir, înființat în 1991. În partea stângă a curții, spre strada, se afla casa parohială, iar în apropiere de biserică a fost ridicată o clopotniță.

O cruce mare, din piatră datată 1677, a lui Antonie Rușeț, având ornamente și inscripții chirilice, sculptată de Radu zugravul, din vremea domnitorului Antonie din Popești, a fost adusă aici în 1906 și amplasată în dreptul fațadei de sud a bisericii, acum înconjurată de arbori bătrâni.