Despre noi vezi date de contact
Program:
Luni – Vineri 8,00 – 20,00
Sambata si Duminica: 8,00 – 18,00
Istoric
Istoria Bisericii Boteanu se întinde până la 1682, când jupânul Mihul a ridicat o biserică din lemn pe hotarul de miazănoapte, pe atunci al Bucureştiului, cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul“. A fost numită Bradu-Boteanu, de la un brad mai înalt de lângă biserică, dar şi de la mahalaua „Boteanului“ din apropiere. Doi dintre urmaşii ctitorului, Maxem şi Gheorghe, au înălţat, în timpul lui Scarlat Vodă Ghica, la 5 iunie 1760, pe temeliile vechii ctitorii din lemn, o biserică din cărămidă. După aproximativ 150 de ani, între anii 1908-1911, „în locul bisericii de mici dimensiuni, care era în formă de cruce, fără pridvor, cu două turle mult prea înalte pentru proporţiile modeste ale bisericii, în care te coborai pentru a intra în ea, s-a clădit actuala biserică, adăugându-se şi hramul «Sfinţii Voievozi», după cum aflăm din pisania de la uşa bisericii.
Biserica existentă astăzi a fost ctitorită de Zinca Izvoranul, împreună cu enoriaşii, între anii 1908-1911. La intrare în biserică, se observa, sub cafas, portretul lui Mihail Rioşeanu, înrudit cu ctitorul sfântului lăcaş. Din vechea biserică de la 1760 se mai păstrează doar o parte din pisanie, în literă slavonă ori chirilică, care se poate la intrarea în biserică, în zidul exterior din partea dreaptă.
Planul bisericii actuale este în formă de cruce bizantină, cu un adaos de pridvor la intrare. Pictura este realizată în tempera de pictorul preot Vasile Damian, în stil neobizantin. Catapeteasma este lucrată în stejar de lemn, cu coloane şi brâuri traforate, cu icoane de sus până jos din metal argintat de sculptorul C. M. Babic, la anul 1911, semnătura lui aflându-se pe spatele uşilor împărăteşti.
Recunoscută pentru vocile slujitorilor săi Biserica Boteanu are, prin tradiţie, numai cor de bărbaţi, nu cor mixt. Tradiția s-a respectat așa cum a fost primita de la părintele Constantin Grigorescu, care o primise şi el de la părintele Marius Constantinescu, şi acesta de la înaintaşii săi.
Tradiţia cântării frumoase vine probabil de la faptul că această biserică este recunoscută şi datorită glasurilor neîntrecute ale slujitorilor ei. Părintele Grigorescu a dominat, cu vocea lui de bass-pedală, pe toţi preoţii bucureşteni, dar şi pe marii artişti, şi el un bun tenor, care nu e mai prejos de predecesorii săi. Maestrul Nicolae Florei, renumitul bas de la Opera Română, venea şi cânta, mai ales pricesnele de la Utrenie. Aici a slujit şi pr. acad. Nae Popescu, marele profesor de Istoria Bisericii Ortodoxe Române. La Biserica Boteanu a fost şi pr. Dumitru Antal, nepot al patriarhului Miron Cristea.
Biserica Boteanu-Ienii are o comunitate bine închegată în jurul slujitorilor ei. Actualmente, prin vocea de tenor dramatic a preotului Costel Habelea (preot paroh), tradiția cantarii frumoase merge mai departe. La Biserica Boteanu-Ienii, toti credincioșii sunt atraşi de glasurile celui ce slujește si a celor care cânta in cor.
O părticică din moaştele Sfântului Ioan Iacob
Aici se găseşte şi o părticică din moaştele Sfântului Ioan Iacob de la Mănăstirea Neamţ. În 1992, când s-au mutat moaştele Sfântului din peştera din Hozeva, unde s-a nevoit, în Biserica Mănăstirii „Sfântul Gheorghe Hozevitul“ din apropiere de Ierihon, Televiziunea Română a făcut un material despre eveniment. Unul dintre cameramani a cerut, la plecare, o părticică din moaştele Sfântului Ioan Hozevitul. Părticica din moaştele Sfântului Ioan Iacob de la Mănăstirea Neamţ se află în biserică, în partea dreaptă.
