Tradiții de înmormântare: pomana

Trecerea în neființă a unei persoane dragi este unul dintre cele mai dificile momente pe care, mai devreme sau mai târziu, fiecare dintre noi ajunge să îl traverseze. În astfel de clipe limită, oamenii fac față durerii în moduri diferite: unii se închid, îmbrățișând și trăindu-și în intimitate suferință, în timă ce alții se ascund de ea prin implicarea, uneori exagerată, în pregătirile pentru înmormântare și pomană.

În cele ce urmează am dori să vă supunem atenției aceste două atitudini în contextul organizării pomenii și a parastasului. Așadar, la o primă vedere, se poate observa că strictețea în ceea ce privește respectarea tradițiilor de înmormântare este mult mai mare în zona rurală, decât în cea urbană. La oraș, îndoliații preferă să apeleze o firmă de servicii funerare care să se ocupe de toate aspectele practice ale parastasului, în timp ei ce concentrează asupra membrilor familiei și a ultimelor clipe petrecute alături de defunct.  Firmele care oferă servicii funerare au în egală măsura clientela în zonele rurale, doar că aceasta optează mai mult pentru sprijin în gestionarea aspectelor birocratice ale înmormântării și mai puțin în organizarea pachetelor și a mesei de parastas.

Pomana și parastasul în zonele rurale rămân, în continuare, un ansamblu de tradiții de a cărei respectare depinde atât trecerea lină a defunctului către viața veșnică, cât și menținerea respectului din partea fața comunității. De aceea, membri familiei și apropiații se implică personal în pregătirea mesei și a bucatelor, personalizând, de multe ori, pachetele cu preparatele preferate ale defunctului. Mai mult decât atât, pentru a se asigura că cei prezenți sunt tratați cum se cuvine, de multe ori familia umple masa cu mult mai multă mâncare decât este necesar, iar această risipă ajunge să contrazică vorba bătrânească conform căreia „pomana nu se aruncă”.

Cu toate acestea, există de o serie de beneficii în această abordare pe care nicio formă de servicii funerare plătite nu o poate compensa: pregătirile pentru pomană și parastas aduc familia aproape și pot acționa ca o formă de terapie pentru îndoliați, ținându-le mintea mult prea ocupată pentru a se mai putea scufunda în durere.

În contrast cu această imagine tradițională, la oraș, unde tendințele înclină către micșorarea numărului membrilor familiei și răcirea relațiilor dintre membri comunității, tot mai multe persoane găsesc timpul dintre deces și înmormântare mult prea scurt pentru a se putea ocupa și de pomană. Din acest motiv, familiile urbane delegă această responsabilitate unei firme de servicii funerare sau unui restaurant. Și în acest caz există beneficii pe care o pomana tradițională nu le poate oferi. Spre exemplu, deși toate preparatele incluse în pachetele de înmormântare au o varietate redusă, ele respectă normele sanitare impuse de legislația în vigoare, acest aspect fiind esențial, în special în contextul pandemic actual. Astfel bucatele sunt mâncate cu încredere deplină, iar „pomana este primită”.

Deși atitudinile în fața acestei tradiții de înmormântare diferă în funcție mediul de proveniență și personalitate, toți îndoliații urmăresc aceeași finalitate: pacea sufleteasca a celui decedat. Prin urmare, mai presus de modul în care este pregătită pomana, sunt intenția și sinceritatea cu care acele bucate sunt împărțite. Compasiunea, credința și suferința sunt cele care unesc oamenii, motiv pentru care ar trebui să ne concentrăm asupra lor mai mult decât asupra respectării cu strictețe a tradițiilor.