Despre noi vezi date de contact
Mijloace de transport: autobuz: 133, 226, 361, 381, 783; tramvai: R 10716; metrou: M2.
Istoric
Prima biserică cu hramul Sfântul Nicolae, de dimensiuni mici, cu o singură turla, a fost construită între anii 1807-1810, pe locul și cu fondurile lăsate de polcovnicul (colonelul) Nicolae Dărăscu, de către nepotul sau Amza Naescu, al doilea vistier al țării, împreună cu Dimitrie și Dionisie Darjescu.
Amza a completat fondurile necesare, din agoniseala proprie. După moartea sa, lăcașul s-a numit "Biserica Amzei". De la cea dintăi biserică se păstrează pomelnicul, ale cărui slove sunt elegant săpate pe o lespede de piatră, altădată încastrată în peretele proscomodiei, acum aflată în curtea bisericii, pe latura nordică.
Biserica a fost distrusă de un incendiu în anul 1846, iar restaurarea a fost de mari proporții. Cu prilejul altor reparații, în anul 1875, i s-au adăugat două turle, din lemn și tablă. Tot atunci a fost construită o fântână, în stil neoclasic, din piatră, în parte sculptată, aflată la sud-vest de biserică, lângă casa parohială, aproape adosata calcanului imobilului vecin, purtând inscripția: rîdicată de Ioan C. Petrescu în 1875.
În anul 1898, biserica veche a fost demolată din temelie, din inițiativă preotului paroh iconom stavrofor Ilie Teodorescu, pentru construirea unui nou lăcaș - cel actual - pe același amplasament.
Biserica este o clădire monumentală, în stil eclectic, de scoală academică franceză, ornamentată în exterior cu elemente arhitecturale din piatră și cărămidă, dintre care unele caracteristice arhitecturii neoromanesti: asize de cărămidă aparenta galbenă, alternate cu zone tencuite, șiruri de ocnițe sub cornișă și brâuri bogat decorate.
Interiorul este foarte înalt, cu lumina naturală filtrată prin vitralii. Trei candelabre mari din bronz luminează biserica în interior. Arcadele și stâlpii interiori sunt de sorginte renascentistă. Pictura este în prezent fisurată, pe alocuri chituită, și mult afumată. Ca obiecte vechi, de valoare, se mai păstrează un potir de argint donat de Nicolae Dărăscu, fratelui său, pentru biserica Sf. Ionică Moldoveni și apoi adus la Biserica Amzei.
