Biserica Calvaria

A fost construită pe urmele bisericii vechii cetăţi Castrum - Zothmar, în anul 1844 dar fundaţia, din cauza nisipilui a cedat şi zidurile s-au crăpat. A fost reconstruită în întregime între 1908-1909 de catre fraţii Weszelovszky.
Înainte de anul 1711, în apropierea bisericii de azi a existat Biserica Cetatăţii închinată în cinstea Maicii Domnului. Din unele ruine rămase din zidurile vechi se poate deduce că vechea biserică a fost construită în stil gotic. Lângă biserică a fost şi cimitirul cetăţii.

Actula biserică este cunoscută sub numele „Calvaria”, deşi ea este dedicată în cinstea Preasfintei Inimi a lui Isus. Ea se află pe strada Mihai Eminescu la nr. 3. În trecut acolo era reşedinţa episcopală în curtea căreia a fost o colină formată din săpăturile şanţurilor. Colina s-a numit „a toboşarilor”, deoarece de aici au fost aduse la cunoştinţa cetăţenilor ştirile cele mai importante. Biserica „Calvaria” a fost construită în anul 1844 de către Episcopul Hám Janos. Proiectul ei, precum şi proiectul staţiunilor Via Crucis (Calea Crucii) din curte, a fost întocmit de Tischler Albin, canonic titular şi paroh al comunei Urziceni, din Satu Mare.

În această biserică sunt prezente două comunităţi: una de limbă germană, existentă dinainte de 1989, şi comunitatea romano-catolică de limbă română, care a prins viaţă în anul 1992 şi care numără actualmente cca. 160 de familii, cu un număr de aproximativ 500 credincioşi. Participarea la Sfânta Liturghie duminicală este de cca. 60%. În timpul săptămânii, aproximativ 30-50 persoane.

Comunitatea romano catolică de limbă română este o adevărată speranţă pentru această dioceză, deoarece este formată din credincioşi foarte dinamici,
care se implică în diferite forme de activitate spirituală.

În octombrie 2004, cele două comunităţi, română şi germană, care aparţineau de Catedrala romano catolică de Satu Mare, au fost ridicate la rangul de parohii personale în conformitate cu canoanele Bisericii Catolice (515-518), având pentru asistenţa spirituală a credincioşilor păstori proprii, în funcţie de limba vorbită: română, respectiv germană.