Înălțarea Sfintei Cruci - semnificație și importanță

Una dintre cele mai vechi sărbători creștine, Înălțarea Sfintei Cruci este prăznuită în data de 14 septembrie. Această sărbătoare aduce aminte de patimile și moartea Mântuitorului pe Golgota și este cinstită prin post aspru.

Celebrarea acestei zile marchează două evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci: 

• aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și înălțarea ei solemnă în fața poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie din anul 335;
• aducerea Sfintei Cruci de la perșii păgâni, în anul 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în biserica Sfântului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim. (sursa: aici)

Citește mai departe și vei afla cum a fost găsită Sfânta Cruce, ce tradiții și superstiții sunt legate de această sărbătoare precum și acatistul Sfintei Cruci.

 

Legenda Sfintei Cruci 

Înainte de a descoperi împărăteasa Elena lemnul Sfintei Cruci la Ierusalim, fiul ei, împăratul Constantin cel Mare, a văzut pe cer în chip minunat semnul Sfintei Cruci, alcătuită din stele, şi cu îndemnul „În acest semn vei învinge”. Acest lucru se întâmpla în ajunul luptei cu Maxențiu, dușman al creștinilor (307-312). Văzând în aceasta un semn dumnezeiesc, împăratul a poruncit meşterilor să facă o cruce mare din aur şi din pietre scumpe, care să fie purtată înaintea oştirilor sale. Deci, lovindu-se cu oastea lui Maxenţiu, marele Constantin l-a biruit pe acela la Pons Milvius  (Podul Vulturului) şi a intrat biruitor în Roma, în anul 312. Un an mai târziu, Constantin a emis celebrul Edict de la Mediolanum, prin care creştinilor le era acordată libertatea deplină. 

Cel de-al doilea eveniment din istoria Sfintei Cruci sărbătorit astăzi este aducerea sau întoarcerea Crucii de la perşii păgâni, la anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim, după ce Patriarhul Zaharia a înălţat-o în văzul credincioşilor, tot într-o zi de 14 septembrie. (sursa: aici)

 

Înălțarea Sfintei Cruci - Tradiții, obiceiuri și superstiții

Ziua de 14 septembrie mai este cunoscută și ca fiind ziua care marchează începutul culegerii viilor, aflându-se la sfârșitul verii și începutul toamnei. În această zi, preotul sfințește via și butoaiele de vin, pentru ca și în viitor gospodarul să se bucure de o recoltă bogată. Strugurii din ultima tufă de vie nu trebuie culeși astăzi. Ei trebuie păstrați ca ofrandă pentru păsările cerului și de aceea se numesc, în limbaj popular, strugurii lui Dumnezeu. În serile culesului, podgorenii fac focuri din viță uscată, în jurul cărora petrec cu mâncare, băutură și muzică.

În popor, sărbătoarea este numită de cei mai mulți ca Ziua Crucii și definește reperul care delimitează vara de toamnă. Este perioada în care tot ce primăvara a lăsat la lumină – insecte, plante etc., sunt închise din nou în pământ. Ziua Crucii este sărbătorită prin post şi praznice, pentru sănătatea familiei, pentru bunăstarea gospodăriilor, dar şi pentru spor.

Pentru sufletele morților, se dau de pomană ulcele noi, pline cu apă curată sau lapte și miere, împodobite cu fir roșu, acoperite cu un colăcel și o lumânare.

În ziua Înălțării Sfintei Cruci nu este voie să se lucreze, pentru a nu atrage primejdiile.

Ziua Șarpelui este o altă denumire pe care o putem regăsi deoarece se crede că şerpii şi alte reptile încep să se retragă în ascunzişurile subterane, hibernând până în primăvară. La sate, încă se mai crede că şerpii, înainte de a se retrage, se strâng mai mulţi la un loc, se încolăcesc şi produc o mărgică numită „piatra nestemată”, ce ar folosi pentru vindecarea tuturor bolilor.

Daca tună în această zi, va fi o toamnă lungă. În schimb, dacă se adună un cârd de ciori gălăgioase, va cădea bruma.

De Ziua Crucii se strâng ultimele plante de leac (boz, micşunele, mătrăgună, năvalnic), care sunt duse, împreună cu buchete de flori şi busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii şi a fi sfinţite. Plantele astfel sfinţite se păstrează apoi în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite pentru vindecarea unor boli, dar şi la farmecele de dragoste.

Busuiocul sfinţit de Ziua Crucii se pune în vasele de apă ale păsărilor, pentru a le feri de boli, în lăutoarea fetelor, pentru a nu le cădea părul, şi la streşinile caselor, pentru a le feri de rele, în special de trăsnete.

În anumite regiuni, în această zi se bat nucii şi se adună din pădure ramurile de alun. Conform tradiţiei, dacă ramurile sunt culese de Ziua Crucii, acestea au puteri miraculoase, fiind de asemenea şi unelte extrem de valoroase pentru fântânarii care vor să găsească izvoarele subterane.

Se obişnuieşte ca în această zi să nu se consume usturoi, nuci, pepeni sau prune, alimente al căror miez se aseamănă cu crucea.

 

Rugăciunea Sfintei Cruci

“Să învie Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui și să fugă de la fața Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul. Să piară, cum piere fumul, cum se topește ceara de fața focului, așa să piară diavolii de la fața celor ce-L iubesc pe Dumnezeu și se însemnează cu semnul Crucii și zic cu veselie.

Bucură-te, Preacinstita și de viață purtătoare Cruce a Domnului, care alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, și S-a pogorât la iad și a călcat puterea diavolului și te-a dăruit nouă pe tine, Cinstita Crucea Sa, spre alungarea a tot pizmașul.

Îngrădește-mă, acoperă-mă și mă păzește, Doamne, cu puterea Cinstitei și de viață purtătoarei Tale Cruci, depărtând de la mine tot răul!

În mâinile Tale, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, Îți încredințez sufletul meu, păzește-mă, binecuvântează-mă, miluiește-mă după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale și viață veșnică îmi dăruiește. Amin (de trei ori).”

 

Acatistul Înălțării Sfintei Cruci

Troparul Sfintei Cruci

Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta; biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește și cu Crucea Ta păzește poporul Tău.

Condac 1:

O, de trei ori fericită și Preacinstită Cruce, ție ne închinăm credincioșii și te mărim, veselindu-ne de dumnezeiasca ta înălțare; ci ca o pavăză și armă nebiruită, ocrotește și acoperă cu darul tău pe cei ce cântă: „Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!”

Icos 1:

Îngerii din cer, în chip nevăzut, înconjoară cu frică Crucea cea de viață purtătoare și, văzând-o că dă credincioșilor acum har de lumină dătător, cu strălucire, se spăimântează și stau zicând către dânsa unele ca acestea:

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a lumii; Bucură-te, slava Bisericii;

Bucură-te, că izvorăști tămăduiri cu îndestulare;

Bucură-te, că luminezi marginile lumii;

Bucură-te, lemn de viață mirositor și vistieria minunilor;

Bucură-te, preafericită și de daruri dătătoare;

Bucură-te, că ești dumnezeiesc așternut picioarelor;

Bucură-te, că te-ai așezat spre închinarea tuturor;

Bucură-te, pahar plin de curată băutură;

Bucură-te, luminător al strălucirii celei de sus;

Bucură-te, prin care se binecuvintează zidirea;

Bucură-te, prin care este închinat Ziditorul;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

 

Condac 2:

Văzându-se Elena pe sineși întru dorire, a zis împăratului cu îndrăznire: „Lucrul cel preadorit sufletului tău se arată prea de bucurie osârdiei mele”. Căutând însă arma cea biruitoare pentru tine, precum zici, cântă: Aliluia!

Icos 2:

Cunoștința cea necunoscută mai înainte împărăteasa cunoscând-o, a strigat către cei ce slujeau: „Din sânurile pământului siliți-vă în grabă a afla și Crucea a mi-o da”, către care privind cu frică a zis, cântând așa:

Bucură-te, semnul adevăratei bucurii;

Bucură-te, izbăvirea vechiului blestem;

Bucură-te, comoară, pentru zavistie în pământ ascunsă;

Bucură-te, ceea ce te-ai arătat cu stele închipuită;

Bucură-te, Cinstită Cruce cu împătrite raze în chipul focului;

Bucură-te, scară pe înălțime rezemată, mai înainte oarecând arătată;

Bucură-te, lumina îngerilor cea cu alinare închipuită;

Bucură-te, rana demonilor cea mult suspinată;

Bucură-te, odor veselitor al Cuvântului;

Bucură-te, stingătoarea focului rătăcirii;

Bucură-te, Cinstită Cruce, apărătoare a deznădăjduiților;

Bucură-te, tare apărătoare a celor ce bine călătoresc;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

 

Condac 3:

Puterea Lemnului s-a arătat atunci, spre adevărata încredințare a tuturor, și pe cea fără de glas și moartă spre viață a sculat-o: înfricoșătoare privire celor ce vor a culege mântuire, când cântă așa: Aliluia!

Icos 3:

Având Elena arma cea nebiruită, a alergat către fiul său, iar el, săltând îndată, Crucea cea prea mare cunoscând-o, se bucura, și cu săltările ca și cu niște cântări, zicea către dânsa unele ca acestea:

Bucură-te, Cinstită Cruce, vasul luminii;

Bucură-te, Cinstită Cruce, vistierul vieții;

Bucură-te, dătătoarea darurilor Duhului;

Bucură-te, limanul cel neînviforat al celor ce călătoresc pe mare;

Bucură-te, masă care ții ca pe o Jertfă pe Hristos;

Bucură-te, viță ce porți Strugurele cel copt care dă vinul cel tainic;

Bucură-te, că păzești sceptrele împăraților;

Bucură-te, că zdrobești capetele balaurilor;

Bucură-te, strălucită cunoștință a credinței;

Bucură-te, păzitoarea a toată lumea;

Bucură-te, binecuvântarea lui Dumnezeu către muritori;

Bucură-te, mijlocirea către Dumnezeu a celor muritori;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

 

Condac 4:

Dumnezeiasca râvnă întru sineși luând Elena, cu osârdie a căutat și a aflat Crucea care în pământ era ascunsă și pe cer împăratului se arătase, pe care lăudând-o a zis: Aliluia!

Icos 4:

În chipul soarelui s-a arătat Crucea în lume, și toți de luminare umplându-se, și ca spre o stea alergând, o văd pe aceasta ca pe o pricinuitoare de bunătăți, în mâinile cele sfinte, înălțată, pe care lăudând-o au zis:

Bucură-te, raza Soarelui celui gândit;

Bucură-te, izvorul Mirului celui nedeșertat;

Bucură-te, chemarea lui Adam și a Evei;

Bucură-te, omorârea stăpânitorilor iadului;

Bucură-te, că înălțându-te, împreună acum, pe noi ne înalți;

Bucură-te, că închinându-te, pe suflete le sfințești;

Bucură-te, lauda apostolilor cea în lume propovăduită;

Bucură-te, tăria nevoitorilor cea preaiubită;

Bucură-te, Cinstită Cruce, mustrarea evreilor;

Bucură-te, lauda credincioșilor;

Bucură-te, prin care s-a surpat iadul;

Bucură-te, prin care a răsărit Darul;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

 

Condac 5:

Lemnul cel de Dumnezeu dăruit privindu-l toți, la acoperământul lui acum să alergăm, și ca pe o armă ținându-l, printr-însul să biruim taberele vrăjmașilor și, pipăind pe Cel nepipăit, cu bucurie să cântăm Lui: Aliluia!

Icos 5:

Văzut-a lumină din cer marele Constantin, arătându-se semnul Crucii cu stele, întru care și biruind mulțimea vrăjmașilor, s-a sârguit de a descoperit lemnul Crucii și a zis către dânsul unele ca acestea:

Bucură-te, marginea sfatului celui negrăit;

Bucură-te, tăria poporului celui binecuvântat;

Bucură-te, cel ce înfrângi taberele vrăjmașilor;

Bucură-te, cel ce arzi cu văpaia pe demoni;

Bucură-te, sceptrul ceresc al împărăteștii oști;

Bucură-te, armă nebiruită a iubitoarei de Hristos oști;

Bucură-te, ceea ce dobori sprânceana barbarilor;

Bucură-te, ceea ce ocârmuiești sufletele oamenilor;

Bucură-te, izbăvitoarea multor răutăți;

Bucură-te, dăruitoarea multor bunătăți;

Bucură-te, prin care saltă purtătorii de Hristos;

Bucură-te, prin care iudeii se tânguiesc;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

 

Condac 6:

Scară până la cer s-a făcut Crucea Domnului, pe toți suindu-i de la pământ către înălțimea cerului, ca să locuiască împreună și totdeauna cu cetele îngerilor, lăsând pe cele ce sunt acum ca pe cele ce nu sunt și știind ei a cânta: Aliluia!

Icos 6:

Lumină, Mântuitorule, strălucind peste toți cei din iad, ai luminat pe cei ce zăceau jos, iar portarii iadului, nesuferind raza Ta, ca niște morți au căzut, și cei ce s-au izbăvit de dânșii, acum, văzând Crucea, cântă așa:

Bucură-te, învierea celor omorâți;

Bucură-te, izbăvirea celor ce se tânguiesc;

Bucură-te, deșertarea vistieriilor iadului;

Bucură-te, câștigarea desfătării raiului;

Bucură-te, toiag care ai afundat oastea egipteană;

Bucură-te, că iarăși pe poporul israelitean l-ai adăpat;

Bucură-te, lemn însuflețit, a tâlharului mântuire;

Bucură-te, trandafir bine mirositor, a binecredincioșilor mireasmă;

Bucură-te, hrana celor ce flămânzesc întru Duhul;

Bucură-te, pecetea pe care oamenii au luat-o;

Bucură-te, Cinstită Cruce, ușa tainelor;

Bucură-te, prin care se revarsă râuri dumnezeiești;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

 

Condac 7:

Moise, voind a izbăvi din stricăciune preamult truditul neam, te-ai dat lui ca un toiag, dar te-ai arătat lui și semn dumnezeiesc. Pentru aceea s-a înspăimântat, Cruce Cinstită, de tăria ta, cântând: Aliluia!

Icos 7:

Cel ce de demult a dat lege văzătorului de Dumnezeu în Sinai, de voie pe Cruce S-a pironit pentru cei fără de lege, de bărbații cei fără de lege și blestemul cel vechi al legii l-a dezlegat, ca puterea Crucii văzând-o, toți acum să cânte:

Bucură-te, ridicarea celor căzuți;

Bucură-te, îndreptarea celor robiți de patimile lumești;

Bucură-te, înnoirea Învierii lui Hristos;

Bucură-te, dumnezeiască desfătare a monahilor;

Bucură-te, copac bine înfrunzit sub care se adăpostesc credincioșii;

Bucură-te, Lemn de prooroci vestit a fi pe pământ sădit;

Bucură-te, ajutorul împărăției împotriva vrăjmașilor;

Bucură-te, apărare tare a cetății;

Bucură-te, a Dreptului Judecător arătare;

Bucură-te, a greșiților osândire;

Bucură-te, Cinstită Cruce, sprijinirea sărmanilor;

Bucură-te, Cinstită Cruce, îmbogățirea săracilor;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

 

Condac 8:

Străină minune văzând, nouă viață să viețuim, mintea la cer înălțând-o, că pentru aceasta Hristos pe Cruce S-a pironit și cu trupul a pătimit, vrând a-i ridica spre El pe cei ce cântă Lui: Aliluia!

Icos 8:

Tot a venit din înălțime, avându-și Dumnezeirea, singur Cuvântul cel mai înainte de veacuri și născându-Se din Fecioară Maică și lumii arătându-Se om smerit și Crucea primind, a făcut vii pe cei ce cântă Lui:

Bucură-te, Cinstită Cruce, arma păcii;

Bucură-te, semnul călătorilor;

Bucură-te, înțelepciunea și întărirea celor ce se mântuiesc;

Bucură-te, nebunia și sfărâmarea celor ce prigonesc;

Bucură-te, sad bine rodit, nemuritor și de viață purtător;

Bucură-te, floare, care ai înflorit mântuirea noastră;

Bucură-te, că unești pe cele de pe pământ cu cele de sus;

Bucură-te, că luminezi inimile celor de jos;

Bucură-te, prin care stricăciunea s-a stricat;

Bucură-te, prin care mâhnirea s-a pierdut;

Bucură-te, bogăția bunătăților celor înmiite;

Bucură-te, lauda credincioșilor cea de mii de ori numită;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

 

Condac 9:

Acăzut tabăra demonilor cea cu tot felul de săgeți întrarmată și neamul evreilor s-a rușinat, văzând ei că, de către toți, cu dor Crucea este închinată și că de-a pururea izvorăște tămăduiri celor ce cântă: Aliluia!

Icos 9:

Râurile cugetelor celor de rea-credință s-au oprit, fiind pironit pe lemn Tu, Hristoase; căci, cu adevărat, nu se pricep cum și cruce ai suferit și de stricăciune ai scăpat, iar noi, Învierea slăvind-o, cântăm:

Bucură-te, înălțimea înțelepciunii lui Dumnezeu;

Bucură-te, adâncimea Proniei Lui;

Bucură-te, necunoștința necuvântătorilor bârfitori;

Bucură-te, pierderea nebunilor în stele cititori;

Bucură-te, că arăți Învierea lui Hristos;

Bucură-te, că pătimirile Lui le înnoiești;

Bucură-te, ceea ce călcarea de poruncă a celor dintâi zidiți ai dezlegat-o;

Bucură-te, ceea ce intrările Raiului le-ai deschis;

Bucură-te, Cinstită Cruce, cea de toți cei dreptcredincioși cinstită;

Bucură-te, a neamurilor celor necredincioase potrivnică;

Bucură-te, Cinstită Cruce, doctorul celor ce bolesc;

Bucură-te, de-a pururea ajutătoare a celor ce se roagă ție;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

 

Condac 10:

Lumea vrând a o mântui, Împodobitorul lumii la dânsa S-a pogorât în chip de negrăit și, întrupat fiind, Crucea a suferit, și pentru noi pe toate ca noi le primește. Pentru aceea, și izbăvindu-ne pe noi, de la toți aude: Aliluia!

Icos 10:

Zid nebiruit și dumnezeiesc al lumii te înțelegem, o, purtătoare de viață Cruce, că Făcătorul cerului și al pământului pe tine gătindu-te, își întinde mâinile – străină auzire – și pe toți învață a cânta:

Bucură-te, temeiul dreptei credințe;

Bucură-te, biruința creștinilor;

Bucură-te, că pe Amalec cel gândit l-ai înfrânt;

Bucură-te, că de mâinile lui Iacov mai înainte te-ai închipuit;

Bucură-te, că tu umbrele cele prea vechi le-ai înnoit;

Bucură-te, că tu cuvintele cele de prooroci vestite le-ai împlinit;

Bucură-te, că ai purtat pe Mântuitorul tuturor;

Bucură-te, că ai stricat pe stricătorul sufletelor;

Bucură-te, prin care cu îngerii ne-am unit;

Bucură-te, prin care cu lumina ne-am strălucit;

Bucură-te, că cinstindu-te, ție ne închinăm;

Bucură-te, că strigând ție glăsuim;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

 

Condac 11:

Cântarea toată se micșorează, vrând a lăuda mulțimea minunilor tale, fiindcă de-ți vom aduce ție, o, preacinstită Cruce, mulțime de laude, nimic vrednic nu împlinim, față de cele ce ai dat nouă, dar cântăm: Aliluia!

Icos 11:

Strălucire de lumină dătătoare, celor ce sunt întru întuneric se dăruiește Crucea aceasta de viață dătătoare. Că lumina cea nematerialnică a primit-o și spre cunoștință dumnezeiască pe toți povățuiește și, înălțându-se acum, mintea noastră o înalță a cânta acestea:

Bucură-te, luminătorul ce te arăți celor ce sunt întru întuneric;

Bucură-te, stea care luminezi lumea;

Bucură-te, fulger care orbești pe ucigașii lui Hristos;

Bucură-te, trăsnet care slăbești pe cei necredincioși;

Bucură-te, că ai strălucit cetele dreptmăritorilor;

Bucură-te, că ai risipit templele idolilor;

Bucură-te, cea al cărei chip din cer s-a arătat;

Bucură-te, cea al cărei dar vicleșugurile le-a gonit;

Bucură-te, ceea ce însemnezi omorârea trupului;

Bucură-te, ceea ce omori pornirea patimilor;

Bucură-te, Lemn pe care Hristos S-a răstignit;

Bucură-te, Lemn prin care toată lumea s-a mântuit;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

 

Condac 12:

Har voind Hristos a da oamenilor, mâinile pe lemn Își întinde și neamurile toate împreună le cheamă, și Împărăția cerurilor o dă tuturor celor ce cu vrednicie și cu credință cântă cântare: Aliluia!

Icos 12:

Cântând cântarea ta, te lăudăm cu dor pe tine, Lemnul Domnului, ca pe un însuflețit. Că pe tine pironindu-Se cu trupul Cel ce stăpânește peste puterile cele de sus, ne-a sfințit, ne-a mărit și ne-a învățat a zice acestea:

Bucură-te, Cinstită Cruce, arma cea înțelegătoare;

Bucură-te, sfântă privire a sfinților;

Bucură-te, înainte-propovăduirea proorocilor și a drepților;

Bucură-te, purtătoare de lumină, meșteșugire a lui Hristos;

Bucură-te, frumusețea și cununa dreptcredincioșilor cârmuitori;

Bucură-te, stăpânirea și întărirea cuvioșilor preoți;

Bucură-te, podoaba cea prealăudată a adevărului;

Bucură-te, începutul cel preabun al mântuirii;

Bucură-te, strălucirea cea luminată a tuturor;

Bucură-te, izgonirea agarienilor;

Bucură-te, făclie a luminii celei nestricate;

Bucură-te, veselia sufletului meu;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

 

Condac 13:

O, întru tot cântat Lemn pe care a fost răstignit Hristos, Cuvântul cel mai sfânt decât toți sfinții, primind rugăciunile noastre, de toată primejdia pe toți izbăvește-ne și de chinurile veșnice scapă pe cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul întâi: Îngerii din cer... și Condacul întâi: O, de trei ori fericită...

Icos 1:

Îngerii din cer, în chip nevăzut, înconjoară cu frică Crucea cea de viață purtătoare și, văzând-o că dă credincioșilor acum har de lumină dătător, cu strălucire, se spăimântează și stau zicând către dânsa unele ca acestea:

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a lumii; Bucură-te, slava Bisericii;

Bucură-te, că izvorăști tămăduiri cu îndestulare;

Bucură-te, că luminezi marginile lumii;

Bucură-te, lemn de viață mirositor și vistieria minunilor;

Bucură-te, preafericită și de daruri dătătoare;

Bucură-te, că ești dumnezeiesc așternut picioarelor;

Bucură-te, că te-ai așezat spre închinarea tuturor;

Bucură-te, pahar plin de curată băutură;

Bucură-te, luminător al strălucirii celei de sus;

Bucură-te, prin care se binecuvintează zidirea;

Bucură-te, prin care este închinat Ziditorul;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 1:

O, de trei ori fericită și Preacinstită Cruce, ție ne închinăm credincioșii și te mărim, veselindu-ne de dumnezeiasca ta înălțare; ci ca o pavăză și armă nebiruită, ocrotește și acoperă cu darul tău pe cei ce cântă: „Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!”

 

După aceea se citește această

 

Rugăciune către Domnul Hristos

“Doamne Iisuse Hristoase, dulce Mântuitorul sufletelor noastre, mărturisim înaintea Ta, întru această zi a răstignirii Tale, în care ai pătimit și ai primit moarte pe Cruce pentru păcatele noastre, că noi suntem cei ce Te-am răstignit cu păcatele noastre cele multe și cu fărădelegile noastre cele rele. De aceea, ne rugăm bunătății Tale celei nemărginite să ne faci și pe noi părtași sfintelor Tale Patimi, cinstitelor răni și morții Tale celei de viață făcătoare, pentru ca să ne învrednicim, prin darul Tău, să câștigăm și noi asemenea Ție, pentru dragostea Ta, precum Tu, Cel Milostiv, le-ai răbdat pentru mântuirea noastră, întărindu-ne pururea cu aceeași putere și răbdare ce ai avut când Te-au răstignit nemulțumitorii evrei.

Și ne înviază simțirile noastre cele sufletești, ca să cunoaștem moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut și zidirile cele neînsuflețite, care s-au mișcat la răstignirea Ta, cum Te-a cunoscut tâlharul cel credincios și, rugându-Ți-se, l-ai primit în Rai. De aceea întărește-ne, Doamne, ca să putem ridica cu bucurie, de astăzi înainte, Crucea Ta cu deplină pocăință. Întristarea morții Tale să o simțim, precum au simțit-o Preasfânta Ta Maică, ucenicii Tăi și mironosițele femei.

Dă-ne, Doamne, și nouă, darul Tău, precum ai dat atunci tâlharului celui rău, și iartă păcatele noastre pentru sfintele Tale Patimi, și ne primește prin pocăință împreună cu el în Rai, ca un Dumnezeu și Ziditor ce ne ești. Asemenea fă cu toți creștinii, vii și morți, precum se roagă Ție, în toate zilele, Sfânta Biserică și le iartă lor toate păcatele și-i învrednicește pe ei de Împărăția Ta ca să vadă lumina Ta și să mărească slava Ta. Ne închinăm Crucii Tale, Hristoase, și zicem către dânsa: mărire ei pentru dragostea Ta.

Bucură-te, Preacinstită Cruce a lui Hristos, că prin tine s-a mântuit lumea, ridicând asupra ta pe Iisus țintuit. Bucură-te, pom preamărit, pentru că Tu ai ținut Rodul vieții Ce ne-a mântuit din moartea păcatului.

Bucură-te, toiagul cel tare care ai sfărâmat ușile iadului. Bucură-te, cheia împărătească ce ai deschis ușa Raiului. Ne bucurăm și noi pentru că vedem pe vrăjmașii Tăi surpați jos, iar pe prietenii Tăi împărățind în ceruri, pe vrăjmașii Tăi biruiți de puterea Ta, iar pe creștinii ce Ți se închină, înarmați cu puterea Ta. O, Răstignitul meu Hristoase, câte ai pătimit pentru noi, câte răni, câte scuipări, câte batjocuri și câtă necinste ai răbdat pentru păcatele noastre, pentru ca să ne dai pildă de adevărată răbdare! De aceea, cum putem noi să fugim de Cruce, văzând pe Hristos că este ridicat pe ea? Cum să ne pară grele chinurile, văzând pe Stăpânul nostru că le iubește și le cere și le socotește Lui de mare cinste? Rușine ne este, cu adevărat, de ne vom întrista de relele ce ne pricinuiesc oamenii sau de ispitele ce ni le aduc diavolii, trupul și gândurile noastre cele rele, sau pentru sărăcia și bolile ce ne vin din voia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, deoarece acestea toate le trimite pentru ca să ne apropie mai mult de El, pentru ca să-L slăvim și să ne pedepsim în această viață pentru binele nostru, pentru ca să ne odihnim cu mai multă mărire întru Împărăția Lui cea veșnică. Și, de vreme ce este așa, înmulțește-ne, Doamne, ostenelile, ispitele și durerile, dar să ne înmulțești împreună și să ne prisosești și răbdarea și puterea, ca să putem răbda toate câte ni s-ar întâmpla. Pentru că recunoaștem că suntem neputincioși de nu ne vei întări, orbi de nu ne vei lumina, legați de nu ne vei dezlega, fricoși de nu ne vei face îndrăzneți, răi de nu ne vei preface în buni, pierduți de nu ne vei ierta, robi de nu ne vei răscumpăra cu bogata și dumnezeiasca Ta putere și cu darul Sfintei Tale Cruci, căreia ne închinăm și o mărim, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”

 

Drumul Crucii (Via Dolorosa)

„Drumul Crucii”, „Via Dolorosa” în latină sau „Drumul durerii” este calea urmată de Domnul nostru Iisus Hristos, cu Crucea pe umeri, de la pretoriu unde a fost dată sentinţa de condamnare la moarte, până la Golgota, locul unde a fost răstignit. Conform Sfintei Scripturi şi tradiţiei, drumul este împărţit de paisprezece opriri, la fiecare dintre acestea fiiind ridicate mici altare în cinstea mântuitoarelor Sale Patimi.

Sunt cunoscute pelerinajele la Mănăstirea Feredeu din județul Arad. Ca în fiecare an, pelerinajele tradiționale pe meleagurile Mănăstirii Feredeu încep cu 23 aprilie, de ziua Sf. Gheorghe, continuă în Vinerea din Săptămâna Luminată, apoi de Sfânta Marie Mare (15 august) și culminează cu pelerinajul din 14 septembrie, Ziua Crucii, cu popasuri la cele 14 cruci așezate la o anumită distanță, în ziua premergătoare praznicului, și care, prin icoanele înălțate pe acestea, exprimă calvarul Mântuitorului pe drumul spre Golgota, calvar care devine modelul crucii mântuitoare a fiecărui pelerin. (sursa: aici)

An de an, la 14 septembrie, de Înălțarea Sfintei Crucii sau Ziua Crucii, mii de pelerini își îndreaptă pașii și către tărâmul Dobrogei, la Mânăstirea Dervent, din județul Constanța. Este Ziua Hramului sfântului lăcaș, praznicul împărătesc dedicat Înălțării Sfintei Cruci.  

 

Alte zile închinate Sfintei Cruci

În calendarul ortodox sunt și alte zile închinate Sfintei Cruci:

• 1 august - Scoaterea Cinstitului lemn al cinstitei și de viață făcătoarei Cruci (amintește de eliberarea grecilor din robia sărăcinilor cu ajutorul Sfintei Cruci);
• 7 mai - Arătarea semnului Sfintei Cruci Împăratului Constantin (minune care îl va face pe Constantin să însemneze steagurile, coifurile și scuturile soldaților cu Sfânta Cruce și astfel va ieși învingător în lupta cu Maxențiu);
• Duminica a treia din Postul Paștilor;
• Două duminici speciale, notate în calendar ca Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci și Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci.
• Două zile pe săptămână – miercurea și vinerea sunt consacrate cinstirii Sfintei Cruci.

Ne face plăcere să aflăm părerile, sugestiile, întrebările sau completările tale în legătură cu articolele noastre. Lasă-ne un comentariu mai jos dacă dorești să comunici cu noi.

Adauga un comentariu

Trimite comentariul tau